SCURTĂ SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE LIDERII RELIGIOȘI DIN ROMÂNIA


lideri religiosi

 

Stimați preoți și pastori,

(indiferent de apartenență confesională)

 

A venit clipa să ieșiți în față și să vorbiți poporului.

A sosit vremea să vă diversificați mesajul de la altar sau amvoane. Încurajați poporul să facă apel la conștiință și spirit civic și, dacă, bazat pe conștiința lor, consideră că nu este în regulă cu ce se intenționează în Parlamentul României de către majoritatea parlamentară format din PSD-ALDE, să nu stea pasivi…să iasă în stradă!

Dacă veți sta nepăsători, veți suferi și voi pentru că:

  • Vor pleca mai mulți români din țară, datorită deteriorării condițiilor de trai din România;
  • Numarul ”oilor” din turma păstorită de voi va scădea;
  • Colecta va scădea și ea,DRAMATIC!!!!, periclitându-vă veniturile și, implicit, puterea dvs. de cumpărare.

 

Anunțuri

Un flash la miez de noapte


Ne-am schimbat. Trăim artificial, pe mess, feisbuk și yahoo. Avem preaa puțin curajul să fim noi înșine cu urletul interior lipsit de semnificație sau iubire.Dar oare vom avea parte și de o moarte artificială? Nu. Mă tem că fiecare din noi va muri cât se poate de autentic, de real și de natural, când sufletul nostru se va ridica spre Cel care Și-a pus autograful pe chipul și existența noastră. Probabil că vom regreta zilele când nu am trăit noi, când n-am lăsat să fim expresia propriei persoane, când am pierdut curajul să spunem că iubeam… Dacă moartea e atât de reală, de inevitabilă și de sigură, oare viața noastră de ce nu poate fi cel puțin la fel de reală, inevitabilă și sigură?

…am luat autobuzul…


București. În seara asta am luat autobuzul din Ghencea până în Piața Unirii.

N-am mai luat autobuzul demult. Realizez, din nou, că seara creează din acest oraș poluat și prăfuit un alt oraș. Becurile ce emană lumina gălbuie din vârful stâlpilor de iluminat public schimbă tot peisajul. Îți vine să te tot plimb, chiar și pe jos, cu pașii în cadență lentă, pe cheiul Dâmboviței.

România, în curs de prăbușire?


cladire prabusita

București. România. Fațada unei clădiri vechi din centrul vechi al orașului s-a prăbușit. Aveți curajul să vă imaginați România, în speță Bucureștiul, cu ale lui cartiere, peste 50-60 de ani, când vor începe să pice blocurile ce vor avea atunci o vechime de peste 100 de ani? Cum vor arăta oare Drumul Taberei sau Magheru peste jumătate de secol?

Moștenirea imobiliară lăsată de strămoșii noștrii nu ține o veșnicie. Peste câteva generații, dacă nu vine sfârșitul lumii între timp, când imobilele vechi vor trebui demolate, nepoții și strănepoții celor cu locuințe vechi, din anii 50-60, vor fi nevoiți să-și cumpere/construiască propriile lor locuințe. Fiindcă moștenirile lăsate de bunici sau străbunici vor fi…ruine. Din acest considerent, tinerii cu viziune aflați în căutarea unei locuințe, care vor să lase ceva vandabil și valabil copiilor și nepoților lor, trebuie să-și cumpere o locuință nouă.

Tot peste câteva generații, Ceaușescu nu va mai fi personajul principal al nostalgicilor cu locuință cumpărată ieftin în anii 90. Dacă vor veni timpuri mai grele decât cele de azi, Băsescu, probabil un bătrânel de 90 sau 100 de ani, cu baston, întâlnit pe banca unui parc din Capitală, fără sepepiști după el, va fi subiectul unei nostalgii ce va ocupa, probabil și mintea mea visătoare.

O noapte de vis


luna la fereastra

Aseară a fost o noapte superbă! Am stins lumina și am realizat că nu voi dormi singur. Razele lunii creau o atmosferă deosebită din dormitor. Dacă un poet romantic ar fi fost aici, cu siguranță ar fi sacrificat această noapte pentru a scrie versuri iubitei sale. Cu siguranță și-ar fi imaginat scene din Luceafărul sau Romeo și Julieta. Eu, deși sunt romantic și scriu versuri, nu (mai) am cui sa dedic rimele mele…deci, m-am pus la somn în atmosfera de vis cu speranța de a visa iubirea vieții mele. Dar n-am visat-o. În memorie nu găsesc nimic. Nu am visat nimic. Poate la noapte…

Cartea clasică, spre dispariție?


Cine spunea că nu se (mai) pune mâna pe carte? Într-o societate informatizată, unde lectura clasică a fost înlocuită cu cea din fața calculatoarelor, e-reader-elor sau cea a audio-book-urilor, am observat că se (mai) citește. În desele mele călătorii cu metroul, observ oameni – puțini, e drept – care citesc o carte. Așezați pe scaun sau chiar în picioare, ținându-se de bară, răsfoiesc tăcuți paginile cărților. Majoritatea cititorilor sunt, de fapt, cititoare. Bărbații nu practică acest hobby în metrou. Probabil sunt printre foarte puținii bărbați care o fac.

P.S. 1: Recent am avut ocazia să discut cu cineva care a făcut parte din staff-ul târgului de carte Gaudeamus. La întrebarea legată de vânzări de carte, mi-a spus că anul acesta vânzarea cărților a fost mai bună comparativ cu anul trecut.

P.S. 2: Dacă va dispărea cartea, probabil vom salva pădurile… Alea care ne-au mai rămas…