CEL MAI BOGAT OM DIN BABILON


cel mai bogat om

O carte pe care TREBUIE să o citești. Pentru că ți-o recomand cu căldură. Ți-o recomand, indiferet că ești bancher sau om simplu. Manager sau angajat al unei multinaționale. Citește-o, chiar dacă ești un om cu stare sau ai credit(e).

Conținutul acestei cărți reprezintă un puternic contraargument împotriva societății consumeriste în care ne mișcăm din plin și un solid argument în favoarea celor care vor să citească o carte de educație financiară bine scrisă și bine articulată de realitate. O carte care abordează chestiunea banilor fără emoții și sentimente contraproductive atunci când vorbim de bani.

E un deliciu pentru creier!

Încearc-o!

Cărți ce MERITĂ CITITE


Probabil lectura te plictisește. Și pe mine. De multe ori. Poate de prea multe ori. Totuși, există cărți despre care, citindu-le, poți spune cu ușurință că S-AU MERITAT A FI PARCURSE.

În ultima perioadă citesc mai mult în metrou. Dar citesc. Ultima carte lecturată care a meritat fiecare minut INVESTIT în lecturarea ei este:

bryan tracy

Te va ajuta să înțelegi că ești o ființă valoroasă care are nevoie de multă muncă pentru a a ajunge acolo unde visează și că tu ești impedimentul major și persoana care își impune limitările.

O altă carte ce merită TOATĂ ATENȚIA și, extrapolând, te poate ajuta să înțelegi de ce suntem unde suntem ca țară și de ce nu avem o bunăstarea comparabilă cu cea a cetățenilor din vestul Europei, este:

confesiunile

Nu în ultimul rând, am găsit și cartea lui George Friedman foarte interesantă. O carte de futurologie, un salt într-un viitor știut doar de Dumnezeu:

urmatorii 100

Dragul meu turnător


dragul meu turnator

Gabriel Liiceanu surprinde. E unul din acei autori ai căror cărţi, odată luate între mâinile ce menţin coperţile deschise, sunt lăsate cu greu pe măsuţă.

Dragul meu turnător, e o surpiză plăcută ce fascinează prin curajul de a pătrunde în paginile arhivate ale propriului Dosar de urmărire, naturaleţea şi dezinvoltura cu care îşi descrie gândurile, emoţiile şi sentimentele trăite în urma studierii acestui dosar, dublate de înfăţişarea turnătorului său, un declarat ateu „de mic”, cu „vocea moale, stinsă, fără inflexiuni şi accente părea că se modelase pe trupul împuţinat şi adus de spate” (pag. 27), pe care Gabriel îl reîntâlnise în biroul său din Casa Scânteii, mastodontul stalinist ce adăposteşte Editura Humanitas. Omul cu pielea albă, întinsă, a cărui chip se asemăna cu un mulaj, din ceară, golit de sânge, după cum îl văzuse Gabriel Liiceanu, venise să discute vânzarea propriilor acţiuni deţinute la editură, de teama morţii apropiate, datorită vârstei înaintate (83 ani) şi conştientizarea imposibilităţii ulterioare de cheltuire a banilor deţinuţi în respectivele acţiuni.

liiceanu

Pătrund incisiv în cartea maestrului Liiceanu şi uit spaţiul în care mă găsesc – metroul, şi staţia la care trebuie să cobor.

Recunosc – Liiceanu a fost şi este unul din mentorii mei într-ale scrisului, accesibil prin intermediul cărţilor sale, pe care le-am devorat, uneori cu o plăcere nebună. Confisc, uneori, puţin din stilistica lui creatoare, atât cât mă pricep, în scrierea propriilor mele articole pe care le public pe blogul personal.

Mă gândesc serios să public o carte în formatul acesta, al scrisorilor, adresate femeilor pe care le-am iubit de-a lungul timpului, fără să dau nume. Nu cu scopul de a retrăi ce-a fost în poveştile mele de dragoste, ci cu acela de a înţelege, la rece, ce-a fost. A fost, sau n-a fost, iubire? M-am apucat, deja, de treabă. Vom vedea ce va ieşi.