Rechinii fricii


rechin

În România, rechinii politici

Au născut rechinii fricii

Ce-atacă copiii, adolescenții și tinerii –

Care, cu privirea-n pământ,

Nu mai au puterea,

Curajul, viziunea, misiunea,

Să spere.

 

Rechinii fricii atacă-n

Oceanul asasinatului economic

Din România

Tinerii sceptici,

Lipsiți de credință,

Care blocați,

Sunt o pradă sângerândă

A rechinilor însetați de sânge

Ce-atacă.

 

Doar speranța, credința

și Dumnezeu

mai pot salva de rechini –

de rechinii fricii

ce-atacă și mușcă

copiii, adolescenții și tinerii

României.

MIȘTOCARILOR MEI


inger

Nu cred că v-am spus totul

din ce aveam de spus –

Miștocari din turmă

ce vă credeți sus…

 

Viața e complexă,

pe-alocuri complicată,

Iar eu n-am să renunț …

Nu voi ceda vreodată!

 

E-o luptă viața asta

deci mereu (t)e luptă –

Nu-s doar vorbe înalte

extrase dintr-un vers.

 

Mai bine în picioare să mori,

cu-o-aripă ruptă,

Decât târâș, pe jos,

trăind cu visul șters.

POEZIE ZuRLiE


poezie

                                                                    Lume, vreau să mă însor,

                                                                   Cu fata care să iubească

                                                                   Un suflet pentru care mor,

                                                                   Clipele făr’ să trăiască –

 

                                                                   Acea iubire din poveste

                                                                   Fără de care, o tristețe

                                                                   M-apucă-acum și iar visez

                                                                   Tânjind cu dor să-mbrățișez

 

                                                                   Fata din vis – visul de basm

                                                                   Un vis rulat ca într-un vals

                                                                   Cu-al meu suflet ce dorește –

                                                                   O domnișoară ce vorbește:

 

                                                                   Că-i de Dumnezeu dorită,

                                                                   Iubirea-aceea de pe vremuri –

                                                                   C-un dor nespus la întâlnire

                                                                   Și cu fiori la despărțire,

 

                                                                    În taina serilor de vară

                                                                    Doar o iubire de poveste

                                                                    Fără umbră de ocară –

                                                                    Și fără celebra zestre…

 

                                                                   Nunta vreau să fie simplă,

                                                                   Fără multe candelabre

                                                                   Fără mese-mbelșugate

                                                                   Și minți bete, scelerate.

 

                                                                   Undeva, într-o poiană,

                                                                   Sau într-o grădină-ascunsă,

                                                                   Sub trei pomi ce țin de umbră,

                                                                    Răsăriți din iarba tunsă.

 

                                                                     Așadar, dați like și share

                                                                     Să se ducă în eter…

                                                                     Să vină din lung sau lat

                                                                     Acea EA de măritat…

 

POEZIE INTERZISĂ PE FACEBOOK!


vadim

Linkurile ultimelor mele postări pe blog au fost interzise/blocate la publicare pe Facebook:
ULTIMUL SONET A LUI CORNELIU VADIM TUDOR DIN LUMEA DE DINCOLO

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a cursa pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

”Nu – iubirea” de Vladimir Pustan


Nu – iubirea nu e joc de loterie
Și nici un împrumut cu doi giranți
Tu ești, iubito, marea poezie
Iar eu un vânător de elefanți.

Nu – iubirea nu-i o lungă sărbătoare
Pe care-o treci fără dureri de dinți
În fiecare zi aud o întâmplare
Cu fete ce-au fugit de la părinți.

Nu – iubirea nu-i mănușă aruncată
În ochii fericirii de apoi
Când un divorț te costă o ciocolată
Se schimbă garda-n sunet de cimpoi.

Nu – iubirea nu-i o haină demodată
Pe care-o vinzi duminica-n obor
Trădarea ta pe buza-mi sărutată
e-o stație la care mă cobor.

Nu – iubirea nu-i o palidă ninsoare
Căzută într-un august monoton
Ci pași pierduți prin săli de așteptare
C-o floare degerată sub palton.

 

MIORIȚA DESFRÂNATĂ


balada___miorita__

Poezia de mai jos e scrisă de ALIN  JIVAN. E de un realism fascinant:

La un click si-un play,
Cu un jet de spray,
Iată-ti vin în cale
Numai fete goale,
Pline de tupeu,
Chiar de-s la liceu…
Toate-s cântărete
Si nu vor să-nvete,
Vor publicitate
Doar prin nuditate.
Trupul e de bază,
Capul ca o varză,
Mintile-ncuiate
Si se cred stilate
Cu ciobanii lor,
Lauda prostilor.
Sunt ca niste oi
Prinse-ntr-un război
De ciobani versati,
Mult prea obsedati.
Sunt manipulate
Dacă nu au carte,
Că pe internet
Le promit buget
Si stau dezbrăcate
Să se vadă-n state.

Iar cei mai stricati
Oameni virusati
Se ascund în vicii,
Practicând servicii
Doar pentru Satan,
A lor barosan…
Că el îi conduce
Si pe oi le duce
Pân`la disperare.
De vor să se-omoare,
Si se pierd mioare,
Sufletul mă doare,
Că puteau răzbate
Si cu demnitate
Rămâneau curate,
Sfinte, nepătate.

O, si voi, miorite,
Voi, pline de fite,
Nu stati păcălite
Pentru trup plătite…
Mergeti la păsune
Unde-s lucruri bune.
Practicati dreptatea
Si non-nuditatea
Că de-asupra voastră,
Pe blota cerească,
EL, Domnul Hristos,
Priveste milos
C-ale Lui mioare
S-au pierdut în zare
Si-au căzut în lat
Pe murdarul brat
Al celui viclean
Ce se dă cioban.

Unde ti-e mioară,
Portul de fecioară?
Visul de copilă,
Inima umilă?

Unde ti-e nobletea?
Dragostea, blândetea?…
Te-ai lăsat târâtă
Si batjocorită,
Cu speranta moartă
Te-ai pierdut la poartă.

Iată-un glas răsună,
Este vestea bună,
Care azi te scapă.
Sufletul ti-adapă,
De păcat te spală.
Vino cu sfială
Să-ti cunosti Păstorul,
Domn, Mântuitorul,
Cel ce te iubeste
Si te pretuieste.
Vino azi, mioară…
Românie, tară.
Scoală sus din moarte,
Dintre pietre sparte
Si păstrează-onoarea,
Dragostea, valoarea
Si credintă vie,
Până-n cer să-ti fie!

ADIO, DALILA!


dalila
Nu vreau să mai fiu, sub niciun chip, Samson,
Adio-ți spun, Dalila, orișicum ai fi!
Se termină-aici, robia filisteană,
Orice mi-ai spune-n șoapte, nu mă mai poți minți!

Adio – să mă lași sleit fără puteri;
Și orb s-ajung să-nvârt la râșnița cea grea!
Adio-ți spun, Dalila, chiar dacă ai să suferi,
Și niciodată-n viață, nu mă vei mai avea.