La Mogoșoaia


Am vizitat Palatul Mogoșoaia. Pe exterior doar. Este un loc nesperat de frumos. Te poți reculege în curtea ansamblului sau în afara ei, pe aleile amenajate de primărie. Te poți bucura de iarbă, fără să fii stingherit sau amendat pentru călcarea spațiului verde. Probabil și Constantin Brâncoveanu se plimba în jurul palatului, reflectând sau cântărind anumite decizii. A fost o zi de sâmbătă minunată, semn că primăvara vrea să ia locul iernii. Parcă e mai frumos aici ca în parcul Herăstrău. Am stat ore bune, respirând aerul ceva mai curat decât în București și descoperind zona, plimbându-mă peste tot. M-a prins noaptea. Sunt din anul 2001 în București, dar niciodată, până azi, nu am vizitat proprietatea familiei Brâncoveanu. Am venit la sugestia unui amic. Am surprins ceea ce au văzut ochii mei, în câteva fotografii pe care le redau mai jos:

20130406_182418

20130406_183251

20130406_183411

20130406_183542

20130406_183650

20130406_183707

20130406_183733

20130406_184036

20130406_184534

20130406_184538

20130406_184858

20130406_184918

20130406_185041

20130406_185158

20130406_185259

20130406_185515

20130406_200225

20130406_200541

20130406_200701

20130406_200814

20130406_200840

20130406_200944 20130406_201340

20130406_201539

20130406_201644

20130406_201804  20130406_202426 20130406_202439

20130406_202551

Anunțuri

Impresii din Spania


Am fost în Spania. Pentru o săptămână am vizitat câteva locuri splendide din Peninsula Iberică. Să vizitezi aici oraș european! Barcelona este, probabil, una din destinațiile turistice europene unde nu te poți plictisi. Am stat doar o zi în acest oraș mirific. Dacă ajungi în Barcelona și nu ai mult timp la dispoziție, cea mai bună alegere cred că este aceea de a urca într-un autobuz turistic și a cutreiera orașul pe cele trei trasee. Vei putea admira atracții precum Muzeul de Artă, Sagrada Familia, telefericul cu care urci spre colina castelului de unde poți admira imaginea magnifică a orașului, sau portul – prima poartă dinspre marea cea albastră pe care să o tot admiri. Dacă vrei să faci cumpărături, bulevardul Diagonal e cea mai bună alegere! În cetatea Peniscolei pot fi admirate alte imagini superbe! Imaginea orașului, a cetății, a plajei învecinate cu hoteluri și a mării. În această vacanță am locuit în Castellon. O comunitate cu multe străduțe cochete, fără gropi, cu capace de canal la nivelul asfaltului, clădiri cu fațade îngrijite, terase cu oameni civilizați, trecători amabili să-ți ofere indicațiile solicitate, magazine cu vânzători amabili și cu chef de a-ți arăta și vinde marfa din stoc. Șomajul se simte bine aici. Dar oamenii nu par disperați. Nu citești aici acea încruntare impregnată pe chipurile românilor. Plimbându-mă pe străduțe, am întâlnit curățenie, parcuri, pasaje subterane, trotuare late și de bun simț, dovada interesului autorităților locale față de cetățenii care plătesc taxe și impozite – care nu regretă, cred, că le plătesc. Pe plaja din Castellon, am găsit nisipul fin și curat pe care-l simțeam între degetele picioarelor acum mai bine de 20 de ani, la Mamaia autohtonă. Am fost plăcut surprins să găsesc duș și toaletă la intrarea pe plajă. Incredibil, dar adevărat, drumul de țară, în Spania, printre măslini și portocali, e asfaltat. Și fără gropi! Trenurile de aici chiar circulă cu viteză. Dacă în România, o călătorie cu trenul între Suceava și București necesită mai bine de șase ore, pentru o distanță de 450 km, în Spania, pentru o distanță asemănătoare, nu ai nevoie mai mult de două ore și ceva. Asta da transport feroviar! Că veni vorba de tren, mi-a plăcut atmosfera din tren de aici. Fiecare pasager primește o pereche de căști cu care are acces la patru canale de muzică și unul care asigură coloana sonoră a filmului ce rulează pe plasmă.

Filă de jurnal de la Braşov


Prinţesa în rochie albastră m-a vizitat din nou. De această dată, la Braşov, după ce am urcat în tren pentru a mă întoarce la Bucureşti. A bătut delicat cu două degete la uşa sufletului meu. I-am deschis. Nostalgia mi-a răscolit sufletul prin a-mi vorbi despre fata de care m-am îndrăgostit cu câţiva ani în urma ce a rămas doar în amintirea ce păstrează în memorie o tabără de la munte. Revăzând-o, mi-a apărut neschimbată, doar cu câţiva ani în plus, ani ce nu se puteau citi pe chipul fiinţei ei misterioase şi atât de dulci.

Ploua şi ne-am plimbat prin ploaia de vară uşor rece ce spăla atmosfera mai puţin poluată decât cea a Bucureştiului. A fost superb! Ea îmi vorbea (…) iar eu o ascultam. Am fost mai mult tăcut – da, ştiu că nu vă vine să credeţi asta, vouă, celor ce mă cunoaşteţi. Melodia Paulei Seling, Ploaia, ne-ar fi acompaniat de minune dacă şi-ar fi schimbat versurile ce ar fi sunat cam aşa:

„Ploua infernal iar noi ne plimbam

Pe străzi pustii lângă şuvoaie,

Norii prea negrii pluteau pe cerul confuz;

Sufletele noastre tânjeau cu-o tăcere greoaie

Iar clipele ucise erau înmormântate de timpul ursuz.”

Abia după ce ne-am despărţit, Nostalgia m-a privit lung în ochi spunându-mi că aduc din depărtare chipul unui romantic incurabil, visător şi trist, cu privirea pierdută departe, tot mai departe, pe măsură ce roţile vagoanelor se rostogoleau pe liniile reci, cu gândul comutat şi blocat la ea…

A fost un vis sau chiar am fost la Braşov? Nu, nu a fost un vis! Îmi spun. Am fost la Braşov şi am întâlnit-o pe ea, fata de care am fost îndrăgostit şi nu am avut curajul să-i spun.

Într-o altă ordine de idei, dacă mergeţi la Braşov şi ajungeţi în acest Hollywood autohton,

nu rataţi magnifica „Biserică Neagră”.

Asemeni, dacă doriţi să primiţi vizita Nostalgiei, în rochia ei de un albastru de Voroneţ, treceţi prin Piaţa Sfatului, vis-a-vis de „Biserica Neagră”, pentru a vizita Muzeul de istorie şi a vă aminti de Cerbul de Aur. Apropo. Anul acesta vom avea parte de Cerbul de Aur?

Nu omiteţi nici cea mai îngustă stradă din estul Europei – „Strada sforii”!

Cei curioşi să vadă poarta unei foste cetăţi medievale, să nu rateze la Braşov „Poarta Ecaterinei”.

Pentru a admira imaginea panoramică a oraşului, puteţi vizita Turnul Alb sau Turnul Negru. Dar, pentru o imagine mai amplă, urcaţi cu telecabina pe Tâmpa. În orice caz veţi putea vedea un oraş cărămiziu, amintind parcă de cetatea de odinioară din care se mai aud ca prin visul unui somn adânc sunetele stridente ale încăierărilor de spadă dintre cavalerii îndrăgostiţi de o aceeaşi curteană.