Meditație la 37 de ani


37

Azi am împlinit 37 ani. Parcă ieri eram un copil și azi sunt mai aproape de 40 de ani, ca niciodată. Nu cred că am fost lipsit de inteligență până acum, ci mai degrabă am mimat prostia în anumite situații (unii ați mușcat-o, știu! Să vă fie de bine (sic!) ). Ce cred că mi-a lipsit cel mai mult de-a lungul anilor a fost încrederea în Dumnezeu și am exagerat cu încrederea investită în (unii) oameni. Încrederea în unii oameni s-a dovedit a fi falimentară, limitată și lipsită de fundament. Nu am priceput de multe ori că viitorul nu depinde de oameni decât într-o mică măsură, limitată.
Pierderi? Desigur! Am pierdut multe de-a lungul anilor: timp, bani, încredere, energie, transpirație inutilă…
Câștiguri? Desigur! Clipe trăite, sănătate, împlinirea unor vise, experiență.

Schimbare


sosete colorate

Până nu demult (în urmă cu doi ani), dacă m-ai fi întrebat ce culoare de șosete prefer, ți-aș fi răspuns clar, hotărât și fără nicio ezitare: albe (la adidași)! Acum prefer șosetele colorate, cele colorate, dar nu din alea simple, ci cu nuanțe de culori bine asociate – exact ca cele din poza de mai sus.
Se pare că nu am fost ocolit de schimbare ci, asemeni altor oameni, m-am schimbat și eu: la nivel de preferințe culori la șosete.

În materie de schimbare, îmi vine în minte schimbarea imbecilă și nejustificată a unor români plecați peste granițele țării: uitarea altor români. A mea, în speță. De parcă au ieșit din filmul prost numit România (am în minte contextul socio-economico-politico românesc) sau au pășit deja în paradis și nu se vor mai întoarce niciodată în România. Păi Anglia a ieșit oficial din UE prin așa numitul BREXIT, iar viitorul nu sună deloc bine pentru imigranții din Anglia (deprecierea lirei datorată recesiunii economice ce bate la ușa Angliei, cumulată cu creșterea inflației ce va avea ca efect creșterea prețurilor, va face ca viața din UK să devină dificilă și neprofitabilă). Și mi-e că anul viitor va începe emigrarea, în sens invers, a românilor, în Românika. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu va fi o emigrare totală în sens invers, dar cred că în următorii ani urmează o revenire în valuri-valuri a românilor în țara lor natală. Ce vei face tu, român prostuț revenit în România cu coada-ntre picioare, care te ferești de mine sau de alți români? Te vei preface că totul este în regulă? Vei motiva lipsa de reacție la mesajele pe care ți le-am trimis pe Facebook? Hmmm, cred că atunci eu voi fi cel care nu te voi mai (re)cunoaște, vei fi un străin pentru mine. Nu am înțeles și nu reușesc să înțeleg nici acum genul acesta de schimbare care a marcat unii români. Nu înțeleg genul acesta de izolare și de ”muțenie”.

Am privit admirativ sau mai bine spus cu invidie polonezii din occident. Cine a emigrat în Anglia, spre exemplu, a văzut cu siguranță această imagine la job în pauzele de masă: masă, polonezi așezați în jurul mesei, dialogând frenetic în timp ce-și serveau micul/prânzul/cina. Românii? Împrăștiați în sala de mese asemeni unor cioburi ale unei vaze de flori ce tocmai s-a spart. Și ne mai întrebăm de ce noi, românii avem soarta pe care-o avem?! Ha!

Întrebat de mine, un polonez a motivat prin următorul cuvânt cheie unitatea polonezilor: supraviețuirea (în străinătate).

Ciolanul, simbolul României


ciolan afumat

Este trecut de miezul nopții. Iau masa cu soția: ciorbă cu ciolan afumat. Gândul îmi zboară de la ciolanul afumat din farfurie la ciolanul ca simbol înrădăcinat deja al clasei politice românești și la steagul României incomplet fără ciolan. Steagul României era mai reprezentativ în vremea comunismului când simbiolurile evidențiate de galbenul din mijlocul steagului reprezentau cu fidelitate realitatea din teren…
Ciolanul iese mai bine în evidență aici, în occidentul cu gastronomie lipsită de gust, cu care ciolanul contrastează tocmai prin gustul său bestial, autentic românesc (căci de la un magazine românesc a fost cumpărat) din ciorba cu legume. Până și pisica înghite aproape instant bucățelele de cărniță fragedă ce i s-au dat, rămânând cu un gol vizibil în gât marcat de înghițitul în sec și apetitul lăsat baltă de alte bucățele de cărniță desprinse de pe ciolan, care întârzie să apară…
Ciolanul, elemental-minune din ciorbă care asigură trădarea dietei și, evident, mărirea circumferinței burtei de-acum bombate.
Ciolanul, garant al exersării continue a trădării de neam și țară de către clasa politică de 30 de ani încoace prin ”legea insuficienței permanente” care însoțește ciolanul și ambele clasa politică incapabilă să reziste iolanului irezistibil, a condamnat peste 5 milioane de români la exil sau autodeportare determinată de realitatea din terenul războiului economic din care România a ieșit perzantă zi de zi (peste 1240 de fabrici și uzine s-au lichidat fără niciun discernământ din anii 90 încoace) și care i-a făcut pe românii autodeportați în occident să concluzioneze că: ”n-am ce face-n România”.
Termin ciorba cu ciolan afumat din farfurie cu stomacul ajuns la saturație și speranța ca în România să vină o clasă politică care să ajungă și ea la saturația de ciolan…

 

Reflecții la început de an 2020


chernobyl-cover-1200x480

La început de an 2020 citesc o carte despre Dezastrul de la Cernobîl scrisă de Svetlana Alexievici și reflectez asupra secolului XX: un secol marcat de războaie mondiale, deportări în lagăre de concentrare (nazist și stalinist), deținuți politici (în spațiul sovietic, inclusiv România cu al ei ”fenomen Pitești” – scris simbolic, pentru că a fost valabil în toate pușcăriile comuniste din Sighet, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat sau Pitești, evident, în care intelectualii care gândeau diferit de doctrina promovată de sistemul bolșevic erau întemnițați pentru ”reeducare” și spălare brutală a creierelor) și dezastrul atomic din 1986 din Cernobîl.
Nu sunt convins că secolul XXI e diferit în esență de secolul XX. Îndrăznesc să scriu că secolul XXI e asemeni unei oglinzi a secolului XX care deformează elementele marcante enumerate mai sus, sau, între cele două secole există o lentilă sau un tunel prin care cele două secole ”colaborează”…
Secolul XXI se prezintă astfel:
– A fost marcat deja de războaie mondiale (dar nu în forma cunoscută din secolul precedent, ci sub formă economică, războaie din care o parte majoritară a fost perzantă: populația, iar o alta, minoritară, a câștigat (o mână de oameni care dețin controlul mondial) – vezi ”criza” mondială din anul 2008, spre exemplu;
– Există deportări masive: numai din România au emigrat peste 5 milioane de personae în toate țările Europei occidentale, America, Canada sau Australia. Polonia, Lituania, Letonia, Republica Moldova etc. reprezintă alte țări din care s-a emigrat… Dar nu Stalin, nici Hitler, au fost cei care au ordonat deportările secolului XXI, ci realitatea economică precară din țările de origine, corupția și percepția conform căreia nu există un viitor în aceste țări;
– Există multă manipulare și spălare de creiere atât în mass-media, discursurile politice cât și în politicile anumitor companii private;

– Înrobirea populației prin instabilitatea economică cumulată cu creditarea masivă a acesteia;

– Continuarea procesului de sărăcire a țărilor mici pentru transformarea populației active în forță de muncă emigrantă pentru occident;

– Dacă Primul Război Mondial din secolul XX a fost generat de un eveniment istoric apărut probabil fără intenția vreunui stat (asasinarea arhiducelui Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo), asupra ”atacurilor” turnurilor gemene din New York din 11 septembrie 2001, planează în prezent multe suspiciuni privind autenticitatea acestora…
– Dacă secolul XX a fost un secol al ororilor și dezastrelor vizibile, ușor de identificat, secolul XXI se prezintă mai degrabă ca un secol în care toate ororile persistă subtil și pot fi identificate în detalii, unele mai puțin sesizabile la o primă vedere;
– Comunismul în forma, doctrina, dinamica și trăsăturile lui caracteristice a fost dărâmat în țările satelit ale Uniunii Sovietice, dar, în esență, controlul securistic persista în secolul XXI, mai perfid și mai bine pus la punct ca în secolul XX (vezi cartea lui George Orwell, 1984), iar libertatea autentică de expresie este cenzurată în secolul XXI când contravine marilor interese internaționale (vezi cenzura marca Facebook sau cazul lui Julian Assange sau Edward Snowden).
Într-un secol XXI al subtilității, așteptați-vă la orice din partea statului, a companiilor angajatoare sau a societății umane. Personal cred că secolul XXI va fi marcat de Al Treilea Război Mondial care va avea loc în Valea lui Iosafat, denumită și a Armaghedonului, război descris de ultima carte din Sfânta Scriptură, Apocalipsa și va urma cipuirea masivă a populației, descrisă tot de Apocalipsa.
Vin vremuri grele… Înțelepciune și mult discernământ vă doresc!

Foto sursă: https://radioromaniacultural.ro/documentar-cernobil-31-de-ani-dupa-dezastru-efectele-catastrofale-asupra-sanatatii-versus-rezervatie-radiologica-a-biosferei/

La 30 de ani de la ”revoluție”


revolutie digi

(sursa foto: Digi24)

Așa numita revoluție m-a prins acasă, în Bucovina natală, la Siret. Eram copil: aveam aproape 7 ani și eram proaspăt intrat în clasa întâi. Era seara, în jurul orei 21:00 cred, când mama urmărea la televizorul alb-negru din sufrageria apartamentului din strada Carpați, evenimentele ”revoluției”. Îmi amintesc de ieșirea lui Nicolae Ceaușescu din TAB cu deja celebra sa căciulă pe care a pus-o pe cap imediat ce a coborât din vehicul și cam atât. Nu am rămas în fața teveului pentru că m-am dus la culcare în domitor.
În acel decembrie, pe străzile orașului Siret era liniște. Nu s-a simțit nicio revoluție. Habar nu am dacă toți siretenii știau de ultima mare știre: prinderea și apoi mitralierea cuplului Ceaușescu din ziua de Crăciun. Liniște a fost și după înmormântarea cuplului Ceaușescu, când, de-a lungul anilor, au fost puse lacăte pe ușile mai multor întreprinderi – IMIL, fabrica de covoare, fabrica de lapte sau fabrica de tricotaje. Siretenii nu au protestat. Au asistat pasiv cum li se suflă locurile de muncă de sub nas și apoi au fost nevoiți să plece în alte orașe din România sau peste hotare în căutarea sensului economic pierdut, iar clădirile fabricii de covoare din Siret, spre exemplu, seamănă cu niște cranii uriașe, dreptunghiulare și cu mai mulți ochi negri static ce întâlnesc privirile mai mult sau mai puțin mirate ale trecătorilor ce privesc ruinele unuia din simbolurile cândva vii ale orașului Siret.
Atunci nu înțelegeam aproape nimic din ce se întâmpla, cum nici majoritatea românilor nu știau ce se întâmplă cu adevărat și nu iși imaginau că acel decembrie 1989 era începutul jafului României în urma căruia au fost închise, distruse, vândute la fier vechi, maltratate, peste 1200 (!!!) de întreprinderi mijlocii și mari… România a rămas singura țară din lume care-și plătise datoria externă către FMI și avea șanse reale să devină o țară independentă, suverană și necontrolată de occident…
Trăiesc cu speranța că Autostrada Siret-Suceava-Ploiești va deveni peste câțiva ani o realizare a dreptei proaspăt (re)ajunsă la guvernare, iar parcul industrial de la vama cu Ucraina va prinde viață, iar Siretul va recupera puțin din statutul de altădată…
Mai sper ca această clasă politică de la putere să gândească politici economico-fiscale predictibile, să dea drumul la investițiile cruciale necesare în România – autostrăzile și să creeze astfel atractivitate pentru invetitorii străini dar și diaspora care deține capital suficient pentru construcția de companii noi în România…

Iohannis…și încă 5 ani pierduți pentru România


iohannis003-465x215

Foarte pe scurt: a trecut primul tur al alegerilor prezidențiale, iar rezultatul turului doi e foarte previzibil: încă 5 ani cu Iohannis la Cotroceni. Dăncilă va fi mătrășită de propriul partid după turul doi, iar ceilalți contracandidați își vor vedea de agenda lor întreruptă de această campanie.
Vor urma încă 5 ani pierduți care vor (re)confirma (dacă mai era necesar asta) că românii nu au învățat nimic… Vom avea același președinte ”setat” mai degrabă pe muțenie decât pe discursuri și acțiuni, care nu va obține NIMIC semnificativ pentru români și România, ca și în ceilalți 5 ani care tocmai s-au dus.
Liderii occidentali vor râde în hohote de noi, trimițând formalele felicitări pentru câștigarea alegerilor: Trump va surâde în stilu-i caracteristic, așteptând eventual ca neamțul de la Cotroceni să-i facă o nouă vizită în care, v-ați prins: nu va cere public (nici măcar) eliminarea vizelor pentru români, iar Merkel va respira ușurată că al nost Președinte nu-i va propune public recuperarea datoriei Germaniei către Românika.
Ce ne mai rămâne? Să dormim în continuare în papuci în următorii 5 ani cu speranța naivă că la următoarele alegeri vom alege altceva…

Suntem incapabili să ne salvăm ca națiune…
Noapte bună români!
Noapte bună România!

Un București imbecil(izat)?


firea-nervoasa

Taxa lu madam Firea a trecut de aproape o săptămână. Bucureștiul? Tăcere! Bucureștenii ”pur sânge” dar și cei prin adopție nu spun nimic. Pe sticlele teveurilor nu patinează nimic din deja arhicunoscutele piețe bucureștene specializate în proteste: Victoriei sau Universitate. Cum poți accepta, fără să îți manifești dezacordul față de instituirea unor taxe pe sărăcie? Cum poți tăcea, când un primar institutie taxe FĂRĂ SĂ FII INVESTIT ÎN CENTURĂ, PASAJE, PODURI, PARCĂRI, FLUIDIZAREA TRAFICULUI, ÎMBUNĂTĂȚIREA REȚELEI DE TRANSPORT PUBLIC ETC.?
Și Londra are taxă de centru + taxă de poluare, tot în centru, aplicată în așa numita ”congestion zone”. Dar e taxă doar pentru centru, NU PENTRU TOATĂ LONDRA, iar dacă vrei neapărat mașină ultimul răcnet, o cumperi cu un avans pe care-l produci din muncă cinstită în primele câteva luni de muncă ca muncitor obișnuit, iar apoi îți permiți acea rată lunară fără să fii nevoit să apelezi la combinații meșteșugite de proveniență mioritică. Dar România nu e Anglia! Capitala Angliei este foarte bine acoperită cu mijloace de transport în comun. Din provincia britanică ajungi în Londra cu trenul foarte ușor, apoi ai o conexiune foarte bună cu metrourile și trenurile londoneze. În România n-ai așa ceva din Popești-Leordeni sau Domnești sau Adunații-Copăceni spre București, de exemplu.
Sunt convins că în România cine are o mașină cu normă de poluare euro 2, spre exemplu, și care va plăti cinsprezece milioane de lei vechi vinieta „Oxigen” pe an (sursa: https://www.businessmagazin.ro/actualitate/taxa-oxigen-a-gabrielei-firea-lista-de-tarife-si-programul-cand-vor-fi-interzise-masinile-in-capitala-18499550), e puțin probabil să-și permită o mașină cu norma de poluare euro 6, sau chiar electrică, fie ea și second hand. Dacă și-o permite, înseamnă că toacă TOATE ECONOMIILE acumulate de-a lungul anilor și omul rămâne în fundul gol, financiar vorbind. Nu mai vorbim de mașină nouă. Dacă apelează la credit în România pentru a-și cumpăra o mașină nouă (dacă se încadrează cu nivelul salariului, bineînțeles) și își pierde serviciul (să presupunem), omul ajunge executat silit și, cel mai probabil, datorită clauzelor abuzive din contractul său de credit, datoria lui va crește ca Făt-Frumos într-o lună cât ar crește aceeași valoare a împrumutului contractat în occident într-un an sau mai bine. Să-i mulțumim d-lui Isărescu?
Madam Firea a pus căruța înaintea boilor prin această taxă, fără să investească în nimic și sunt convins că Bucureștiul de căruță va rămâne, iar boii tot în spatele căruței ever for ever…
Ce alternative are acum săracul bucureștean? Pragmatic vorbind, să ceară de la angajator banii de vinieta doamnei din Voluntari, sau mașină de serviciu de la patron dacă este nevoit să folosească mașina cu scop de navetă. Sau o ieșire de un an, doi în occident pentru a putea câștiga banii de mașină. Sau rămâne tăcut, prostit, pasiv, cu speranța că va veni alt primar să abroge vinieta Oxigen… Am scris asta pentru că românul îndură. S-a deprins cu durerea-n tăcere fără să înțeleagă că acest gen de suferință e foarte costisitor, nu doar pe termen scurt, ci pe termen fooooarte luuuuung, cât Marele Zid Chinezesc…

Filosofând puțin, locuitorii din București își merită soarta:
1. Pentru că au ales-o pe madam de Voluntari primăreasă jenerală.
2. Pentru că s-au vândut ieftin la patroni sau nu ”și-au băgat picioarele” în ea de țară vândută oricum de gașca politică autohtonă începând cu ianuarie 1990 și nu dispun de banii necesari pentru o mașină nouă.
3. Dacă madam Firea iese primar din nou la anu-n vară, voi scrie mare cu litere de-o șchioapă: UN BUCUREȘTI IMBECIL!
4. Avea dreptate Țuțea când spunea că a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți?