Ața dentară ORAL B


oral b satin

Azi voi scrie despre ceva banal: ața dentară. Banal dar foarte uzual… pentru o igienă orală sporită. Probabil și tu ești în căutarea unei ațe dentare de calitate… Eu am fost în căutarea uneia bune și am descoperit-o pe cea de la ORAL B Satin:

Este un produs exceptional, ușor mentolat și care alunecă foarte ușor între dinți, oferindu-mi satisfacție maximă.

Dacă ești în UK, partea proastă este că în supermarket-uri nu se găsește acest brand de ață dentară. Cel puțin eu nu am găsit-o acolo. Găsești alte branduri, dar nu se compară cu ORAL B.

Nu te complica! Nu investi timp în căutarea aței dentare ORAL B Satin.Comand-o pur și simplu direct de AICI!

Aștept părerea ta despre această ață dentară. După ce o vei folosi, lasă-mi un comentariu!

Dacă nu e prea mult, abonează-te la blogul meu! Pentru că voi continua să postez articole dedicate produselor de care sunt (foarte) mulțumit.

Reflecții asupra sfârșitului lumii


pamant in flacari

Sursă foto: https://www.emag.ro/fototapet-133x133cm-best-decor-flacari-18/pd/D31G4YBBM/

În urmă cu 20 de ani mă întrebam de ce va veni ziua sfârșitului pentru planeta Pământ? Cum e posibil ca Dumnezeu să-și ardă propria creație ce este minunată? Eram conștient că oamenii sunt păcătoși și că există răul în lume, dar nu atât de mult încât să se justifice sfârșitul universal…
Cunoșteam deznodământul care va urma din A Doua Epistolă a lui Petru – ”(…) și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10) și nu înțelegeam cum se va justifica sfârșitul.
Pe atunci nu realizam că răul și dezechilibrele provocate de rău se vor acutiza (la nivelul umanității, a naturii, sistemului financiar etc.). În vremea adolescenței mele natura nu era încă afectată de prezența masivă a plasticului din apă și de pe uscat, nici de tăierile abuzive de păduri. Relațiile umane nu erau atât de reci, seci și artificiale ca în prezent. Nu știam de existența crizelor financiare sau a ocultei mondiale (”deep state”), considerând state precum America ca fiind bine intenționate în legătură cu umanitatea, iar organizații internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind de bună credință, cu impact pozitiv pentru omenire.
În urmă cu 20 de ani nu îmi imaginam că vaccinul se poate dovedi atât de nociv, că nazismul sau bolșevismul realități eronate puse pe seama unor nebuni pot reveni în societatea umană, că pot apărea pandemii cu justificări îndoielnice sau că există cauze ale unor boli, inventate în laborator.
Acum mă întreb dacă nu cumva oamenii vor aduce sfârșitul umanității înaintea lui Dumnezeu? Când realizezi că anumiți oameni se joacă cu virușii, chimicalele din alimentele comercializate sau energia nucleară, că anumiți oameni vorbesc de controlul și reducerea masivă a populației, nu ai cum să nu te întrebi cine va semna sfârșitul umanității?
Dacă în urmă cu 20 de ani nu îmi imaginam că liderii religioși pot sta pasivi la apariția ”semnului Fiarei” descris de cartea Apocalipsa, astăzi sunt convins că, atunci când semnul Fiarei va fi propus pentru toți oamenii, liderii religioși vor tăcea sau chiar vor încuraja primirea de către oameni a acelui ”semn”. Am remarcat în ultimele luni cât de slab și lipsit de reacții autentice este leadership-ul religios și teologic în contextual așa numitei pandemii de Coronavirus. Aveți cumva impresia că va fi altfel în momentul cipuirii în masă?
În prezent consider că Dumnezeu este justificat să oprească degradarea umanității prin sfârșitul acesteia. Care creator poate sta pasiv la degradarea propriei capodopere? Creând umanitatea cu liberul-arbitru și permițând exercitarea acestuia de către oameni și îngerii căzuți (demonii), nu sunt convins și cred că nici Dumnezeu nu este convins că El, Creatorul, ar putea (fără să apeleze la desființarea liberului-arbitru din oameni și demoni) să restaureze creația. Și nu-I rămâne decât să o distrugă prin foc și să creeze un pământ nou. Căci totul va arde, scrie autorul cărții Apocalipsa din Sfânta Scriptură.
Nouă nu ne rămâne decât să alegem să lucrăm la restaurarea propriului univers interior, a lumii noastre lăuntrice unde se află sufletul pentru a face parte din noua creație, pământul și cerul nou. (Apocalipsa 21:1)

Ion Iliescu și Rolex-ul său


ion iliescucfoto: BBC

Rolex-ul de aur aparținând lui Ion Iliescu a fost vândut la o licitație?

Un Rolex purtat de fostul președinte între anii 1993-1995 pentru care au licitat 20 de personae a fost adjudecat pentru 22.000 euro?!

”Ceasul care i-a aparținut fostului președinte este model Rolex President Gold Day-Date, din aur de 18 K, cu referință 18238 și mecanism automatic. Bijuteria cântărește 139 de grame.
Ceasul are cadran negru, cu diametru de 36 mm, diamante dispuse în dreptul indicatorilor orari, ziua săptămânii în dreptul orei 12 și dată cu lupă în dreptul orei 3, potrivit prezentării făcute pe site-ul de licitații. De asemenea, are brățară cu cataramă originală din aur, cu închidere deployantă.”

Sursa: https://www.digi24.ro/stiri/un-ceas-rolex-din-aur-care-i-a-apartinut-lui-ion-iliescu-vandut-la-licitatie-cati-bani-a-dat-cumparatorul-1315211

Rolexul lu IliescuFoto: artmark.ro

Fără a-l invidia pe fostul președinte Ion Iliescu (nu sun fan al brandului Rolex), am rămas uimit la citirea acestei știri. N-a circulat atâta amar de ani vorba că Iliescu este ”sărac și cinstit”? Cum poți fi un om sărac cu un Rolex ce concurează aproape cu prețul unei garsoniere? Sau cum poate un om sărac să aleagă un asemenea ceas? La ultima întrebare cred că este posibil. Deja e intrat în mentalul colectiv exemplul ”șmecherului” cu BMW și garsonieră luată în chirie. Deci, n-ar fi o mare ”catastrofă” ca un sărac să arunce toți banii pe un Rolex și apoi să…moară de foame. Bine, nu e cazul lui Ion Iliescu. Ăsta nu are cum să moară de foame… .

Revenind la Ion Iliescu, realizez că omul acesta a fost un foarte bun ”scamator”. A ”vrăjit” prin vorbele a la domnia sa un popor întreg, care l-a votat pentru trei mandate de ză president (!!!), a reușit să mențină o discreție absolută în privința averii sale (nu m-aș mira dacă în viitor s-ar descoperi nu știu ce conturi bancare prin afară aparținând lui Ion Iliescu), a fost în fruntea unei țări pe vremea când a început distrugerea ei și, la onorabila vârstă de 90 de ani, este liber și ”bine, mersi”. Justiția din Românika încă este hipnotizată și nu dă niciun verdict în privința mineriadelor… ?!

Mai lipsește să aflăm că nu știu ce casă de licitație i-a scos la vânzare Rolls-Royce-ul de weekend și agenția imobiliară din Dorobanți că se ocupe de vânzare vilei sale de pe nu știu ce stradă din cartierul Primăverii și mitul omului ”sărac și cinstit” se va lovi cu oiștea de gardul naivităților noastre.

D-le Ion Iliescu, un moment de sinceritate vă rog: cum vă definiți? Bogat sau sărac?

Moartea lui George Floyd și anarhia profesionistă din SUA


george floyd

George Floyd, un afro-american care a murit de asfixiere sub genunchiul unui polițist alb în Minneapolis și revoltele izbucnite ulterior m-au făcut să cred inițial că mulțimea a ieșit să protesteze violent din cauza acestui eveniment nefericit… Până ce am discutat cu cineva din America aflat nu departe de Minneapolis și care mi-a spus că mă înșel. Nu ”văd” bine situația. Moartea lui George Floyd nu este decât un pretext pentru anarhia izbucnită. De fapt protestatarii filmați devastând, vandalizând și dând foc la mașinile și clădirile de poliție au fost plătiți să facă asta. Dovezi:

profesional anarhist

profesional anarhist 2

Așadar, nu mai ”mușcați” explicațiile presei din Românika, că asemeni mie până la discuția cu persoana din America, habar nu are ce se întâmplă de fapt în SUA.

Motivul? Trump și candidatura acestuia din toamna acestui an… Se dorește destabilizarea lui Donald Trump și slăbirea electoral a acestuia. George Soros știe ceva, oare? Dar Barack Obama?

NIKE, fiță sau necesitate?


nike

Cumpăr și port în continuare bărcile, pardon ”adidașii” de la NIKE. Sunt snob? Nici vorbă! Vreau să mă ”sparg” în figuri? Cu ce? Cu o pereche de adidași?! Nu! Calitatea pantofilor sport NIKE a scăzut considerabil în ultimii ani în comparație cu acea calitate pe care o știam în anul 2010, spre exemplu, când mi-am cumpărat o pereche de NIKE din piele și care m-a ținut 8 ani (!!!), sunt nevoit să cumpăr un anumit model de pantofi sport pentru mărimea disponibilă și talpa lată.

NIKE-urile de azi nu mă mai țin nici măcar 1 an… 8 ani… Mi-ar plăcea să încerc PUMA, ADIDAS, REEBOK ETC. Dar efectiv niciunul din brandurile enumerate nu scoate ceva pe măsura labei piciorului meu.

Concret, nu am găsit pe piață un alt brand care să vândă adidași mari și cu talpa lată. Poate dau idei… și bine-ar fi ca aceste rânduri să fie citite de concurența NIKE și apoi să scoată pe piață adidași cu mărimi mari (47-48) și cu talpa lată. Așa:

talpa nike

Bounty și meditație privind realitatea


Bounty

Duminică seară. E liniște. Am desfăcut o ciocolată Bounty. Banal acum, asemeni unui pahar cu apă sau a unei căni cu ceai. În urmă cu 20-25 de ani abia intrau dulciurile ”de firmă” în România, iar un Bounty nu era banal, ci asemeni unui ”trofeu” cu care veneai de la magazin, precum vânătorul cu animalul sălbatic proaspăt vânat în pădurea aflată la zeci de km de casă.
Libertatea de mișcare (în țară sau în afara ei), drumul spre muncă, găsitul unui (alt) loc de muncă, mersul la școală sau la facultate, fără să fii întrebat unde și de ce mergi…banalități… în urmă cu 3 luni. Banalități pe care le făceai superficial, în fugă, fără să simți valoarea libertății lor…Acum au devenit asemeni unui lux pe care oamenii nu și-l mai permit…fără justificare și hârtii inutile…
Citind istoria secolului XX marcată de comunism și nazism, holocaust, gulag, cele două războaie mondiale, foamete, recesiune extremă etc., am putea fi tentați să spunem că ce a fost în trecutul apropiat al acestui secol nu are cum să se mai întâmple…Și totuși, privind scena cotidiană de două luni încoace, atât cea din România cât și cea din alte țări europene, realizez că legile fundamentale (Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului etc.) care garantează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor în așa numitele democrații europene, sunt lovite, slăbite, chiar decapitate de agende (inter)naționale ascunse, neștiute și contradictorii cu aceste legi… sub pretextul unui virus…
Ce e de făcut? Ca români suntem slabi. Prea slabi cred. Suntem o națiune dezbinată, care trebuie să se unească pentru a putea supraviețui, învingând o realitate în care libertățile fundamentale (circulație, exprimare, viață, muncă, sănătate, consimțământ privind actul medical etc.) de care nimeni nu are dreptul să se atingă sau să le pună sub semnul întrebării, sunt puternic afectate prin pervertirea înțelesului simplu a lor și ducere lor (absolut nejustificată) în derizoriu… riscând să fie confiscate în contexte și pretexte credibile, evident, doar pentru copiii de grădiniță…
Doar uniți suntem mai puternici – fiecare în parte. Doar uniți putem preveni repetarea anumitor repere istorice din secolul precedent…Dezbinați… déjà cunoaștem amprenta dură a bocancului… ce a început să apese pe tâmpla paralelă cu asfaltul…
Ne mai permitem luxul și prețul dezbinării?

Viața după Auschwitz…


dupa auschwitz

Citind această carte a cărei acțiune se petrece, evident, în contextual instaurării regimului nazist în Germania, îmi apare în minte comparația istoriei recente a evreilor cu cea a românilor (istoria ultimilor 100 de ani). Deși este o comparație poate nepotrivită, cel puțin la prima vedere, totuși, și unii și alții am avut deportări: evreii în lagărul de la Auschwitz, românii în ”Auschwitz”-ul lor din Pitești, Aiud, Gherla, Rm. Sărat etc. (locurile în care au fost stabilite pușcăriile deținuților politici în anii 50-60, în perioada comunistă, cunoscute pentru ororile petrecute) sau în Siberia (recomand cartea Aniței Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia, ed. Humanitas).

20 ani in siberia
După lovitura de stat din decembrie 89, România a fost distrusă: în contextul în care peste 1250 de fabrici au fost aruncate la fier vechi, pierzându-se din economie milioane de locuri de muncă, sărăcia i-a exilat pe români în toate colțurile lumii, preponderent în Italia, Spania, Germania, Anglia, Belgia, America etc. Evreii, de asemeni, s-au răspândit în toate colțurile lumii, dar în ultimii zeci de ani au început să revină în ”Țara Canaanului”, Israel…
Diferența majoră între România și Israel constă în faptul că evreii au un Mosad (serviciul de informații) care nu și-a trădat interesele naționale ale statului Israel, dimpotrivă, au organizat și îndeplinit cu succes misiuni de capturare a criminalilor naziști a evreilor în contextul Holocaustului – memorabilă este capturarea lui Adolf Eichmann, executantul soluției finale în urma căreia au murit peste 6 miliaone de evrei, de către un comando israelian, în Argentina… (vezi Michael Bar-Zohar, Nissim Mishal, Mossad. Istoria sângeroasă a spionajului israelian, ed. Litera, o carte extrem de captivantă) Românii…s-au ales cu interesele lor trădate…

mossad
Democrația?! Capitalismul de jungle mioritică?! Ultimii 30 de ani marcați de așa numita democrație și de capitalism mioritic și-au dovedit limitele în România. Au fost 30 de ani pierduți. Sunt 30 de ani în care s-a distrus și prea puțin s-a construit în România. Se impune așadar o altă platformă, o altă paradigmă, alt aranjament al puterii căreia să-i acordăm credit: PATRIOCRAȚIA. Intrați și voi pe http://www.mareaunire.org și fiți parte din SCHIMBAREA atât de necesară în România. Pentru că doar în România ne poate fi cel mai bine. Și cine a trăit și muncit în străinătate știe foarte bine că străinătatea nu reprezintă mediul in care putem identifica un acasă al nostru. Pentru că într-o străinătate în care persistă rasismul, comunismul mascat cu ale lui „valori” încă în viață, alături de sclavia modernă, putem recunoaște fără nicio ezitare că doar în România poate fi căminul nostru adevărat.

Meditație la 37 de ani


37

Azi am împlinit 37 ani. Parcă ieri eram un copil și azi sunt mai aproape de 40 de ani, ca niciodată. Nu cred că am fost lipsit de inteligență până acum, ci mai degrabă am mimat prostia în anumite situații (unii ați mușcat-o, știu! Să vă fie de bine (sic!) ). Ce cred că mi-a lipsit cel mai mult de-a lungul anilor a fost încrederea în Dumnezeu și am exagerat cu încrederea investită în (unii) oameni. Încrederea în unii oameni s-a dovedit a fi falimentară, limitată și lipsită de fundament. Nu am priceput de multe ori că viitorul nu depinde de oameni decât într-o mică măsură, limitată.
Pierderi? Desigur! Am pierdut multe de-a lungul anilor: timp, bani, încredere, energie, transpirație inutilă…
Câștiguri? Desigur! Clipe trăite, sănătate, împlinirea unor vise, experiență.

Schimbare


sosete colorate

Până nu demult (în urmă cu doi ani), dacă m-ai fi întrebat ce culoare de șosete prefer, ți-aș fi răspuns clar, hotărât și fără nicio ezitare: albe (la adidași)! Acum prefer șosetele colorate, cele colorate, dar nu din alea simple, ci cu nuanțe de culori bine asociate – exact ca cele din poza de mai sus.
Se pare că nu am fost ocolit de schimbare ci, asemeni altor oameni, m-am schimbat și eu: la nivel de preferințe culori la șosete.

În materie de schimbare, îmi vine în minte schimbarea imbecilă și nejustificată a unor români plecați peste granițele țării: uitarea altor români. A mea, în speță. De parcă au ieșit din filmul prost numit România (am în minte contextul socio-economico-politico românesc) sau au pășit deja în paradis și nu se vor mai întoarce niciodată în România. Păi Anglia a ieșit oficial din UE prin așa numitul BREXIT, iar viitorul nu sună deloc bine pentru imigranții din Anglia (deprecierea lirei datorată recesiunii economice ce bate la ușa Angliei, cumulată cu creșterea inflației ce va avea ca efect creșterea prețurilor, va face ca viața din UK să devină dificilă și neprofitabilă). Și mi-e că anul viitor va începe emigrarea, în sens invers, a românilor, în Românika. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu va fi o emigrare totală în sens invers, dar cred că în următorii ani urmează o revenire în valuri-valuri a românilor în țara lor natală. Ce vei face tu, român prostuț revenit în România cu coada-ntre picioare, care te ferești de mine sau de alți români? Te vei preface că totul este în regulă? Vei motiva lipsa de reacție la mesajele pe care ți le-am trimis pe Facebook? Hmmm, cred că atunci eu voi fi cel care nu te voi mai (re)cunoaște, vei fi un străin pentru mine. Nu am înțeles și nu reușesc să înțeleg nici acum genul acesta de schimbare care a marcat unii români. Nu înțeleg genul acesta de izolare și de ”muțenie”.

Am privit admirativ sau mai bine spus cu invidie polonezii din occident. Cine a emigrat în Anglia, spre exemplu, a văzut cu siguranță această imagine la job în pauzele de masă: masă, polonezi așezați în jurul mesei, dialogând frenetic în timp ce-și serveau micul/prânzul/cina. Românii? Împrăștiați în sala de mese asemeni unor cioburi ale unei vaze de flori ce tocmai s-a spart. Și ne mai întrebăm de ce noi, românii avem soarta pe care-o avem?! Ha!

Întrebat de mine, un polonez a motivat prin următorul cuvânt cheie unitatea polonezilor: supraviețuirea (în străinătate).

Ciolanul, simbolul României


ciolan afumat

Este trecut de miezul nopții. Iau masa cu soția: ciorbă cu ciolan afumat. Gândul îmi zboară de la ciolanul afumat din farfurie la ciolanul ca simbol înrădăcinat deja al clasei politice românești și la steagul României incomplet fără ciolan. Steagul României era mai reprezentativ în vremea comunismului când simbiolurile evidențiate de galbenul din mijlocul steagului reprezentau cu fidelitate realitatea din teren…
Ciolanul iese mai bine în evidență aici, în occidentul cu gastronomie lipsită de gust, cu care ciolanul contrastează tocmai prin gustul său bestial, autentic românesc (căci de la un magazine românesc a fost cumpărat) din ciorba cu legume. Până și pisica înghite aproape instant bucățelele de cărniță fragedă ce i s-au dat, rămânând cu un gol vizibil în gât marcat de înghițitul în sec și apetitul lăsat baltă de alte bucățele de cărniță desprinse de pe ciolan, care întârzie să apară…
Ciolanul, elemental-minune din ciorbă care asigură trădarea dietei și, evident, mărirea circumferinței burtei de-acum bombate.
Ciolanul, garant al exersării continue a trădării de neam și țară de către clasa politică de 30 de ani încoace prin ”legea insuficienței permanente” care însoțește ciolanul și ambele clasa politică incapabilă să reziste iolanului irezistibil, a condamnat peste 5 milioane de români la exil sau autodeportare determinată de realitatea din terenul războiului economic din care România a ieșit perzantă zi de zi (peste 1240 de fabrici și uzine s-au lichidat fără niciun discernământ din anii 90 încoace) și care i-a făcut pe românii autodeportați în occident să concluzioneze că: ”n-am ce face-n România”.
Termin ciorba cu ciolan afumat din farfurie cu stomacul ajuns la saturație și speranța ca în România să vină o clasă politică care să ajungă și ea la saturația de ciolan…