Reflecții asupra sfârșitului lumii


pamant in flacari

Sursă foto: https://www.emag.ro/fototapet-133x133cm-best-decor-flacari-18/pd/D31G4YBBM/

În urmă cu 20 de ani mă întrebam de ce va veni ziua sfârșitului pentru planeta Pământ? Cum e posibil ca Dumnezeu să-și ardă propria creație ce este minunată? Eram conștient că oamenii sunt păcătoși și că există răul în lume, dar nu atât de mult încât să se justifice sfârșitul universal…
Cunoșteam deznodământul care va urma din A Doua Epistolă a lui Petru – ”(…) și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10) și nu înțelegeam cum se va justifica sfârșitul.
Pe atunci nu realizam că răul și dezechilibrele provocate de rău se vor acutiza (la nivelul umanității, a naturii, sistemului financiar etc.). În vremea adolescenței mele natura nu era încă afectată de prezența masivă a plasticului din apă și de pe uscat, nici de tăierile abuzive de păduri. Relațiile umane nu erau atât de reci, seci și artificiale ca în prezent. Nu știam de existența crizelor financiare sau a ocultei mondiale (”deep state”), considerând state precum America ca fiind bine intenționate în legătură cu umanitatea, iar organizații internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind de bună credință, cu impact pozitiv pentru omenire.
În urmă cu 20 de ani nu îmi imaginam că vaccinul se poate dovedi atât de nociv, că nazismul sau bolșevismul realități eronate puse pe seama unor nebuni pot reveni în societatea umană, că pot apărea pandemii cu justificări îndoielnice sau că există cauze ale unor boli, inventate în laborator.
Acum mă întreb dacă nu cumva oamenii vor aduce sfârșitul umanității înaintea lui Dumnezeu? Când realizezi că anumiți oameni se joacă cu virușii, chimicalele din alimentele comercializate sau energia nucleară, că anumiți oameni vorbesc de controlul și reducerea masivă a populației, nu ai cum să nu te întrebi cine va semna sfârșitul umanității?
Dacă în urmă cu 20 de ani nu îmi imaginam că liderii religioși pot sta pasivi la apariția ”semnului Fiarei” descris de cartea Apocalipsa, astăzi sunt convins că, atunci când semnul Fiarei va fi propus pentru toți oamenii, liderii religioși vor tăcea sau chiar vor încuraja primirea de către oameni a acelui ”semn”. Am remarcat în ultimele luni cât de slab și lipsit de reacții autentice este leadership-ul religios și teologic în contextual așa numitei pandemii de Coronavirus. Aveți cumva impresia că va fi altfel în momentul cipuirii în masă?
În prezent consider că Dumnezeu este justificat să oprească degradarea umanității prin sfârșitul acesteia. Care creator poate sta pasiv la degradarea propriei capodopere? Creând umanitatea cu liberul-arbitru și permițând exercitarea acestuia de către oameni și îngerii căzuți (demonii), nu sunt convins și cred că nici Dumnezeu nu este convins că El, Creatorul, ar putea (fără să apeleze la desființarea liberului-arbitru din oameni și demoni) să restaureze creația. Și nu-I rămâne decât să o distrugă prin foc și să creeze un pământ nou. Căci totul va arde, scrie autorul cărții Apocalipsa din Sfânta Scriptură.
Nouă nu ne rămâne decât să alegem să lucrăm la restaurarea propriului univers interior, a lumii noastre lăuntrice unde se află sufletul pentru a face parte din noua creație, pământul și cerul nou. (Apocalipsa 21:1)

Moartea lui George Floyd și anarhia profesionistă din SUA


george floyd

George Floyd, un afro-american care a murit de asfixiere sub genunchiul unui polițist alb în Minneapolis și revoltele izbucnite ulterior m-au făcut să cred inițial că mulțimea a ieșit să protesteze violent din cauza acestui eveniment nefericit… Până ce am discutat cu cineva din America aflat nu departe de Minneapolis și care mi-a spus că mă înșel. Nu ”văd” bine situația. Moartea lui George Floyd nu este decât un pretext pentru anarhia izbucnită. De fapt protestatarii filmați devastând, vandalizând și dând foc la mașinile și clădirile de poliție au fost plătiți să facă asta. Dovezi:

profesional anarhist

profesional anarhist 2

Așadar, nu mai ”mușcați” explicațiile presei din Românika, că asemeni mie până la discuția cu persoana din America, habar nu are ce se întâmplă de fapt în SUA.

Motivul? Trump și candidatura acestuia din toamna acestui an… Se dorește destabilizarea lui Donald Trump și slăbirea electoral a acestuia. George Soros știe ceva, oare? Dar Barack Obama?

Viața după Auschwitz…


dupa auschwitz

Citind această carte a cărei acțiune se petrece, evident, în contextual instaurării regimului nazist în Germania, îmi apare în minte comparația istoriei recente a evreilor cu cea a românilor (istoria ultimilor 100 de ani). Deși este o comparație poate nepotrivită, cel puțin la prima vedere, totuși, și unii și alții am avut deportări: evreii în lagărul de la Auschwitz, românii în ”Auschwitz”-ul lor din Pitești, Aiud, Gherla, Rm. Sărat etc. (locurile în care au fost stabilite pușcăriile deținuților politici în anii 50-60, în perioada comunistă, cunoscute pentru ororile petrecute) sau în Siberia (recomand cartea Aniței Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia, ed. Humanitas).

20 ani in siberia
După lovitura de stat din decembrie 89, România a fost distrusă: în contextul în care peste 1250 de fabrici au fost aruncate la fier vechi, pierzându-se din economie milioane de locuri de muncă, sărăcia i-a exilat pe români în toate colțurile lumii, preponderent în Italia, Spania, Germania, Anglia, Belgia, America etc. Evreii, de asemeni, s-au răspândit în toate colțurile lumii, dar în ultimii zeci de ani au început să revină în ”Țara Canaanului”, Israel…
Diferența majoră între România și Israel constă în faptul că evreii au un Mosad (serviciul de informații) care nu și-a trădat interesele naționale ale statului Israel, dimpotrivă, au organizat și îndeplinit cu succes misiuni de capturare a criminalilor naziști a evreilor în contextul Holocaustului – memorabilă este capturarea lui Adolf Eichmann, executantul soluției finale în urma căreia au murit peste 6 miliaone de evrei, de către un comando israelian, în Argentina… (vezi Michael Bar-Zohar, Nissim Mishal, Mossad. Istoria sângeroasă a spionajului israelian, ed. Litera, o carte extrem de captivantă) Românii…s-au ales cu interesele lor trădate…

mossad
Democrația?! Capitalismul de jungle mioritică?! Ultimii 30 de ani marcați de așa numita democrație și de capitalism mioritic și-au dovedit limitele în România. Au fost 30 de ani pierduți. Sunt 30 de ani în care s-a distrus și prea puțin s-a construit în România. Se impune așadar o altă platformă, o altă paradigmă, alt aranjament al puterii căreia să-i acordăm credit: PATRIOCRAȚIA. Intrați și voi pe http://www.mareaunire.org și fiți parte din SCHIMBAREA atât de necesară în România. Pentru că doar în România ne poate fi cel mai bine. Și cine a trăit și muncit în străinătate știe foarte bine că străinătatea nu reprezintă mediul in care putem identifica un acasă al nostru. Pentru că într-o străinătate în care persistă rasismul, comunismul mascat cu ale lui „valori” încă în viață, alături de sclavia modernă, putem recunoaște fără nicio ezitare că doar în România poate fi căminul nostru adevărat.

Reflecții la început de an 2020


chernobyl-cover-1200x480

La început de an 2020 citesc o carte despre Dezastrul de la Cernobîl scrisă de Svetlana Alexievici și reflectez asupra secolului XX: un secol marcat de războaie mondiale, deportări în lagăre de concentrare (nazist și stalinist), deținuți politici (în spațiul sovietic, inclusiv România cu al ei ”fenomen Pitești” – scris simbolic, pentru că a fost valabil în toate pușcăriile comuniste din Sighet, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat sau Pitești, evident, în care intelectualii care gândeau diferit de doctrina promovată de sistemul bolșevic erau întemnițați pentru ”reeducare” și spălare brutală a creierelor) și dezastrul atomic din 1986 din Cernobîl.
Nu sunt convins că secolul XXI e diferit în esență de secolul XX. Îndrăznesc să scriu că secolul XXI e asemeni unei oglinzi a secolului XX care deformează elementele marcante enumerate mai sus, sau, între cele două secole există o lentilă sau un tunel prin care cele două secole ”colaborează”…
Secolul XXI se prezintă astfel:
– A fost marcat deja de războaie mondiale (dar nu în forma cunoscută din secolul precedent, ci sub formă economică, războaie din care o parte majoritară a fost perzantă: populația, iar o alta, minoritară, a câștigat (o mână de oameni care dețin controlul mondial) – vezi ”criza” mondială din anul 2008, spre exemplu;
– Există deportări masive: numai din România au emigrat peste 5 milioane de personae în toate țările Europei occidentale, America, Canada sau Australia. Polonia, Lituania, Letonia, Republica Moldova etc. reprezintă alte țări din care s-a emigrat… Dar nu Stalin, nici Hitler, au fost cei care au ordonat deportările secolului XXI, ci realitatea economică precară din țările de origine, corupția și percepția conform căreia nu există un viitor în aceste țări;
– Există multă manipulare și spălare de creiere atât în mass-media, discursurile politice cât și în politicile anumitor companii private;

– Înrobirea populației prin instabilitatea economică cumulată cu creditarea masivă a acesteia;

– Continuarea procesului de sărăcire a țărilor mici pentru transformarea populației active în forță de muncă emigrantă pentru occident;

– Dacă Primul Război Mondial din secolul XX a fost generat de un eveniment istoric apărut probabil fără intenția vreunui stat (asasinarea arhiducelui Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo), asupra ”atacurilor” turnurilor gemene din New York din 11 septembrie 2001, planează în prezent multe suspiciuni privind autenticitatea acestora…
– Dacă secolul XX a fost un secol al ororilor și dezastrelor vizibile, ușor de identificat, secolul XXI se prezintă mai degrabă ca un secol în care toate ororile persistă subtil și pot fi identificate în detalii, unele mai puțin sesizabile la o primă vedere;
– Comunismul în forma, doctrina, dinamica și trăsăturile lui caracteristice a fost dărâmat în țările satelit ale Uniunii Sovietice, dar, în esență, controlul securistic persista în secolul XXI, mai perfid și mai bine pus la punct ca în secolul XX (vezi cartea lui George Orwell, 1984), iar libertatea autentică de expresie este cenzurată în secolul XXI când contravine marilor interese internaționale (vezi cenzura marca Facebook sau cazul lui Julian Assange sau Edward Snowden).
Într-un secol XXI al subtilității, așteptați-vă la orice din partea statului, a companiilor angajatoare sau a societății umane. Personal cred că secolul XXI va fi marcat de Al Treilea Război Mondial care va avea loc în Valea lui Iosafat, denumită și a Armaghedonului, război descris de ultima carte din Sfânta Scriptură, Apocalipsa și va urma cipuirea masivă a populației, descrisă tot de Apocalipsa.
Vin vremuri grele… Înțelepciune și mult discernământ vă doresc!

Foto sursă: https://radioromaniacultural.ro/documentar-cernobil-31-de-ani-dupa-dezastru-efectele-catastrofale-asupra-sanatatii-versus-rezervatie-radiologica-a-biosferei/

Iohannis…și încă 5 ani pierduți pentru România


iohannis003-465x215

Foarte pe scurt: a trecut primul tur al alegerilor prezidențiale, iar rezultatul turului doi e foarte previzibil: încă 5 ani cu Iohannis la Cotroceni. Dăncilă va fi mătrășită de propriul partid după turul doi, iar ceilalți contracandidați își vor vedea de agenda lor întreruptă de această campanie.
Vor urma încă 5 ani pierduți care vor (re)confirma (dacă mai era necesar asta) că românii nu au învățat nimic… Vom avea același președinte ”setat” mai degrabă pe muțenie decât pe discursuri și acțiuni, care nu va obține NIMIC semnificativ pentru români și România, ca și în ceilalți 5 ani care tocmai s-au dus.
Liderii occidentali vor râde în hohote de noi, trimițând formalele felicitări pentru câștigarea alegerilor: Trump va surâde în stilu-i caracteristic, așteptând eventual ca neamțul de la Cotroceni să-i facă o nouă vizită în care, v-ați prins: nu va cere public (nici măcar) eliminarea vizelor pentru români, iar Merkel va respira ușurată că al nost Președinte nu-i va propune public recuperarea datoriei Germaniei către Românika.
Ce ne mai rămâne? Să dormim în continuare în papuci în următorii 5 ani cu speranța naivă că la următoarele alegeri vom alege altceva…

Suntem incapabili să ne salvăm ca națiune…
Noapte bună români!
Noapte bună România!

De ce NU-l voi (mai) vota pe Klaus Iohannis?


candidati prezeidentiale

Încep abrupt și concis, fără nicio introducere inutilă, plictisitoare și repetitivă: NU îl voi mai vota pe Klaus Iohannis pentru că omul nu a adus nimic nou, consistent și viabil în și pentru România prin funcția pe care a avut-o. Ah, ba da: multe plimbări în afara granițelor țării, fără să vină cu nimic consistent și-n avantajul României și a românilor. Înțeleg că ungurii și polonezii au primit ca beneficii din partea americanilor călătoria fără vize în țara unchiului Sam…Klaus Werner Iohannis s-a întors cu o șapcă. Oare nu a prins din zbor ușoara ironie cu care a fost tratat de către Trump? Mă așteptam ca la șapca primită Iohannis să reacționeze cumva cu aceeași fină ironie. Dar nu, a zâmbit cu gura largă și s-a întors în țară fără nimic consistent și viabil pentru interesul ”partenerului american” numit România. Cum să fii 5 ani la Cotroceni și să nu iei la întrebări, ferm și fără emoții președintele amerian în legătură cu eliminarea vizelor pentru români? Cum să fii considerat partener al americanilor cu baze militare la Kogâlniceanu și Deveselu, companii americane pe teritoriul tău și să ai ”poziția ghiocelului”? Ce fel de neamț ești tu Klaus Werner Iohannis?
La ce fel de domnie a avut PSD-ul în parlament și la Palatul Victoria, Klaus Iohannis nici măcar nu a avut curajul să iasă zilnic la teve să critice pe măsura acțiunilor pesediste…Se impunea o ieșire zilnică, măcar 6 zile din 7…
Pentru a nu mai pierde 5 ani prețioși, prefer să ofer șansa de a demonstra ceva la Cotroceni unuia din ceilalți contracandidați care articulează mai credibil discursul public. Spre exemplu: Theodor Paleologu sau Dan Barna.
Primul reprezintă un om erudit și original care vorbește liber, fără aparatură adițională (vizibilă sau invizibilă) spontan și având curajul să exprime ceea ce gândește. Îmi place că își dorește să medieze viața politică românească și să-i pună pe politicieni la treabă. Cred că va avea curajul să schimbe ambasadorii incompetenți și, de asemeni, să ceară președintelui SUA eliminarea vizelor pentru români.
Dan Barna îmi dă impresia unui om pragmatic pe care-l văd în stare să critice puternic derapajele puterii de la Palatul Victoria dacă va lua mandatul de Președinte…

Îi întreb pe cei care încă au în minte să-i ofere un nou mandat la Cotroceni lui Klaus Iohannis: ce ar putea aduce nou, consistent și viabil pentru România Klaus Werner Iohannis într-un nou mandat și alți 5 ani la Palatul Cotroceni?

Globalizarea mea…


steaguri

M-am gândit de multe ori la conceptul de globalizare și l-am personalizat. Am realizat, din curiozitate, lista țărilor în care am persoane cunoscute: America, Elveția, Franța, Norvegia, Danemarca, Suedia, Austria, Anglia, Irlanda, Italia, Spania, Germania, China, Japonia, Ucraina, Israel, Albania, Belgia, Republica Moldova. Wow! Părinții și bunicii noștrii nici nu visau la așa ceva.   

Americanul, mai zgârcit ca elvețianul


america

Ce mă face să spun asta? Două experiențe, două imagini văzute la 10 ani distanță, una de cealaltă. Prima imagine este cea din 2003 când, student fiind, timp de o săptămână, am lucrat la Fabrica de ciocolată Heidi, din Pantelimon, proprietatea unui elvețian pe care l-am întâlnit în ultima zi de muncă la acea fabrică. Imaginea din anul de grație 2003 ce contrastează cu cea din 2013, este aceea că, cei care munceau la fabrica de ciocolată aveau voie să mănânce la discreție câtă ciocolată pofteau atât timp cât erau în fabrică, iar angajatul Mc Donald`s, ce seaman, probabil, cu o furnică foarte harnică, trebuie să-și cumpere sandvișul amărât de la uncle Sam. Am văzut asta aseară, la un Mc, când am mers să-mi cumpăr doi hamburgheri.

SFÂRȘITUL OCCIDENTULUI?


sfarsitul.OCC

Mi-am pus ambiția la treabă și am reușit să termin, târziu, în noapte, obosit și ușor plictisit,  cartea de futorologie a profesorului Lucian Boia, Sfârșitul occidentului, apărută la editura în curtea căreia a mai publicat și alte lucrări: Humanitas. Am fost intrigat să intru în posesia acestei cărți încă de la auzul veștii că a ieșit de sub tiparniță. Fuga, fuga, am ajuns la una din librăriile ce poartă numele editurii și am cumpărat-o. Nu regret că am citit-o. Pe paginile ei, autorul argumentează sociologic, filosofic și istoric sfârșitul expansiunii occidentului, a Europei (de vest) și a Americii, punând sub semnul întrebării (legitim), persistența în timp a Uniunii Europene cu a ei monedă impersonală. China și India sunt țările care cresc din punct de vedere economic și demografic și amenință supremația occidentului ce alunecă pe propriul topogan confecționat, probabil, din ignoranță, inconștiență, absența acțiunilor necesare etc (punctez eu).

În timp ce citeam această carte, mă întrebam unde se găsește România? Și mi-am răspuns: nici în căruță, nici în teleguță! Suntem un stat nedefinit dacă privim prin lupa ”occident-orient”,o struțo-cămilă. Nu suntem nici în occident, nici în orient. Mă întrebam și de ce tocmai acum occidentul se pierde pe drumul său când aveam, probabil, șansa să ne occidentalizăm și noi? Acum, când aveam șansa să rezolvăm problemele sociale și dezvoltare urbană?

Din nefericire, autorul lansează câteva ipoteze vagi în privința viitorului spațiului occiental, implicit a Planetei Albastre. Carența fundamentală a acestei cărți stă într-un singur cuvânt cheie pe care el îl folosește o singură dată, în treacăt, la pagina 111, anume, Apocalipsa, ultima carte din Sfânta Scriptură pe care o cred și care susține sfârșitul inevitabil al lumii, al acestei planete cu tot ce este pe ea, sfârșit concretizat prin ardere. Cartea are o abordare seculară, balanța epistemologică fiind dezechilibrată profund. Lipsește flagrant o minimă abordare teologică, fără de care nu poți fi un bun futurolog, acea persoană care privește în viitorul pe care-l compară cu o pagină albă pe care se va scrie, dar nu se știe ce. Concret, lipsește Dumnezeu și fără Dumnezeu, orice încercare de a contura viitorul e sortită eșecului, eșec pe care autorul și-l recunoaște în materie de intuire a viitorului.

 

Tată bogat, tată sărac


robertkiyosaki

Am citit-o și mi-a plăcut enorm. Dacă ar fi să fac o selecție între cărți pe considerentul ”cărți fundamentale”, aș alege Biblia sau Sfânta Scriptură pe probleme sufletești, spirituale, iar cartea aceasta pe probleme de educație financiară. Merită citită de toți românii! În special de adolescenți, tineri și cei care calcă pragurile băncilor pentru a plăti ratele la creditele contractate. E o carte despre bogăție și sărăcie, active și pasive sau specificul lumii în care trăim.

Personal, mi-am îmbogățit propriul meu ABC financiar. Voi fi mai drastic cu cheltuielile, sper. M-au fascinat paginile autobiografice ale autorului, în care povestește experiențele avute în copilărie cu ”tatăl bogat” și sfaturile primite de la ”tatăl sărac”. Bineînțeles că l-a ascultat pe adultul bogat, fiindcă era mai ancorat în realitate decât celălalt. Definițiile și graficele lui Robert T. Kiyosaki sunt atât de simple și de sugestive. Nu ai cum să nu înțelegi ceea ce îți explică el. Spre exemplu, ne sugerează să investim în active și nu în pasive. Primele sunt cele care ne bagă bani în buzunar, cele din urmă ne subțiază portofelele.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cartea mi-a întărit convingerea că trăim într-o perioadă istorică în care educația clasică (școala) este depășită, insuficientă și chiar inexistentă – în ce privește banii. Școala pregătește oamenii mari de mâine pentru o societate inexistentă. Îi pregătește să devină sclavi și nu oameni liberi. El ne învață ce să facem ca să (re)devenim oameni liberi.

Eșecul este o parte din proces, nu un sfârșit de lume, că asumarea riscurilor reprezintă o realitate necesară dacă vrei să te îmbogățești.

Educația și mintea noastră sunt cele mai importante active, cele mai importante investiții pe care nu trebuie să le ratăm. Îmi place expresia ”inteligență financiară” pe care Kiyosaki o folosește des în carte, ca ingredient necesar pentru supraviețuire în această lume.

Dacă nu vrei să te îmbogățești, citește această carte măcar să conștientizezi unde ești cu educația financiară, dacă ți-ai însușit ABC-ul financiar și află dacă nu cumva acțiunile tale, care presupun domeniul finanțelor personale, sunt distrugătoare pentru tine și familia ta.

E o incursiune ce merită timpul, banii și efortul. Chiar dacă Robert T. Kiyosaki este american și trăiește într-o cultură diferită de cea a dealurilor scrise cu oi. Principiile sunt aceleași. Indiferent că vorbim de America sau România!