10 sugestii pentru arta de a trăi cu bani (mai) puțini


     bani

     Ai auzit, probabil, oameni care au spus că au cheltuit suma x de bani și habar nu au pe ce? Sau, chiar tu ai fost emițătorul acest vorbe? Ei bine, da! Lipsa de educație financiară și de atenție asupra veniturilor și cheltuielilor te poate aduce în stadiul de a pierde controlul asupra cheltuielilor și de a realiza că buzunarul e gol, luna nu s-a terminat, salariul e departe – peste două săptămâni va ateriza în buzunarul tău, nevoile continuă să vină asemeni unor musafiri nepoftiți iar tu nu știi ce să (mai) faci.

     Pentru că da, avem mai multe dorințe și nevoi decât bani pentru a ni le putea permite (unele nevoi sunt reale, altele induse). Pentru că da, într-o societate în care ești bombardat de reclame la orice colț de stradă, pe orice canal media și pe orice site, ai nevoie să-ți însușești arta de a te descurca cu resurse financiare limitate.

     Nu sunt expert financiar, dar îți ofer, din experiență, câteva sugestii care te pot ajuta în efortul tău de a reuși să te descurci cu bani (mai) puțini:

  1. Evită restaurantele. Dacă îți este foame și vrei să mănânci în oraș, caută o cantină unde poți mânca ieftin și foarte bine (cantitativ și calitativ).
  1. Evită mall-urile și terasele din centrele istorice. Te poți plimba pe acolo și vei putea spune că ai fost și tu acolo.
  1. Învață și gătește mâncarea preferată.
  1. Nu investi banii în haine, nu deveni robul ”țoalelor” și nu cumpăra (alte) haine până ce hainele pe care le porți nu s-au uzat (la maxim!).
  1. Vânează reducerile la haine, încălțăminte și cărți. Nu-i așa că nu vei păstra eticheta pe care scrie prețul pentru a evita potențiala etichetare suferită din partea apropiaților?
  1. Repară încălțămintea ușor deteriorată. Încă nu ești atât de bogat încât să apari în lumina reflectoarelor și, cu siguranță, doar tu și pantofarul veți ști că perechii de pantofi x i s-au înlocuit tălpile sau i s-a aplicat o lipire sau o cusătură.
  1. Nu schimba calculatorul sau telefonul mobil, nici vreun aparat electrocasnic până la defectarea acestora.
  1. Evită folosirea mașinii personale. Personal folosesc mașina doar pentru cumpărături sau pentru a ieși din București. Metroul, căci la el mă refer – este un mijloc de transport în comun foarte confortabil (cu excepția intervalelor orare de vârf), accesibil, foarte rapid și lipsit de stres. În plus, poți investi timpul călătoriei cu metroul în lecturarea cărților interesante pentru tine.
  2. Strânge suficiente haine pentru mașina de spălat. Nu pune doar câteva la spălat. Astfel vei economisi energie electrică, apă, detergent, anticalcar și balsam punând la spălat cantitatea maximă permisă de mașina ta de spălat automată.
  1. Închiriază o locuință la periferia orașului. În zona București-Ilfov, întreținerea este considerabil mai ieftină la periferia de sud decât în centrul sau nordul Capitalei.

       Multă înțelepciune!

UPDATE…al treilea proiect personal editorial


Untitled

Al treilea proiect editorial personal, dedicat adolescenților și tinerilor (încă) puțin experimentați,

despre copilarie, literatură autohtonă și literatură străină,

despre pericolul spovedaniei,

despre anumiți pastori și preoți,

despre handicapuri și nota 10,

despre bani, bogăție și sărăcie,

despre arta de a supraviețui cu bani (mai) puțini,

despre prieteni și cunoscuți etc.,

continuă.

Mă simt inspirat să scriu, nefiind dator niciunei politici (publice, sociale, religioase etc.).

Încerc să scriu PE BUNE, fără să fac compromisuri și nici suiciduri intelectuale.

Încerc să scriu totul astfel încât, la final, să iasă o carte care ”să vă dea pe spate”, despre care să spuneți, fără să ezitați, că S-A MERITAT!

Scurte reflecții privind consumerismul


consumerism1

Urăsc consumerismul. Urăsc ritmul amețitor al schimburilor de orice pe care îl cultivă unii: de la haine, telefoane, încălțăminte, laptopuri și până la motoare, mașini sau diverse accesorii. Nu pricep risipa asta de resurse de dragul ”breaking-news-ului” din viața personală, de dragul înnoirii continue. Sau, poate, sunt eu demodat. Am rămas, probabil, cu mulți pași în urma trendului. Dar ce-aș câștiga dacă m-aș lăsa dus de val? Cred că mai degrabă aș pierde. Aș pierde bani. Inutil. De aceea încă păstrez perechea de pantofi cumpărată la Roma în 2009 – dați cu cremă, arată încă bine. N-am abandonat nici perechea de adidași Nike cumpărată în 2008 (cu care alerg), nici telefonul mobil Nokia E72 achiziționat în 2010 – încă funcționează…
În seara asta discutam cu un amic pe tema telefoanelor mobile. Îmi spunea că nu voi rezista să nu-mi achiziționez și eu un Iphone 6 sau un Samsung S6. Nu, i-am spus. S3-ul meu are doi ani și dacă mă va mai ține doi, voi considera că ”și-a făcut datoria pe deplin”. ..
Probabil că datorită următoarelor rânduri mă veți lua de prost. De prostul ăla din proverbul în care se spune că ”moare de grija altuia”. Totuși, mă întreb, când vor reuși unii să (mai) economisească? Când le va veni mintea la cap ălora cu BMW X6 ce locuiesc în chirie într-o garsonieră? Dar puștanilor fără nimic în cap dar cu ultimul tip de Iphone în buzunar?
Ce e aia economisire? Păi este atunci când, din venitul câștigat într-o lună, te străduiești să nu cheltuiești tot. Greu. Știu. Dar nu imposibil. Am realizat că se poate. Și este necesară economisirea. Că dacă te prinde o problemă imprevizibilă, ce faci? Te împrumuți? De la cine? Banii sunt foarte scumpi!
Și, la final, o ultimă idee: în ritmul ăsta cu care noi și contemporaneitatea noastră autohtonă și occidentală consumăm, copiilor, nepoților și strănepoților – dacă va mai îngădui Dumnezeu viața temporală – ce le va mai rămâne?

Accesoriile ființelor umane


accesoriile fiintelor

O domnişoară/doamnă îmbrăcată elegant, în rochie sau în combinaţia bluză-fustă, impresionează un bărbat. Un domn îmbrăcat în costum, de asemeni, dă „pe spate” sexul opus. Portofelul gras al uneia sau al altuia orbeşte ochii raţiunii. Studiile, profesia, statutul material „întunecă” mintea, claritatea şi luciditatea. Dezbrăcată de vestimentaţie, de posesiuni, studii şi funcţii, fiinţa umană rămâne cu personalitatea ei, cu combinaţia temperamentală, aptitudinală şi caracterială pe care o deţine. Privită fără „anexele” ei, o persoană se percepe corect. Când te căsătoreşti, porneşti la drum cu omul pe care se prind toate cele enumerate mai sus. De fapt, la zero milimetri distanţă de cineva suntem goi, la propriu şi la figurat. Accesoriile unui om nu fac decât să-i ofere o anumită imagine. Practic, ne căsătorim nu cu imaginea, ci cu purtătorul acelei imagini reale sau construite de acel cineva. Dar imaginea poate induce în eroare. „Construcţia” unui om cu ajutorul elementelor exterioare, adiacente, e-un praf aruncat în ochii privitorilor. Astfel, ochii nu mai reuşesc să privească clar fiinţa. Sunt împiedicați de posesiile fiinţei. Nu mai văd „trupul”, ci vestimentaţia sa. Percepută vizual, o fiinţă ne poate sfida prin costumul Armani, poşeta Louis Vuitton, sau ceasul Longines. Dar în afara faptului că are bani şi gusturi, acestea nu comunică nimic despre ființa interioară… Privindu-le, nu vom cunoaște capacitatea de a iubi a unei persoane. Banii, ah banii… Sunt de dorit într-o perioadă ca aceasta. Sunt, într-adevăr, necesari. Fără de ei nu poţi „trece strada”. Totuşi, a „te înjuga” cu cineva doar pe criteriul „banilor mulţi” este barbarism sufletesc pur. Fără chimia dintre două persoane, fără trăsăturile de personalitate care-i fac asemănători şi îi apropie, în absenţa unei concepţii despre lume şi viaţă asemănătoare, dacă nu identice, succesul relaţiei nu va fi atins. Respectiva relaţie e un non-sens. Pentru că sensul unei relaţii e dat de-o perspectivă comună. Riscaţi să ajungeţi în pustiul neiubirii, pentru că, fără ceva aparţinând fiinţei, care vă leagă, fără trăsături asemănătoare, iubirea, fericirea sau altele asemenea nu vor fi experimentate. Credeţi că divorţul vedetelor de la noi este întâmplător? Posesiunile materiale sau profesionale sunt suficiente? Nu! Fără altceva, superior, sufletul este gol, pustiu şi însetat de iubire! Orice avere palpabilă nu e capabilă să împlinească sufletul. Pentru că sufletul nu poate fi satisfăcut de nimic material! Sufletul este împlinit doar de fiinţă, fie că e vorba de OM sau DUMNEZEU! Într-o relaţie, ceea ce hrăneşte sufletul este (…)

                               continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei IMG_0056

Chestiuni de educație financiară


bani

Mă-ntreb uneori cât de realiști sunt unii? Adevărul este că trăim vremuri grele marcate de contrastul sau discrepanța uriașă dintre nivelul ridicat al așteptărilor noastre și nivelul scăzut al veniturilor; dintre nevoile noastre și posibilitățile de satisfacere a lor. Mă refer, evident, la România.
Am auzit persoane vorbind de așteptările și stilul de viață al lor și mă uimește incapacitatea de a se adapta la realitate și a elimina din lista aspirațiilor vacanțele sau mesele la restaurant, de exemplu.
Nu sunt împotriva visătorilor, dar stabilirea corectă a priorităților articulate la realitatea resurselor financiare existente, este/ar trebui să fie, un obiectiv fundamental de atins în ziua de salariu. Altfel, există riscul unui blocaj financiar, respectiv al unei îndatorări ulterioare de care trebuie fugit ”ca necuratu de tămâie”, cum se spune în popor. Pentru că îndatorarea e-o sursă a poverii cotidiene crescânde, a disconfortului vieții puțin confortabile pe meleagurile mioritice, și a libertății. Cum te-ai mai putea simți liber când datorezi bani băncii(lor)?
Cred că frustrarea multor români este cauzată de acțiunile ne-inspirate pe fondul mentalității lor, a unei mentalitate ne-articulată la o minimă educație financiară. Trăim într-o societate consumeristă care îndeamnă populația prin mass-media, la consum – la unul exagerat și lipsit de logică – majoritatea lăsându-se luată de val și purtată haotic. Când se defectează ceva, se aruncă. Nimic nu se (mai) repară.
Înainte de a merge la shopping, ar trebui să ne gândim bine înainte, ce avem realmente nevoie să cumpărăm. Sugerez chiar scrierea unei liste de cumpărături, pentru a evita cheltuirea nepermisă pe baza simțurilor declanșate în supermarket …
N-avem motive să ne simțim prost dacă cineva, văzându-ne calculați, ne lipește eticheta de egoiști, zgârciți, hapsâni sau orice alt sinonim al acestora.
Într-o lume a resurselor aflate pe tobogan, determinând creșterea prețurilor, e important să ne folosim creierul și să ne facem bine calculele, pentru a lua cele mai bune decizii de administrare eficientă a banilor. Apropos! Astăzi, în România, banii sunt foarte scump de împrumutat. Convingeți-vă de asta mergând la o bancă și încercând să împrumutați bani.

P.S. Am spus cândva că există români care nu-și permit nici X6 dar nici Iphone.M-a ascultat cineva?

Un paradox interesant…despre femei


femeie

Am constatat că femeile sunt (mai) tot timpul nemulțumite de bărbați. Dacă le cumperi dulciurile preferate, se întreabă de ce nu le-ai luat și pizza preferată. Uită parcă ceea ce ai făcut pentru ea în trecutul apropiat, ce să mai vorbim de trecutul îndepărtat?! Dacă te chinui să câștigi bani pentru ceva important și-i explici că nu ai bani acum pentru aia, aia, aia, fiindcă banii pe care-i ai sunt pentru acel obiectiv pe care și ea și-l dorește, se supără că de ce n-ai?! :)))

Una peste alta, observ un fenomen social halucinant:
Cu cât cresc în vârstă și se maturizează, așteptările femeilor se măresc la cote alarmant de irealiste, inflația din economie este în creștere, iar puterea de cumpărare a bărbaților e în scădere. Ce șanse mai au femeile să fie mulțumite vreodată? :)))