Meditație la 37 de ani


37

Azi am împlinit 37 ani. Parcă ieri eram un copil și azi sunt mai aproape de 40 de ani, ca niciodată. Nu cred că am fost lipsit de inteligență până acum, ci mai degrabă am mimat prostia în anumite situații (unii ați mușcat-o, știu! Să vă fie de bine (sic!) ). Ce cred că mi-a lipsit cel mai mult de-a lungul anilor a fost încrederea în Dumnezeu și am exagerat cu încrederea investită în (unii) oameni. Încrederea în unii oameni s-a dovedit a fi falimentară, limitată și lipsită de fundament. Nu am priceput de multe ori că viitorul nu depinde de oameni decât într-o mică măsură, limitată.
Pierderi? Desigur! Am pierdut multe de-a lungul anilor: timp, bani, încredere, energie, transpirație inutilă…
Câștiguri? Desigur! Clipe trăite, sănătate, împlinirea unor vise, experiență.

10 sugestii pentru arta de a trăi cu bani (mai) puțini


     bani

     Ai auzit, probabil, oameni care au spus că au cheltuit suma x de bani și habar nu au pe ce? Sau, chiar tu ai fost emițătorul acest vorbe? Ei bine, da! Lipsa de educație financiară și de atenție asupra veniturilor și cheltuielilor te poate aduce în stadiul de a pierde controlul asupra cheltuielilor și de a realiza că buzunarul e gol, luna nu s-a terminat, salariul e departe – peste două săptămâni va ateriza în buzunarul tău, nevoile continuă să vină asemeni unor musafiri nepoftiți iar tu nu știi ce să (mai) faci.

     Pentru că da, avem mai multe dorințe și nevoi decât bani pentru a ni le putea permite (unele nevoi sunt reale, altele induse). Pentru că da, într-o societate în care ești bombardat de reclame la orice colț de stradă, pe orice canal media și pe orice site, ai nevoie să-ți însușești arta de a te descurca cu resurse financiare limitate.

     Nu sunt expert financiar, dar îți ofer, din experiență, câteva sugestii care te pot ajuta în efortul tău de a reuși să te descurci cu bani (mai) puțini:

  1. Evită restaurantele. Dacă îți este foame și vrei să mănânci în oraș, caută o cantină unde poți mânca ieftin și foarte bine (cantitativ și calitativ).
  1. Evită mall-urile și terasele din centrele istorice. Te poți plimba pe acolo și vei putea spune că ai fost și tu acolo.
  1. Învață și gătește mâncarea preferată.
  1. Nu investi banii în haine, nu deveni robul ”țoalelor” și nu cumpăra (alte) haine până ce hainele pe care le porți nu s-au uzat (la maxim!).
  1. Vânează reducerile la haine, încălțăminte și cărți. Nu-i așa că nu vei păstra eticheta pe care scrie prețul pentru a evita potențiala etichetare suferită din partea apropiaților?
  1. Repară încălțămintea ușor deteriorată. Încă nu ești atât de bogat încât să apari în lumina reflectoarelor și, cu siguranță, doar tu și pantofarul veți ști că perechii de pantofi x i s-au înlocuit tălpile sau i s-a aplicat o lipire sau o cusătură.
  1. Nu schimba calculatorul sau telefonul mobil, nici vreun aparat electrocasnic până la defectarea acestora.
  1. Evită folosirea mașinii personale. Personal folosesc mașina doar pentru cumpărături sau pentru a ieși din București. Metroul, căci la el mă refer – este un mijloc de transport în comun foarte confortabil (cu excepția intervalelor orare de vârf), accesibil, foarte rapid și lipsit de stres. În plus, poți investi timpul călătoriei cu metroul în lecturarea cărților interesante pentru tine.
  2. Strânge suficiente haine pentru mașina de spălat. Nu pune doar câteva la spălat. Astfel vei economisi energie electrică, apă, detergent, anticalcar și balsam punând la spălat cantitatea maximă permisă de mașina ta de spălat automată.
  1. Închiriază o locuință la periferia orașului. În zona București-Ilfov, întreținerea este considerabil mai ieftină la periferia de sud decât în centrul sau nordul Capitalei.

       Multă înțelepciune!

Scurte reflecții privind consumerismul


consumerism1

Urăsc consumerismul. Urăsc ritmul amețitor al schimburilor de orice pe care îl cultivă unii: de la haine, telefoane, încălțăminte, laptopuri și până la motoare, mașini sau diverse accesorii. Nu pricep risipa asta de resurse de dragul ”breaking-news-ului” din viața personală, de dragul înnoirii continue. Sau, poate, sunt eu demodat. Am rămas, probabil, cu mulți pași în urma trendului. Dar ce-aș câștiga dacă m-aș lăsa dus de val? Cred că mai degrabă aș pierde. Aș pierde bani. Inutil. De aceea încă păstrez perechea de pantofi cumpărată la Roma în 2009 – dați cu cremă, arată încă bine. N-am abandonat nici perechea de adidași Nike cumpărată în 2008 (cu care alerg), nici telefonul mobil Nokia E72 achiziționat în 2010 – încă funcționează…
În seara asta discutam cu un amic pe tema telefoanelor mobile. Îmi spunea că nu voi rezista să nu-mi achiziționez și eu un Iphone 6 sau un Samsung S6. Nu, i-am spus. S3-ul meu are doi ani și dacă mă va mai ține doi, voi considera că ”și-a făcut datoria pe deplin”. ..
Probabil că datorită următoarelor rânduri mă veți lua de prost. De prostul ăla din proverbul în care se spune că ”moare de grija altuia”. Totuși, mă întreb, când vor reuși unii să (mai) economisească? Când le va veni mintea la cap ălora cu BMW X6 ce locuiesc în chirie într-o garsonieră? Dar puștanilor fără nimic în cap dar cu ultimul tip de Iphone în buzunar?
Ce e aia economisire? Păi este atunci când, din venitul câștigat într-o lună, te străduiești să nu cheltuiești tot. Greu. Știu. Dar nu imposibil. Am realizat că se poate. Și este necesară economisirea. Că dacă te prinde o problemă imprevizibilă, ce faci? Te împrumuți? De la cine? Banii sunt foarte scumpi!
Și, la final, o ultimă idee: în ritmul ăsta cu care noi și contemporaneitatea noastră autohtonă și occidentală consumăm, copiilor, nepoților și strănepoților – dacă va mai îngădui Dumnezeu viața temporală – ce le va mai rămâne?

Chestiuni de educație financiară


bani

Mă-ntreb uneori cât de realiști sunt unii? Adevărul este că trăim vremuri grele marcate de contrastul sau discrepanța uriașă dintre nivelul ridicat al așteptărilor noastre și nivelul scăzut al veniturilor; dintre nevoile noastre și posibilitățile de satisfacere a lor. Mă refer, evident, la România.
Am auzit persoane vorbind de așteptările și stilul de viață al lor și mă uimește incapacitatea de a se adapta la realitate și a elimina din lista aspirațiilor vacanțele sau mesele la restaurant, de exemplu.
Nu sunt împotriva visătorilor, dar stabilirea corectă a priorităților articulate la realitatea resurselor financiare existente, este/ar trebui să fie, un obiectiv fundamental de atins în ziua de salariu. Altfel, există riscul unui blocaj financiar, respectiv al unei îndatorări ulterioare de care trebuie fugit ”ca necuratu de tămâie”, cum se spune în popor. Pentru că îndatorarea e-o sursă a poverii cotidiene crescânde, a disconfortului vieții puțin confortabile pe meleagurile mioritice, și a libertății. Cum te-ai mai putea simți liber când datorezi bani băncii(lor)?
Cred că frustrarea multor români este cauzată de acțiunile ne-inspirate pe fondul mentalității lor, a unei mentalitate ne-articulată la o minimă educație financiară. Trăim într-o societate consumeristă care îndeamnă populația prin mass-media, la consum – la unul exagerat și lipsit de logică – majoritatea lăsându-se luată de val și purtată haotic. Când se defectează ceva, se aruncă. Nimic nu se (mai) repară.
Înainte de a merge la shopping, ar trebui să ne gândim bine înainte, ce avem realmente nevoie să cumpărăm. Sugerez chiar scrierea unei liste de cumpărături, pentru a evita cheltuirea nepermisă pe baza simțurilor declanșate în supermarket …
N-avem motive să ne simțim prost dacă cineva, văzându-ne calculați, ne lipește eticheta de egoiști, zgârciți, hapsâni sau orice alt sinonim al acestora.
Într-o lume a resurselor aflate pe tobogan, determinând creșterea prețurilor, e important să ne folosim creierul și să ne facem bine calculele, pentru a lua cele mai bune decizii de administrare eficientă a banilor. Apropos! Astăzi, în România, banii sunt foarte scump de împrumutat. Convingeți-vă de asta mergând la o bancă și încercând să împrumutați bani.

P.S. Am spus cândva că există români care nu-și permit nici X6 dar nici Iphone.M-a ascultat cineva?

Un paradox interesant…despre femei


femeie

Am constatat că femeile sunt (mai) tot timpul nemulțumite de bărbați. Dacă le cumperi dulciurile preferate, se întreabă de ce nu le-ai luat și pizza preferată. Uită parcă ceea ce ai făcut pentru ea în trecutul apropiat, ce să mai vorbim de trecutul îndepărtat?! Dacă te chinui să câștigi bani pentru ceva important și-i explici că nu ai bani acum pentru aia, aia, aia, fiindcă banii pe care-i ai sunt pentru acel obiectiv pe care și ea și-l dorește, se supără că de ce n-ai?! :)))

Una peste alta, observ un fenomen social halucinant:
Cu cât cresc în vârstă și se maturizează, așteptările femeilor se măresc la cote alarmant de irealiste, inflația din economie este în creștere, iar puterea de cumpărare a bărbaților e în scădere. Ce șanse mai au femeile să fie mulțumite vreodată? :)))

Mircea Badea, director?!


Mircea-Badea

Se numește Mircea Badea și nu mai are nevoie de nicio prezentare. La Antena 3, zilele astea, la trecerea dintre emisiunile Sinteza zilei și În gura presei, în contextul pasei primite de la Mihai Gâdea, Mircea Badea a confirmat că e director la una din secțiile făbricuței televizuale INTACT.

Vi-l imaginați pe Badea director? Imposibil! Cum poate un om ce suferă de criticită în stadiul terminal, afecțiune specifică persoanelor care îi critică în exces și contraproductiv pe toți, să fie director? Nu poate! Fiindcă își va nenoroci toți colegii peeste care a fost numit, scăzându-le concentrarea, eficiența, implicit, productivitatea!  Cine l-a numit director pe Badea s-a gândit că potențialul impact al directoratului lui Badea poate avea implicații nocive conturilor lui Voiculescu?

Tată bogat, tată sărac


robertkiyosaki

Am citit-o și mi-a plăcut enorm. Dacă ar fi să fac o selecție între cărți pe considerentul ”cărți fundamentale”, aș alege Biblia sau Sfânta Scriptură pe probleme sufletești, spirituale, iar cartea aceasta pe probleme de educație financiară. Merită citită de toți românii! În special de adolescenți, tineri și cei care calcă pragurile băncilor pentru a plăti ratele la creditele contractate. E o carte despre bogăție și sărăcie, active și pasive sau specificul lumii în care trăim.

Personal, mi-am îmbogățit propriul meu ABC financiar. Voi fi mai drastic cu cheltuielile, sper. M-au fascinat paginile autobiografice ale autorului, în care povestește experiențele avute în copilărie cu ”tatăl bogat” și sfaturile primite de la ”tatăl sărac”. Bineînțeles că l-a ascultat pe adultul bogat, fiindcă era mai ancorat în realitate decât celălalt. Definițiile și graficele lui Robert T. Kiyosaki sunt atât de simple și de sugestive. Nu ai cum să nu înțelegi ceea ce îți explică el. Spre exemplu, ne sugerează să investim în active și nu în pasive. Primele sunt cele care ne bagă bani în buzunar, cele din urmă ne subțiază portofelele.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cartea mi-a întărit convingerea că trăim într-o perioadă istorică în care educația clasică (școala) este depășită, insuficientă și chiar inexistentă – în ce privește banii. Școala pregătește oamenii mari de mâine pentru o societate inexistentă. Îi pregătește să devină sclavi și nu oameni liberi. El ne învață ce să facem ca să (re)devenim oameni liberi.

Eșecul este o parte din proces, nu un sfârșit de lume, că asumarea riscurilor reprezintă o realitate necesară dacă vrei să te îmbogățești.

Educația și mintea noastră sunt cele mai importante active, cele mai importante investiții pe care nu trebuie să le ratăm. Îmi place expresia ”inteligență financiară” pe care Kiyosaki o folosește des în carte, ca ingredient necesar pentru supraviețuire în această lume.

Dacă nu vrei să te îmbogățești, citește această carte măcar să conștientizezi unde ești cu educația financiară, dacă ți-ai însușit ABC-ul financiar și află dacă nu cumva acțiunile tale, care presupun domeniul finanțelor personale, sunt distrugătoare pentru tine și familia ta.

E o incursiune ce merită timpul, banii și efortul. Chiar dacă Robert T. Kiyosaki este american și trăiește într-o cultură diferită de cea a dealurilor scrise cu oi. Principiile sunt aceleași. Indiferent că vorbim de America sau România!

Despre CORUPȚIA MARILOR PUTERI


carte_Coruptia-marilor-puteri_26518c

Am terminat de lecturat cartea scriitorului și jurnalistului Miguel Pedrero, Corupția marilor puteri.

Fascinantă, directă, tranșantă, necenzurată, această carte te va ajuta să-ți conturezi mai bine perspectiva asupra lumii în care trăiești. Vei avea cel puțin o ipoteză în plus în materie de politică a marilor puteri ale lumii: SUA, URSS, China.

Autorul vorbește de sforile trase de marii bancheri ai lumii (Rothschild, Morgan, Rockefeller și alții) în diverse colțuri ale planetei. Vei afla că Revoluția Bolșevică și Hitler au fost finanțați de bancheri, iar apariția comunismului se poate lega în explicații tot de anumite interese financiare. Karl Marx – unul din ”filosofii” ideologiei comuniste, fiind sponsorizat și el, de Nathan Rothschild. La Muzeul Britanic există, drept dovadă, cecurile emise pe numele lui Marx. Nici revoluția americană ce a determinat înființarea Statelor Unite ale Americii nu este lipsită de implicații obscure.

De aici aflăm cum a ajuns Bush Jr. la putere și cine este la pupitrul de comandă a politicii externe a Statelor Unite.

Autorul nu evită subiectul 11 septembrie 2011, interpretând atentatele teroriste de atunci prin cheia controlului asupra enormelor rezerve energetice aflate în Orientul Mijlociu. Practic, SUA a fost nevoită să dețină controlul în Orientul Mijlociu, pentru a împiedica China să o facă. Altfel spus, 11 septembrie nu a fost decât o conspirație împotriva Chinei. Serviciile secrete ale SUA primind zeci de avertizări în legătură cu faptul că se plănuia un atentat în SUA!

Se poate citi și faptul că familia prezidențială americană Bush și familia Bin Laden fac afaceri!

Miguel Pedrero explică și cauzele sărăciei și foametei din Africa: sursa o constituie dorința marilor puteri occidentale de a intra în posesia resurselor naturale ale acestui continent. Se vorbește chiar și de ideea originii artificiale a virusului HIV, produs în laborator, pentru a decima populația Africii.

Nu e omis nici subiectul traficului de droguri – cea mai mare afacere la nivel planetar, ce depășește afacerea cu ”aurul negru”, ce are ca scop creșterea banilor negri ce sunt spălați în paradisurile fiscale.

Pe finalul cărții este abordată tema terorismului, care este și el finanțat, antrenat și susținut de SUA și URSS. De asemeni, se discută chestiunea mass-media, o importantă pârghie de (dez)informare a serviciilor secrete.

Căutați și citiți această carte! Se merită!

Despre o întâlnire eșuată CU DOI ROBOȚI


image_123249672213641000_1

Astăzi am avut de-a face cu doi roboți. Nu vă speriați. Nu ne atacă japonezii. Și nici n-au coborât personajele din desenele animate cu roboți, în realitate.

E vorba de roboții inofensivi pe care-i întâlnim la stațiile de metrou și care vând sucuri, ciocolată și chiar coduri de reîncărcare a cartelelor de telefonie mobilă preplătite.

Unii le spun simplu, aparate. Dar eu, când le privesc, am în minte imaginea unui robot. De aceea îi numesc astfel.

Într-o stație de metrou centrală am încercat să cumpăr un cod de reîncărcare pentru unul din telefoanele mele mobile și, din cauza setei, și o doză de cola. Și primul și al doilea robot au refuzat să-mi ia banii! Probabil au și ei un orar de funcționare. J

Mă întrebam, după această banală experiență, cum ar fi ca de mâine să dispară toți comercianții, toți funcționarii ce lucrează în bănci și să fim nevoiți să ”vorbim”cu roboții care să ne livreze bunurile și serviciile de care avem nevoie, și, într-o zi, aceștia să ne refuze banii pentru comenzile și cumpărăturile pe care intenționăm să le achităm? Dar dacă nu am mai putea plăti facturile la utilități? Cum am reacționa?  

Spațiul Schengen, Olanda și noi


schengen-m

Oare olandezii l-au citit pe Titu Maiorescu cu a lui teorie a formelor fără fond ce încă este de actualitate asemeni unui breaking news? Olanda cunoaște, se pare, cel mai bine, realitatea de pe plaiurile mioritice cu ai ei ciobani, șmecheri și indivizi însuflețiți de interese personale ce reprezintă România, o țară ce se aseamănă mult cu o carte a căror coperți de lux (promovate de doamna Udria în Vest pe bani grei) nu susțin conținutul paginilor pe care le reprezintă. E ca și cum cineva ar ține în mâinile sale un manual tehnic al unei limuzine de lux (promis pe coperți) și ar descoperi după ce ar răsfoi prima copertă că are de-a face cu schițele și fișa tehnică a Daciei 1300, primul tip!

Auzeam la știri că Olanda încă nu e sigură că vrea să intrăm în Spațiul Schengen. Și bine ar fi nici să nu fie de acord. Oricum, în afara faptului că avem posibilitatea de a pleca liberi peste granițe, suntem degeaba și în UE.

Mi-ar plăcea ca Olanda să condiționeze intrarea României în salonul de lux al Europei fără pantaloni rupți și cizme de cauciuc Made in China pline cu noroi și haină de cioban slinoasă și urât mirositoare, ci să impună României mai puțină infracționalitate, mai puține drumuri ne-asfaltate, mai puține gropi și cratere în asfalt, mai puține drumuri europene peticite cu pavele (cum se întâmplă în Gura Humorului, unde Primarul Marius Ursaciuc a comandat peticirea gropilor de pe centura orașului – care este și Drum European,  cu pavele, de zici că străzile sunt curtea casei sale), mai puține cartiere fără apă și canal, mai puțină corupție și combinații ale oamenilor politici, mai multă modernitate și civilizație, mai multe spații verzi, mai mulți bani investiți în crearea de locuri de muncă și în agricultură.

Oricum avem orașe în sudul României a căror înfățișare e mai groaznică decât unele sate și comune din nord și nu meritau să se numească urbi.

Județul Ilfov, de pildă, trebuia să fie o comună mai mare și nimic mai mult. Ceva în genul omoloagelor din Nord, Vicovul de Sus și Vicovul de Jos. Acolo măcar sunt șosele asfaltate cu oameni gospodari și de bun simț. Aici…

De fapt, mă tot întreb cu frenezie de ce liderii noștri politici insistă cu atâta supărare cu includerea noastră în Schengen? Băsescu se și oftica cu ceva timp în urmă de refuzul Olandei… Răspunsul nu întârzie să apară: citesc primele rânduri despre ce înseamnă și cu ce se mănâncă Schengen și mi se aprinde beculețul: pentru ca oamenii politici să ducă cu mai puțin stress banii spre Elveția! Că la binele nostru, al muritorilor de rând la Carfur și nșpe miile de ghișee la care sunt nevoiți majoritatea să se așeze ca ghioceii în pădure, primăvara, nu am cum să mă gândesc. Că Schengen înseamnă și o mai neperchiziționată circulație pe teritoriile integrate în Schengen.