Despre bărbați, pentru femei


barbat femeie

Noi, bărbații suntem ființe simple – nu simpliste. În general avem aceleași tipuri de nevoi materiale și emoționale, asemeni vouă, femeilor, cu excepția nevoii de a primi flori, de a ni se deschide ușa la intrarea în bloc, casă/vilă, mașină etc.
Nu avem simțul estetic și simțul ordinii atât de pronunțat ca în cazul femeilor (deși am întâlnit ființe feminine care sunt o excepție de la această ”regulă” – dacă poate fi una de acest tip). Avem în minte ținte, obiective acțiuni mai importante decât să aranjăm lenjeria de pat dimineața, să ne spălăm farfuriile sau să ne strângem masa după ce am mâncat.
Ne alegem partenerele pe considerente pragmatice ce țin de persoană, nu de avuția ei – cum o faceți majoritatea dintre voi – cum ar fi: frumusețe, capacitatea de a comunica eficient, hărnicie, curățenie etc.
Când vă dăruim flori o facem nu pentru că ne face plăcere să oferim flori (deși e posibil să existe și bărbați cărora le plac florile…) ci pentru că vouă vă place să primiți flori.
Nu ne plac înclinațiile mercantiliste pe care o parte din voi, femeile, le aveți, dar nu avem ce face dacă ni s-a pus pata pe acea femeie…. Practic, dacă o femeie materialistă este vânată de un bărbat (conștient de modul de a fi al acelei femei), este pentru că ea are ceva proriu ființei ei de oferit și e posibil să prezinte interes pentru el doar atât timp cât ea mai are de oferit acel ceva. Și reciproca rămâne valabilă… În genul acesta de ”asociere” conjugală nu există iubire, ci doar o serie de tranzacții…
Când se gândește la o parteneră pe termen nedeterminat cu care să ”tranzacționeze” și sentimente, nu doar plăceri pasagere, un bărbat nu va alege o femeie ”ușoară” indiferent de înfățișarea ei ”bestială”. Se va întreba dacă ea poate fi mama copiilor lui.
(va continua)

Papucii familiei Împiedichescu


papuci

Fiecare din noi e un papuc. Asta e imaginea pe care o am la îndemână… Suntem un papuc împerecheat cu-n alt papuc, încălțând perechea de picioare ale unei persoane. Papucii sunt de diferite mărimi. Au culori și forme diverse. Sunt confecționați din materiale diverse.
Persoana joacă aici rolul de metaforă a unei relații. Mersul unei persoane este reușit, dacă papucul drept încalță piciorul drept, iar papucul stâng încalță vesel piciorul stâng. Fără să comenteze de ce e așa și nu altfel.
Pentru deliciul publicului, există și o altfel de potrivire: încălțămintea stângă se bagă în seamă și încalță piciorul drept, iar cea dreaptă piciorul stâng. Mersul picioarelor devine astfel unul deranjant. Degetele încep să doară, fiind strânse de nepotrivirea papucilor. Încep să apară bășici, iar rolul nepotrivit asumat de un papuc sau de celălalt, începe să fie dureros.
Spun acestea, gândindu-mă la relația mea de căsătorie eșuată. Papucul stâng, femeia, încerca să ia locul papucului drept, bărbatul. Încerca să fie rațiune supremă, bădărănism și agresivitate…
În diverse situații, când se încarcă cu nervi, femeia se transformă în terminator (o ipostază neîngăduită nici măcar bărbatului). Își întinde brațele pentru a te plesni. Încearcă să se urce pe tine asemeni unui tanc, pentru a-ți mutila figura și a ieși triumfătoare. Atunci relația se transformă din armonia unui colț de paradis, într-o caricatură. Una a unui iad pe pământ.
Relația începe să exerseze atunci (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

coperta-din paradis in desert

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

Imaginea femeii care iubeşte şi câteva secrete ale succesului conjugal


femeie iubeste

Experiența mi-a format o imagine robot a femeii care iubeşte. Acum știu cum arată femeia care iubește. Când o femeie iubeşte, își respectă bărbatul. Îi oferă libertate. Nu vorbim de permisivitate. Vorbim de acel spaţiu, suficient de extins, în care bărbatul se poate dezvolta personal și profesional.
Când o femeie iubeşte, îi pasă atunci când relaţia merge prost. E conștientă că acest spațiu familiar numit acasă, riscă să nu mai fie simțit de bărbat ca „acasă”. Acasă e spaţiul de la graniţa cu societatea. E un loc plăcut, separat de mediul de luptă pentru supravieţuire din afara casei. Dacă o femeie ţi-a transformat mediul de acasă în mediul de afară, unde trebuie să fii pregătit să lupţi, să stai cu garda sus în permanenţă, acel spaţiu numit „acasă” şi-a pierdut sensul şi misiunea. Acasă nu mai este „acasă”!
Pentru o femeie este necesar să înţeleagă că acasă e locul intim pe care un bărbat şi-l doreşte. Are nevoie de calm, de un cadru în care el, bărbatul, se poate deschide. Acasă are nevoie de atenţie la conținutul comunicat de el. Acasă, are nevoie de menajament când el spune că nu a reuşit să ducă la îndeplinire o sarcină, un obiectiv, o acţiune.
Când a pierdut spațiul de acasă, bărbatul nu mai luptă pentru ea, ci împotriva ei. Fiindcă ea s-a metamorfozat într-o Xena, în opozanta lui, nicidecum nu mai este partenera lui. Îl determină pe el să-şi reactiveze poziţia, trăsăturile şi strategiile de luptă. În această ipostază, o femeie realistă nu se mai poate aştepta să fie iubită de bărbatul cu care este în război.
O femeie războinică cu soţul ei este o femeie învinsă. Pentru că pierde din partea bărbatului tot ceea ce poate el să-i ofere mai de preț: IUBIREA. Atunci viaţa de femeie devine pustie. Bărbatul este construit pentru a dobândi profilul unui războinic. Va face faţă realităţii din pustiu. Dar femeia?
Când i-am spus cuiva că o parte a succesului relaţiei dintre o femeie şi un bărbat este asigurat de sensibilitatea femeii față de bărbat, iar absenţa acestui ingredient poate genera eşecul, am fost întrebat cum înțeleg sensibilitatea unei femei. I-am răspuns: Nu o percep ca pe o raportare dintre un adult şi un copil, deşi, în unele situaţii, bărbaţii resimt nevoia de a fi ţinuţi în braţe, fără a fi etichetaţi… Când un bărbat simte că femeia îl susţine necondiționat, în ciuda eşecurilor acumulate, măsura voinţei cu care va încerca să rezolve mâine ce nu a reuşit azi, va fi superioară.
Strict vorbind, sensibilitatea e absenţa durităţii din tonalitatea vocii, din conţinutul mesajelor transmise de ea. Sensibilitatea se vede în timpul acordat. În gestica pe care o femeie o introduce în procesul de comunicare.
Apropo de sensibilitate! În cultura noastră există un mit: „Bărbaţii sunt insensibili!” FALS! Bărbaţii sunt sensibili! Problema stă în faptul că pentru a fi naturali în manifestare şi a-şi arăta umanitatea, sensibilitatea, bărbaţii au nevoie de un mediu propice. Au nevoie SĂ NU FIE RESPINŞI DE PARTENERA LOR!
Când un bărbat simte că nu este respins de partenera sa, (…)

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Concepția despre lume și viață


adam

Fiecare om îşi construieşte, atunci când începe să conştientizeze că există, propria viziune asupra lumii și vieţii. E propriul mod de a vedea şi interpreta realitatea înconjurătoare. Influenţat la început de părinţi, ulterior de profesori şi mentori, omul își creează propriul „dicţionar” de interpretare, traducându-şi astfel fiecare noţiune și concept în propriile sale cuvinte.
La vârsta căsătoriei (20-30 de ani) omul este deja în posesia unei concepţii despre lume şi viaţă (aproape) complete. Și-a însușit deja noţiunile fundamentale. Noţiunilor precum: viaţa şi moartea, Dumnezeu şi Satana, iubirea şi pasiunea, adevărul şi minciuna, valorile şi non-valorile, binele şi răul, relaţia şi singurătatea etc., omul le atribuie propria înţelegere, propria descifrare, propria interpretare, propriul sens.
Concepţia despre lume şi viaţă este „o orientare fundamentală a inimii, care poate fi exprimată sub forma unei naraţiuni sau printr-un set de presupoziţii (propuneri care pot fi adevărate, parţial adevărate sau în întregime false) pe care le susţinem (conştient sau subconştient, consecvent sau inconsecvent), cu privire la structura fundamentală a realităţii, şi care asigură temelia pe care trăim, ne mişcăm şi fiinţăm.”
De la concepţia despre lume şi viaţă teistă (care a dominat categoric Occidentul până în secolul al XVII-lea, ce susţine un Dumnezeu triunic, personal, revelat în Sfânta Scriptură, Cel care a creat universul, pământul şi omul şi se implică în acest univers), deistă (care nu contestă existenţa lui Dumnezeu, ci doar implicarea sa în acest univers) şi până la concepţiile naturalistă, nihilistă, existenţialistă, monism panteist oriental, postmodernism şi new age, fiecare persoană își susţine propria concepţie despre lume şi viaţă.
Două persoane care se căsătoresc nu au, neapărat, aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă. Aici poate apărea problema. Se pot căsători două persoane ce au o concepţie despre lume şi viaţă diferită, asemănătoare sau identică.
Dacă se vor căsători două persoane cu concepţii despre lume şi viaţă diferite, (…)

                                            continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, 0727.318.457 sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Susținerea emoțional-afectivă


afectiune

Am văzut lumina zilei într-un oraş de provincie, înaintea loviturii de stat cu sonor de revoluție, din decembrie 1989. Am crescut într-o familie monoparentală. Mediul meu familial şi şcolar nu m-a inspirat să tind spre succes. A existat chiar o sugestionare subtilă, spre insucces, spre eşec, spre ratare.
Nu cred că sunt singurul din generaţia mea care a fost educat într-o societate a ratării, unde succesul sare din ecuaţia viitorului, prezentul nefiind conturat în sensul formării spre atingerea succesului. Simplele neputinţe ale mele erau percepute de unii profesori ca impedimente în calea succesului. Orice manifestare a vreunui punct forte al meu era insuficient pentru toți. Primeam feed-back-uri negative, descurajatoare, acompaniate de o percepție izvorâtă parcă dintr-o paradigmă fixistă, ce nu are vreo legătură cu modulul psiho-pedagogic pe care orice profesor și l-a însușit.
Noi, oamenii, suntem unici şi irepetabili. Suntem asemănători, dar diferiţi. Avem sensibilităţi diferite şi viteze de maturizare diferite. În speţă, unii reacţionează mai uşor, alţii mai greu, la aceiaşi stimuli ce provoacă, spre exemplu, râsul.
Ce am vrut să spun cu aceste rânduri? Că în contextul acestei societăți românești fără viziune şi fără o înţelegere corectă a fiinţei umane, cuplul conjugal este influențat și el. Iar consecinţele pot fi dramatice.
Eu, bărbatul, am nevoie să fiu susţinut de soţia mea în tot ceea ce fac. Sprijinul sau absenţa sprijinului afectiv este (…)

                                 continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, 0727.318.457 sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0030

Despre nevoia ca ea să fie mama lui


sotia
Ştiu, e enervant, e inadmisibil ca soţia să pară uneori a fi mama soţului ei. Asta îmi spunea fosta soţie. Dar nevoia aceasta este acolo, inserată în psihologia unui bărbat, în setul de dorinţe nespuse.
Cultura contemporană, din filmele şi piesele muzicale, construieşte un portret nerealist al bărbatului: puternic, puternic şi iar puternic. Fals! Bărbaţii au vulnerabilităţile lor. Au momente când simt nevoia de a sta cu garda jos, pentru a plânge fără a fi judecaţi, ci ajutaţi şi înţeleşi. Nu în zadar un bărbat tinde să-şi aleagă ca parteneră de viaţă pe aceea care seamănă cu mama lui.
Bărbatul devine confortabil cu femeia ale cărei trăsături o fac asemănătoare cu mama lui. De ce? Fiindcă mama lui nu-l judeca atunci când copilul de ieri plângea. Fiindcă mama nu-l respingea când îşi recunoştea limitele şi spunea că nu reuşeşte să ducă la bun sfârșit o sarcină solicitată de ea.
Ne place sau nu, cealaltă persoană care dobândeşte status-rolul de soţ/soţie, proiectează în noi ceea ce îşi doreşte de fapt de la partener. Celălalt este oglinda dorinţelor, necesităţilor, năzuinţelor sau viselor noastre. Este proiecţia jumătăţii lipsă, răspunsul la complexul de necesităţi materiale şi non-materiale pe care-l avem.
O femeie este relevantă bărbatului ei când (…)   continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, 0727.318.457 sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0036

CUM TE VEZI ÎN OGLINDĂ?


oglinda

Cum te vezi în oglindă? Ce vezi atunci când stai în fața oglinzii? Care sunt gândurile care trec-viteză pe autostrăzile minții tale atunci când chipul tău izbește suprafața oglinzii? Criticile, judecățile, aprecierile celorlalți contribuie la percepția pe care o ai despre propria-ți persoană? În lumea asta superficială, cu oameni inculți în materie de cunoștințe antropologice, care judecă, critică și înjosește prin criticism celelalte persoane, imperfecte și ele, asemeni lor, cei care critică, cine nu înțelege că nu trebuie să-și copieze ”judecătorii” în privința aprecierilor, făcând cea mai bună echipă cu ei înșiși, riscă să-și piardă echilibrul interior prin aceea că, în loc să facă front comun cu ei înșiși, fac front comun cu ”dușmanii”, tăindu-și craca de sub picioare, contribuind la alterarea propriei imagini de sine, care contribuie, la rândul ei, la depresii, angoase, lipsă de speranță și alte asemenea stări.

Exersează privitul propriei persoane în oglindă, ca mine și, te vei simți mai bine: privește-te și admiră-te. Uite-te la tine și realizează că ești unic și irepetabil. Că ai o valoare atât de mare încât Dumnezeul-Om, Isus Hristos, a murit pentru tine. Privește-te și spune-ți că ești un/o bărbat/femeie puternic(ă), că ești capabil(ă) să răstroni munții. Fă asta de cel puțin două ori pe zi. Desensibilizează-ți timpanele urechilor tale la vorbele cu un conținut puternic negativ ale celorlalți. Amintește-le celor care și-au făcut un hobby din a te critica pe tine, că și ei, asemeni ție, le au pe-ale lor, au calitățile și defectele lor, cu care trebuie să lucreze, simbolic, propria bârnă din fața ochilor, pe care nu o mai văd, din cauza atenției excesive asupra bârnei tale.