Ajutați-mă, vă rog, să câștig


 

editura litera

 

M-am înscris şi eu la concursul organizat de Editura Litera. Dacă apreciezi comentariul meu, te rog să cauți comentariul meu, accesând linkul de mai jos și să-i  dai un ”like” pe facebook. Dacă nu e prea mult pt tine, dă și un ”share” mesajului meu pe wall-ul tău de pe FB și împarte acest mesaj prietenilor tăi. Mulţumesc! Da click aici și caută comentariul meu pt a da ”like”: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10153692483215464&set=a.10153128685105464.1073741844.233245515463&type=1&theater

Comentariul  pe care te rog să-l votezi  folosind linkul de FB de mai sus, are următorul conținut:

Fără a anticipa, probabil, evoluţia societăţii umane contemporane, axate pe tele-vizual, virtual, iluzoriu, senzaţional, şi, fără a ştii că a fost un profet, Miron Costin, spunea că „nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…”

Când remarci că Facebook-ul îţi răpeşte timpul fără să-ţi ofere nimic în schimb, televizorul îţi afectează capacitatea de filtrare a creierului, manipulându-te,  anturajele proaste te-mping spre Jilava sau Rahova, lectura, ah lectura, doar ea te-mbogăţeşte, adăugând plus-valoare universului tău interior, realizezi că moldavul cronicar avea dreptate! Estetica petrecerii timpului liber, combinată cu utilitatea timpului trecut se combină excelent prin lectură. E una din modalităţile esenţiale de-aţi însuşi EDUCAŢIA de care ai atâta nevoie!

Fiecare carte e-o lume ce aşteaptă a fi explorată. Fiecare carte bună e-o victorie a autorului ei în lupta sa cu uitarea – autorul unei cărţi bune devine nemuritor în conştiinţa muritorilor, până la sfârşitul lumii. Fiecare carte are un “paradis” ce rămâne virgin, oricât de mare i-ar fi numărul cititorilor ce se-aventurează în lecturarea ei la răcoarea serilor de vară.

Maxim Gorki are un îndemn superb vis-à-vis de carte:

“iubiţi cartea, ea vã uşureazã viaţa, vã ajutã prieteneşte sã vã descurcaţi în vãlmãşagul pestriţ, furtunos al gândurilor, sentimentelor şi întâmplãrilor din viaţã; ea vã învaţã sã respectaţi omul şi pe voi înşivã, ea vã înaripeazã mintea şi inima cu simţãmântul dragostei pentru lume, pentru om.”

Editura Litera oferă câştigătorului/câştigătorilor oportunitatea şi bucuria de-a se mântui în această viaţă de non-sensul timpului irosit…

O parte din cărţile propuse spre a fi (re) luate de ochii mei şi pe care le am deja în biblioteca personală sunt:

1.       Dumnezeu, Biblia;

2.       Gordon D. Fee & Douglas Stuart, Biblia ca literatură, Ed. Logos, Cluj, 2003;

3.       Jean Calvin, Învăţătura religiei creştine, Ed. Cartea creştină, vol I şi II, Oradea, 2003;

4.       Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, II şi III, Bucureşti, 2003;

5.       George Friedman, Următorii 100 de ani, Ed. Litera, Bucureşti, 2012;

6.       Enrico Fardella, Mao Zedong, Ed. Litera, Bucureşti, 2013;

7.       Carlo Bata, Ernesto Che Guevara, Ed. Litera, Bucureşti, 2013;

8.       Elena Dundovich, Iosif Vissarionovici Djugaşvili Stalin, Ed. Litera, Bucureşti, 2013;

9.       Fortunato Minniti, Benito Mussolini, Ed. Litera, Bucureşti, 2013;

10.   Marilena Gala, John Fitzgerald Kennedy, Ed. Litera, Bucureşti, 2013;

11.   Ion Iliescu, Fragmente de viaţă şi de istorie trăită, Ed. Litera, Bucureşti, 2011;

12.   Paul Starobin, Sfârşitul secolului American şi noile puteri mondiale, Ed. Litera, Bucureşti, 2011;

13.   Mark Hollingsworth, Stewart Lansey, London grad. Invazia oligarhilor ruşi, Ed. Litera, Bucureşti, 2010;

14.   Warren Buffet, George Soros, Paul Volcker, Criza economică şi profeţii ei, Ed. Litera, Bucureşti, 2010;

15.   Chapman Pincher, Trădare. Şase decenii de spionaj sovietic în SUA şi în Marea Britanie, Ed. Litera, Bucureşti, 2010;

16.   Dan Puric, Fii demn!, Bucureşti, 2011;

17.   Nae Ionescu, Curs de filosofie a religiei, Ed. Eminescu;

18.   Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012;

19.   Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013;

20.   Walter Martin, Împărăţia cultelor eretice, Ed. Cartea creştină, Oradea, 2012;

21.   Gabriel Liiceanu, Estul naivităţilor noastre, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012.

Aştept cu speranţă şi nerăbdare ziua când voi afla câştigătorul/câştigătorii şi, de ce nu, bucuria de a adăuga în lista şi în biblioteca  mea cele 2014 cărţi.

Doamne ajută!

P.S. E de la sine înţeles că, dacă un astfel de premiu se va îndrepta spre mine, dublurile vor fi dăruite. Veţi bucura două suflete dintr-o lovitură! J

SFÂRȘITUL OCCIDENTULUI?


sfarsitul.OCC

Mi-am pus ambiția la treabă și am reușit să termin, târziu, în noapte, obosit și ușor plictisit,  cartea de futorologie a profesorului Lucian Boia, Sfârșitul occidentului, apărută la editura în curtea căreia a mai publicat și alte lucrări: Humanitas. Am fost intrigat să intru în posesia acestei cărți încă de la auzul veștii că a ieșit de sub tiparniță. Fuga, fuga, am ajuns la una din librăriile ce poartă numele editurii și am cumpărat-o. Nu regret că am citit-o. Pe paginile ei, autorul argumentează sociologic, filosofic și istoric sfârșitul expansiunii occidentului, a Europei (de vest) și a Americii, punând sub semnul întrebării (legitim), persistența în timp a Uniunii Europene cu a ei monedă impersonală. China și India sunt țările care cresc din punct de vedere economic și demografic și amenință supremația occidentului ce alunecă pe propriul topogan confecționat, probabil, din ignoranță, inconștiență, absența acțiunilor necesare etc (punctez eu).

În timp ce citeam această carte, mă întrebam unde se găsește România? Și mi-am răspuns: nici în căruță, nici în teleguță! Suntem un stat nedefinit dacă privim prin lupa ”occident-orient”,o struțo-cămilă. Nu suntem nici în occident, nici în orient. Mă întrebam și de ce tocmai acum occidentul se pierde pe drumul său când aveam, probabil, șansa să ne occidentalizăm și noi? Acum, când aveam șansa să rezolvăm problemele sociale și dezvoltare urbană?

Din nefericire, autorul lansează câteva ipoteze vagi în privința viitorului spațiului occiental, implicit a Planetei Albastre. Carența fundamentală a acestei cărți stă într-un singur cuvânt cheie pe care el îl folosește o singură dată, în treacăt, la pagina 111, anume, Apocalipsa, ultima carte din Sfânta Scriptură pe care o cred și care susține sfârșitul inevitabil al lumii, al acestei planete cu tot ce este pe ea, sfârșit concretizat prin ardere. Cartea are o abordare seculară, balanța epistemologică fiind dezechilibrată profund. Lipsește flagrant o minimă abordare teologică, fără de care nu poți fi un bun futurolog, acea persoană care privește în viitorul pe care-l compară cu o pagină albă pe care se va scrie, dar nu se știe ce. Concret, lipsește Dumnezeu și fără Dumnezeu, orice încercare de a contura viitorul e sortită eșecului, eșec pe care autorul și-l recunoaște în materie de intuire a viitorului.

 

Tată bogat, tată sărac


robertkiyosaki

Am citit-o și mi-a plăcut enorm. Dacă ar fi să fac o selecție între cărți pe considerentul ”cărți fundamentale”, aș alege Biblia sau Sfânta Scriptură pe probleme sufletești, spirituale, iar cartea aceasta pe probleme de educație financiară. Merită citită de toți românii! În special de adolescenți, tineri și cei care calcă pragurile băncilor pentru a plăti ratele la creditele contractate. E o carte despre bogăție și sărăcie, active și pasive sau specificul lumii în care trăim.

Personal, mi-am îmbogățit propriul meu ABC financiar. Voi fi mai drastic cu cheltuielile, sper. M-au fascinat paginile autobiografice ale autorului, în care povestește experiențele avute în copilărie cu ”tatăl bogat” și sfaturile primite de la ”tatăl sărac”. Bineînțeles că l-a ascultat pe adultul bogat, fiindcă era mai ancorat în realitate decât celălalt. Definițiile și graficele lui Robert T. Kiyosaki sunt atât de simple și de sugestive. Nu ai cum să nu înțelegi ceea ce îți explică el. Spre exemplu, ne sugerează să investim în active și nu în pasive. Primele sunt cele care ne bagă bani în buzunar, cele din urmă ne subțiază portofelele.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cartea mi-a întărit convingerea că trăim într-o perioadă istorică în care educația clasică (școala) este depășită, insuficientă și chiar inexistentă – în ce privește banii. Școala pregătește oamenii mari de mâine pentru o societate inexistentă. Îi pregătește să devină sclavi și nu oameni liberi. El ne învață ce să facem ca să (re)devenim oameni liberi.

Eșecul este o parte din proces, nu un sfârșit de lume, că asumarea riscurilor reprezintă o realitate necesară dacă vrei să te îmbogățești.

Educația și mintea noastră sunt cele mai importante active, cele mai importante investiții pe care nu trebuie să le ratăm. Îmi place expresia ”inteligență financiară” pe care Kiyosaki o folosește des în carte, ca ingredient necesar pentru supraviețuire în această lume.

Dacă nu vrei să te îmbogățești, citește această carte măcar să conștientizezi unde ești cu educația financiară, dacă ți-ai însușit ABC-ul financiar și află dacă nu cumva acțiunile tale, care presupun domeniul finanțelor personale, sunt distrugătoare pentru tine și familia ta.

E o incursiune ce merită timpul, banii și efortul. Chiar dacă Robert T. Kiyosaki este american și trăiește într-o cultură diferită de cea a dealurilor scrise cu oi. Principiile sunt aceleași. Indiferent că vorbim de America sau România!

ÎNAPOI LA ARGUMENT


 0.1 0.2

Librăria Humanitas. Lângă Cișmigiu. Într-o atmosferă invadată de lumină, între pereții ornamentați cu mii de cărți frumos ordonate pe rafturi și categorii,  în prezența foarte multor oameni (să fi fost 300?) cot la cot, umăr lângă umăr, dar fără împinsături, înjurături și jandarmi nevoiți să intervină, ca la sfintele moaște de la Sfânta Parasheva, în Iași sau pe Dealul Patriarhiei, în București, a început dialogul dintre Andrei Pleșu și Horia Roman Patapievici, doi dintre semizeii intelectualității românești contemporane.

0.3

Gazda noastră, Gabriel Liiceanu, un alt semizeu aflat (încă) printre noi, a dat startul acestei întâlniri, urmat de H. R. Patapievici care a motivat de ce emisiunea Înapoi la argument se va desfășura aici, cu public, începând din seara asta și nu la televizor – fiindcă TVR Cultural, gazda acestei emisiuni, și-a încetat emisia.

Tema întâlnirii a fost: Parabolele lui Iisus, care este și titlul cărții scrise de Andrei Pleșu.

De ce Isus vorbea în parabole? Se întreabă Patapievici după care citește fragmente din cartea lui Pleșu, cel din urmă începând prin a se întreba: ce-ai vrut să ne spui Isuse?

Evanghelia, spunea Pleșu, este un text căruia trebuie să-i dai o versiune proprie, trăită. Cu ce întrebare trăiești? Cu ce întrebare te târăști prin viață? Sunt oameni care nu au vreo întrebare.

H. R. Patapievici: Există un mod de a citi parabolele?

A. Pleșu: Da. Cu condiția de a nu ne gândi la o rețetă. Parabolele se citesc în contextul lor. Trebuie să cunoști contextul în care s-au spus parabolele și cine a fost auditoriul, destinatarii parabolelor.

Orice aventură spirituală, spunea Pleșu, implică un risc. Există în parabole câteva riscuri: de a fi mulțumit cu tine însuți, de a fi disperat, de a te pripi în a-i judecat pe alții.

Tipul uman ce nu are întrebări, nu poate primi răspunsuri.

În parabole nu avem de-a face cu legi. Nu deducem din textele evangheliilor legi, coduri etc. Parabolele sunt clare, nu sunt alegorice, mesajul lor fiind veghea. Noi trăim în general destul de somnolenți.

Evanghelia e vestea cea bună. Nu e vestea cea rea. E mesajul bucuriei.

Întâlnirea s-a terminat printr-un mic discurs ținut de Gabriel Liiceanu care puncta avantajul culturii, acela de a ne ajuta să creștem și să devenim alți oameni în sens pozitiv.

La final, Andrei Pleșu a avut o sesiune de autografe ce au ajuns și pe cărțile subsemnatului, cu nedumerirea autorului: ce utilitate au autografele?     

7

Așteptările noastre


tinta

Nu știu cum sunt ceilalți. Dar noi suntem un popor al așteptării. Ca să se întâmple ceva, așteptăm salariul și pensia. Ajutorul de șomaj și alocația. Așteptăm ziua noastră, Moș Nicolae și Moș Crăciun. Zilele libere și concediul. Așteptăm ziua de mâine și săptămâna următoare. Luna viitoare și anul nou. Așteptăm alegerile, parlamentarii, Guvernul și Președintele României să facă ceva pentru noi. Pomana și favoarea lor. Inițiativa vecinului, pentru a-l imita, apoi ne urnim să facem ceva.

Supralicităm așteptarea din exterior, a unui ”prea mult” de la alții și ”prea puțin” de la noi. E drept, Îl mai includem și pe Dumnezeu în procesul acesta lung al așteptării, în special când ne este foarte greu, în rugăciuni lacrimogene și patetice, instabile și fluctuante, în perioade de criză profundă, de momente fără soluții și fără viziune.

Muncim prea puțin pentru ceea ce dorim. Fără pasiune și fără entuziasm. Și așteptăm schimbarea și ieșirea dintr-o situație din afara noastră și nu din noi. În perioada de criză socială comunistă am așteptat americanii. Și n-au venit! Acum e criză și așteptăm să treacă criza. Și mă tem că nu va trece! Nu avem curajul de a ne lua la harță cu existența pe ringul realității și de a-i da un KO imprevizibil așteptării de la alții. Prin idei noi și drumuri noi. Printr-o mai multă implicare personală și, implicit, pentru mai multe rezultate.

Bine spune Scriptura că suntem angajați în criticism, într-unul care nu ne vizează bârna propriei persoane, ci luăm la cătare paiele celuilalt.

Fie-ne schimbarea rapidă!

Bibliografie ce merită parcursă


La cererea unei amice, am scris lista bibliografică a cărţilor care se merită citite, care au consolidat temelia intelectului meu. Le redau în continuare cu speranţa de a vă fi de un real folos:

  1. Biblia;
  2. Petre Anghel, Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis;
  3. Constantin Rădulescu Motru, Psihologia poporului român;
  4. Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii, Ed. Curtea veche;
  5. Cristian Bădiliţă, Cu degetul pe rană, Ed. Curtea veche;
  6. Garry Smalley, ADN-ul relaţiilor;
  7. Larry Crabb, Înţelegând oamenii;
  8. Larry Crabb, Bărbaţi şi femei. Diferenţele pot fi o sursă de bucurie, Ed. Kerigma;
  9. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos;
  10. Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire, Ed. Humanitas;
  11. Gabriel Liiceanu, Despre seducţie, Ed. Humanitas;
  12. Gabriel Liiceanu, Apel către lichele, Ed. Humanitas;
  13. Gabriel Liiceanu, Despre ură, Ed. Humanitas;
  14. Gabriel Liiceanu, Despre minciună, Ed. Humanitas;
  15. Andrei Pleşu, Jurnalul de la Tescani, Ed. Humanitas;
  16. C. S. Lewis, Cele patru iubiri;
  17. Robert Turcescu, Dans de Bragadiru, Ed. Polirom;
  18. Cristian Tudor Popescu, Luxul morţii, Ed. Polirom;
  19. Gary Thomas, Căsătorie sfântă, Ed. Kerigma;
  20. Vladimir Pustan, Dulcele sărut al singurătăţii, Ed. Fabrica de vise;
  21. Vladimir Pustan, Trădată iubirea trecea, Ed. Fabrica de vise;
  22. Vladimir Pustan, Scrisorile lui Belorofon, Ed. Fabrica de vise;
  23. Cedric Mims, Enciclopedia morţii;
  24. Mihail sadoveanu, Baltagul;
  25. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război;
  26. Jean Luc Marion, Fenomenul erosului, Ed. Deisis;
  27. John Gray, Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus;
  28. Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept, Ed. Humanitas, 2008;
  29. Jonatan Hill, Istoria gândirii creştine;
  30. Earle Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Ed. Cartea Creştină;
  31. Dr. Ed. Wheat, Viaţa intimă în căsnicia creştină, Ed. Cartea creştină;
  32. Ştiinţa şi credinţa creştină, Ed. Cartea creştină;
  33. John Waine, Demisia lui Darwin;
  34. Allan Pease, Limbajul trupului;
  35. Nicolae Berdiaev, Sensul creaţiei;
  36. Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit;
  37. John Bunyan, Călătoria creştinului;
  38. Leland Ryken, Sfinţi în lume – puritanii în adevărata lor lumină;
  39. Petre Ţuţea, 322 vorbe memorabile;
  40. Septimiu Chlcea, Cum să redactăm;
  41. Ion Luca Caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea;
  42. A. E. Baconscki, Fluxul memoriei;
  43. Vasile Voiculescu, Sonete;
  44. William Shakespeare, Romeo şi Julieta;
  45. Andrei Pleşu, Despre bucurie în est şi vest, Ed. Humanitas;
  46. John Montgomery, Drepturile omului şi demnitatea umană, Ed. Cartea creştină;
  47. Ortega Y Gasset, Studii despre iubire;
  48. Cornel Filip, Păgânizarea creştinismului apostolic, Ed. Kerigma;
  49. Codul bunelor maniere;
  50. Harriet Lummis Smith, Secretul mulţumirii, Ed. Kerigma, 3 volume;
  51. Joshua Harris, Adio amoruri;
  52. Ben Carson, Mâini înzestrate;
  53. Ben Carson, Gândeşte cutezător;
  54. Francis Schaeffer, Trilogia, Ed. Cartea creştină;
  55. Eric şi Leslye Ludy, Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu;
  56. John F. MacArthur, Când sarea îşi pierde gustul;
  57. Elisabeth Elliot, Cărarea singurătăţii;
  58. Elisabeth Ellioth, Pasiune şi puritate;
  59. David DeWitt, Cartea bărbatului matur;
  60. James Dobson, Căsătoria: împlinire sau frustrare;
  61. Norman Wright, Comunicarea cheia căsniciei tale;
  62. Luis palau, Cu cine să mă căsătoresc;
  63. Nancy L. Van Pelt, Curtenie completă;
  64. Nancy L. Van Pelt, Secretele comunicării;
  65. Norman Wright, Deci, te căsătoreşti;
  66. Gene Edwatrds, Divina iubire;
  67. Ligia Mănăstireanu, Eu cu cine mă căsătoresc?;
  68. Daniel Brânzei, Ghidul familiei creştine;
  69. Josh McDowell, Secretul artei de a iubi;
  70. Stephen Arteburn, Fred Stoeker, Lupta fiecărui bărbat;
  71. Stephen Arteburn, Fred Stoeker, Lupta fiecărui tânăr;
  72. Hill,HilJosh McDowell, Mai mult decât un simplu tâmplar;
  73. Josh McDowell, Manual de consiliere a tinerilor;
  74. Watchman Nee, Nu iubiţi lumea;
  75. Mary Bater, O descoperire uluitoare;
  76. C. S. Lewis, Creştinismul redus la esenţe;
  77. Emil Bartoş, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloaie, Ed. Cartea creştină;
  78. Millard Erickson, Teologie creştină, Ed. Cartea creştină;
  79. James W. Sire, Universul de lângă noi, Ed. Cartea creştină;
  80. Thomas Kempis, Imitatio Christi;
  81. Elisabeta si Iosuif Ţon, Viaţa de familie, Ed. Cartea creştină;
  82. John Dobson, Viaţa pe marginea prăpastiei;
  83. Yoneko Tahara, Yoneko;
  84. Betty şi D. W. Holbrook, Înainte de a spune „Da”;

Bilant post Pascal


Recent am comemorat Paştele – suferinţele, moartea şi învierea Celui ce reprezintă pentru toţi creştinii Mântuitorul lumii. Dar această comemorare va rămâne înregistrată în paginile de jurnal al anului 2008 ca o sărbătoare ce a fost, s-a consemnat iar în prezent viaţa merge mai departe. Asta înseamnă că sărbătoarea va rămâne uitată în luna aprilie, pe data de 27 şi atât?

Fiecare eveniment consemnat de istorie a trecut. De fapt, istoria e o consecinţă documentară a evenimentelor importante trecute. Fiecare situaţie importantă a fost, s-a consumat şi a fost imortalizată pe paginile istoriei. Suferinţele, moartea şi învierea lui Isus Hristos nu se derogă de la relatarea istorică. Biblia susţine că aceste evenimente au existat, s-au consumat şi în prezent au rămas consemnate. Rectific. Moartea lui Isus Hristos şi învierea Sa nu reprezintă doar fascicule de istorie. Ele sunt reamintite prin comemorare, sunt înviate în imaginaţia fiecăruia, fiind readuse astfel în actualitate.

Va rămâne Paştele pentru tine doar subiectul ce a umplut paginile de jurnal personal nescris al anului acesta şi atât? Sau este un nou început? Va rămâne Paştele pentru tine o simplă istorie repetată în fiecare an sau, în sfârşit, va însemna şi moartea ta faţă de viciul numit păcat, faţă de lume şi faţă de sistemul sau filosofia ei?

Am mâncat bine şi de acest Paşte. Ne-am ghiftuit iar stomacul cel suferind de alzheimer nu a fost adormit prea mult de bucatele servite şi continuă să îşi ceară drepturile.

Am mers la Biserică şi de acest Paşte – fiecare la confesiunea căreia îi aparţine.

Unii au luat lumină şi de acest Paşte direct de la lumânarea preotului. Alţii, în a căror biserici nu se multiplică lumina din lumânare în lumânare, s-au mulţumit să fie invadaţi doar de lumina candelabrelor ce chinuie tavanul cu greutatea lor.

Toate acestea la ce bun? Ce din toate acestea şi alte asemenea lor au hrănit şi au luminat sufletul nostru? Mai mult, ce anume a transformat sufletul?

Cât din timpul petrecut la Biserică s-a transformat în eternitate şi nu s-a pierdut din nou în camera imensă gri-negricioasă a trecutului ireversibil?

Şi în anul următor va veni Paştele, la fel de sec şi de trecător ca şi anul acesta. Poate şi peste doi ani şi peste zece vei fi salutat cu binecunoscutul „Hristos a înviat!” Asta până ce viaţa ta va întâlni punctul imens asemeni unui bloc imens de piatră de care te vei împiedica şi va veni Sfârşitul care îţi va dicta alineatul în lumea de dincolo de percepţie şi de această viaţă.

Ce va fi dincolo cu tine dacă nu ai experimentat Paştele şi nu ţi l-ai însuşit ca un mod de viaţă? Ce va fi dincolo cu sufletul tău dacă moartea şi învierea Mântuitorului Isus Hristos nu se va metamorfoza din simple informaţii teologice în profunde realităţi trăite?