Cavalcada Anei Maria Zaharia


IMG_4969

”Pasiunea” pentru cai a apărut involuntar… Păstrez doi cai – unul alb, din ceramică, iar celălalt roșu, din porțelan. Au fost cumpărați de mama cu mulți ani în urmă și, după moartea ei, i-am păstrat – cel alb pe mobilierul bibliotecii din living, iar pe cel roșu pe noptiera din hol.
Livingul era lipsit de culoare. Am avut un tablou cu imaginea unei păduri; dar era vechi, lipsit de strălucire și nu emana acea „lumină”… L-am dat jos. Dar golul trebuia umplut cu imaginea unei alte picturi.
În comerț nu am găsit nimic care să-mi placă. Aproape toate picturile din comerț mi se par întunecate sau reprezintă imagini ce combină culori reci. Prea multe nuanțe de…rece.
Am ajuns să comand un tablou. Am tot căutat tema… până m-am dus cu gândul la cai și la mitul carului înaripat din mitologia platoniană… Așa s-a născut ideea unei cavalcade. A mai rămas că găsesc o mână iscusită care să materializeze ideea. Și am găzit-o. La Ana Maria Zaharia. Admiram un tablou în sufrageria unui prieten care mi-a spus că e pictat de ea…

ana zaharia
Ana Maria Zaharia este absolventa Liceului de Arte Plastice ”Hans Mattis Teutsch” din Brașov, în prezent studentă, aproape absolventă, a Universității Naționale de Artă din București, Facultatea de Artă Decorativă și Design.
Cu Ana Maria Zaharia am putut comunica. Foarte bine. Mi-a acordat timpul necesar înțelegerii ”comenzii” și dezvoltării ideii materializate prin culori. Nu m-a repezit în zecile de minute cumulate de discuții.
N-am mai putut de nerăbdare și am mers să ”întrerup” uscarea tabloului pentru-al lua acasă.
Ana Maria Zaharia poate fi găsită căutând pagina de Facebook „Life expressions – Ana Maria Zaharia” sau accesând link-ul: https://www.facebook.com/AnaZaharia.Artist?fref=ts

Reclame

Filă de jurnal de la Braşov


Prinţesa în rochie albastră m-a vizitat din nou. De această dată, la Braşov, după ce am urcat în tren pentru a mă întoarce la Bucureşti. A bătut delicat cu două degete la uşa sufletului meu. I-am deschis. Nostalgia mi-a răscolit sufletul prin a-mi vorbi despre fata de care m-am îndrăgostit cu câţiva ani în urma ce a rămas doar în amintirea ce păstrează în memorie o tabără de la munte. Revăzând-o, mi-a apărut neschimbată, doar cu câţiva ani în plus, ani ce nu se puteau citi pe chipul fiinţei ei misterioase şi atât de dulci.

Ploua şi ne-am plimbat prin ploaia de vară uşor rece ce spăla atmosfera mai puţin poluată decât cea a Bucureştiului. A fost superb! Ea îmi vorbea (…) iar eu o ascultam. Am fost mai mult tăcut – da, ştiu că nu vă vine să credeţi asta, vouă, celor ce mă cunoaşteţi. Melodia Paulei Seling, Ploaia, ne-ar fi acompaniat de minune dacă şi-ar fi schimbat versurile ce ar fi sunat cam aşa:

„Ploua infernal iar noi ne plimbam

Pe străzi pustii lângă şuvoaie,

Norii prea negrii pluteau pe cerul confuz;

Sufletele noastre tânjeau cu-o tăcere greoaie

Iar clipele ucise erau înmormântate de timpul ursuz.”

Abia după ce ne-am despărţit, Nostalgia m-a privit lung în ochi spunându-mi că aduc din depărtare chipul unui romantic incurabil, visător şi trist, cu privirea pierdută departe, tot mai departe, pe măsură ce roţile vagoanelor se rostogoleau pe liniile reci, cu gândul comutat şi blocat la ea…

A fost un vis sau chiar am fost la Braşov? Nu, nu a fost un vis! Îmi spun. Am fost la Braşov şi am întâlnit-o pe ea, fata de care am fost îndrăgostit şi nu am avut curajul să-i spun.

Într-o altă ordine de idei, dacă mergeţi la Braşov şi ajungeţi în acest Hollywood autohton,

nu rataţi magnifica „Biserică Neagră”.

Asemeni, dacă doriţi să primiţi vizita Nostalgiei, în rochia ei de un albastru de Voroneţ, treceţi prin Piaţa Sfatului, vis-a-vis de „Biserica Neagră”, pentru a vizita Muzeul de istorie şi a vă aminti de Cerbul de Aur. Apropo. Anul acesta vom avea parte de Cerbul de Aur?

Nu omiteţi nici cea mai îngustă stradă din estul Europei – „Strada sforii”!

Cei curioşi să vadă poarta unei foste cetăţi medievale, să nu rateze la Braşov „Poarta Ecaterinei”.

Pentru a admira imaginea panoramică a oraşului, puteţi vizita Turnul Alb sau Turnul Negru. Dar, pentru o imagine mai amplă, urcaţi cu telecabina pe Tâmpa. În orice caz veţi putea vedea un oraş cărămiziu, amintind parcă de cetatea de odinioară din care se mai aud ca prin visul unui somn adânc sunetele stridente ale încăierărilor de spadă dintre cavalerii îndrăgostiţi de o aceeaşi curteană.