Referendumul a eșuat, speranțe după 2020…


referenduM

Referendumul a eșuat. Prezența insuficientă la vot pentru ca acest referendum să treacă, conform Biroului Electoral Central, sub 20% din populația cu drept de vot din România, conduce la invalidarea acestui referendum. De ce a picat referendumul? Motivul principal este de natură politică: PSD a organizat acest referendum și, pe fondul unui scepticism generalizat, prezent și la electoratul PSD, acest referendum a scos din casă doar 20% din populația cu drept de vot.
Pentru succesul acestui referendum cred că era necesară reglementarea unei alte întrebări, poate chiar: ”sunteți de acord cu modificarea Constituției României privind căsătoria care să fie uniunea dintre un bărbat și o femeie?” Întrebarea generală privind modificarea legii fundamentale a statului, pe fondul scepticismului generalizat în legătură cu partidul de guvernământ care a organizat acest referendum, a garantat eșecul acestui referendum.
Perzanții acestui referendum? Poporul român cu înclinații sexuale firești și PSDragnea. Nu este exclus ca societatea românească să se schimbe esențialemnte în arhitectura familială cunoscută – căsătoriile și destinația lui Dragnea, mâine, după procesul de la Înalta Curte…
Ce perspective avem pentru protejarea familiei lăsate de Dumnezeu? Să ne prezentăm la vot în 2020 pentru alegerea unei majorități parlamentare opuse PSD cu speranța că aceasta va organiza apoi un nou referendum cu o întrebare clară…

POEZIE ZuRLiE


poezie

                                                                    Lume, vreau să mă însor,

                                                                   Cu fata care să iubească

                                                                   Un suflet pentru care mor,

                                                                   Clipele făr’ să trăiască –

 

                                                                   Acea iubire din poveste

                                                                   Fără de care, o tristețe

                                                                   M-apucă-acum și iar visez

                                                                   Tânjind cu dor să-mbrățișez

 

                                                                   Fata din vis – visul de basm

                                                                   Un vis rulat ca într-un vals

                                                                   Cu-al meu suflet ce dorește –

                                                                   O domnișoară ce vorbește:

 

                                                                   Că-i de Dumnezeu dorită,

                                                                   Iubirea-aceea de pe vremuri –

                                                                   C-un dor nespus la întâlnire

                                                                   Și cu fiori la despărțire,

 

                                                                    În taina serilor de vară

                                                                    Doar o iubire de poveste

                                                                    Fără umbră de ocară –

                                                                    Și fără celebra zestre…

 

                                                                   Nunta vreau să fie simplă,

                                                                   Fără multe candelabre

                                                                   Fără mese-mbelșugate

                                                                   Și minți bete, scelerate.

 

                                                                   Undeva, într-o poiană,

                                                                   Sau într-o grădină-ascunsă,

                                                                   Sub trei pomi ce țin de umbră,

                                                                    Răsăriți din iarba tunsă.

 

                                                                     Așadar, dați like și share

                                                                     Să se ducă în eter…

                                                                     Să vină din lung sau lat

                                                                     Acea EA de măritat…

 

Papucii familiei Împiedichescu


papuci

Fiecare din noi e un papuc. Asta e imaginea pe care o am la îndemână… Suntem un papuc împerecheat cu-n alt papuc, încălțând perechea de picioare ale unei persoane. Papucii sunt de diferite mărimi. Au culori și forme diverse. Sunt confecționați din materiale diverse.
Persoana joacă aici rolul de metaforă a unei relații. Mersul unei persoane este reușit, dacă papucul drept încalță piciorul drept, iar papucul stâng încalță vesel piciorul stâng. Fără să comenteze de ce e așa și nu altfel.
Pentru deliciul publicului, există și o altfel de potrivire: încălțămintea stângă se bagă în seamă și încalță piciorul drept, iar cea dreaptă piciorul stâng. Mersul picioarelor devine astfel unul deranjant. Degetele încep să doară, fiind strânse de nepotrivirea papucilor. Încep să apară bășici, iar rolul nepotrivit asumat de un papuc sau de celălalt, începe să fie dureros.
Spun acestea, gândindu-mă la relația mea de căsătorie eșuată. Papucul stâng, femeia, încerca să ia locul papucului drept, bărbatul. Încerca să fie rațiune supremă, bădărănism și agresivitate…
În diverse situații, când se încarcă cu nervi, femeia se transformă în terminator (o ipostază neîngăduită nici măcar bărbatului). Își întinde brațele pentru a te plesni. Încearcă să se urce pe tine asemeni unui tanc, pentru a-ți mutila figura și a ieși triumfătoare. Atunci relația se transformă din armonia unui colț de paradis, într-o caricatură. Una a unui iad pe pământ.
Relația începe să exerseze atunci (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

coperta-din paradis in desert

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

Vila, Merțanul și lingura de ciorbă


M_Id_397282_Mercedes

Ziarele și revistele de scandal încearcă să privească pe gaura cheii familiilor bogate. Doresc să le vadă mișcările, reacțiile și replicile în orice moment. Încearcă să le surprindă mai ales în momente compromițătoare. Pentru că orice element senzațional produce audiență.
Puțini sunt cei „adoptați” de un clan cu un statut material și financiar bine conturat. Mulți râvnesc să ajungă acolo. Puțini din cei ce nu ajung se gândesc mai profund la implicațiile statutului de persoană adoptată de o astfel de familie.
După o relație de prietenie relativ scurtă, m-am căsătorit. M-am trezit lăfăindu-mă într-o vilă imensă, de curând renovată, cu un merțan în garaj (ambele cadouri de nuntă), cu locul de muncă sub nas. Boierie curată! Dintr-o cameră de cămin pe care o împărțeam cu alți colegi, am ajuns în provincie să împart o casă întreagă cu soție cu tot.
În familiile bogate situația nu e chiar atât de roz precum își imaginează unii. Centrul de greutate al unor astfel de familii, sau, cel puțin, al familiei în care am existat cât am fost căsătorit, îl reprezintă banii – obiectivul fundamental al respirației, existenței și activităților curente al acestor familii. Relațiile – altele decât cele familiale, sunt chestiuni periferice, care au ca scop tot banii!
Soacra ca soacra, era o femeie în general ok. Își vedea de „lungul nasului”. Dar să-l vedeți pe socru. Mmm, ce personaj interesant. I se potrivea un ginere rupt din peisajul grupărilor interlope, care să-i aplice corecțiile fizice necesare, când situația o cerea. Să-i schimbe cineva poziția verticală, bipedă, cu una orizontală, caracteristică animalelor de companie.
În viziunea lui, nu aveai voie să gândești și să vorbești altfel decât gândea și vorbea el. Nu aveai voie să ai altă opțiune politică sau religioasă, diferită de a sa. Altfel, „ai grijă, Ioane…”, mi-a spus într-o zi, avertizându-mă… când „interceptase” ceea ce debitasem într-o discuție particulară cu un coleg de muncă… M-a amenințat voalat cu pierderea locului de muncă…
Mare rău se produce când în căsătoria copiilor se bagă părinții unuia sau ai celuilalt. Complicele acestei situații este chiar soțul care le permite părinților să se bage în propria căsătorie! În cazul meu, socrul a generat cel mai mare rău prin spiritul său dictatorial ce nu se limita doar la afacerea pe care o controla, ci se extindea asupra copiilor lui, asupra opțiunilor și alegerilor lor.
Culmea grijii părintești față de scumpa lui fiică s-a dezvăluit într-o seară geroasă de ianuarie. A venit (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei.

IMG_1557

Când moare iubirea… divorţăm


divort

Iubirea ca factor coagulant.
Iubirea ca pretext.
Iubirea ca realitate.
Iubirea ca ideal.
Iubirea ca factor de influenţare şi manipulare.
Iubirea ca realitate prin care celălalt îţi spune că-i pasă.
Iubirea ca vis.
Iubirea ca argument pentru a-i cere celuilalt să facă sex cu tine.
Iubirea ca formulare şi cerere în căsătorie.
(Ne)iubirea ca motiv de divorţ: „Nu te mai iubesc!”

Iubirea, laitmotiv al diverselor sale forme, e argumentul apariţiei, existenţei şi încheierii unei relaţii. E ambalajul sclipitor în care aşezăm cererea noastră adresată celuilalt. Îi dăruim viaţa noastră, persoana noastră cu tot ce este şi, când ne plictisim, sau nu ne mai convine situaţia cu acea persoană, distrugem „ambalajul”, îl luăm pe făraş şi… plecăm.
Rămânem cu un gol imens şi cu uşa pe al cărei prag păşim cu ce este al nostru, părăsind domiciliul conjugal. Suntem asemeni ţiganilor ce pleacă cu cortul, cu ţoale aruncate în saci şi diverse obiecte pe care le-am achiziţionat de-a lungul timpului ce ne aparţin.
A fost o prietenie scurtă; câteva luni și ne-am căsătorit. Nu ne-am cunoscut suficient. N-am reuşit să vedem dacă realmente ne iubeam. N-am conştientizat diferențele noastre și incapacitatea de a le accepta. Nici doza de maturitate necesară unei relaţii de căsătorie n-am avut-o. Dar oare a fost iubire? A fost acea „substanţă” complexă (ne)materială ce armează o relație? Sau doar pură pasiune ce ne-a înflăcărat și-am confundat-o cu iubirea?
Am ezitat să-i acordăm tratamente şi timp însănătoşirii iubirii. Iubirea a decedat. Acum tăcem. Am dus-o la groapă pe ascuns, noaptea, fără preot sau pastor, fără lume, într-o beznă în care abia percepeam cortegiul funerar sumar. Am mers pe ascuns spre cimitirul istoriei personale, unde am îngropat și iubirile adolescentine. Acolo am înmormântat și iubirile mai explozive, mai tinere şi mai sincere decât aceasta.
Astăzi jelim. Purtăm doliu, tăcem şi privim în jos. Nu mai avem ce să (ne) spunem. Cuvintele sunt poveri pe care nu le mai ridicăm, în ciuda promisiunilor de la altar.
Când moare iubirea şi o conducem (…)

                                 continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Ura nu naște copii


copii

Am locuit într-un orăşel de provincie, nu departe de un centru de plasament. Într-o duminică, venind de la biserică, am trecut, ca de fiecare dată, pe lângă acesta. Aţi trecut vreodată pe lângă un centru de plasament? Aţi văzut copiii de acolo? E un loc în care trăiesc copiii abandonaţi, sub o formă sau alta, de propriii părinţi. E de remarcat conformaţia fizionomică a acelor copii. Între fizionomia copiilor de acolo şi a celor din afară, din mediul „normal”, familial, există diferenţe izbitoare. Şi nu mă refer la particularităţile diferite ce ne fac să spunem că suntem persoane diferite. Există ceva, o amprentă specifică pe faţa copiilor din centrele de plasament. E amprenta lipsei de iubire şi a lipsei de grijă a părinţilor lor.
Mergeţi o dată la un centru de plasament şi observaţi chipurile copiilor. Veţi vedea imagini încruntate și pustii. Din cauza lipsei de iubire. Veţi vedea chipuri încremenite, triste, lipsite de acel ceva ce există pe chipurile celorlalți, care primesc afecțiune. Într-un anumit fel, chipurile copiilor de acolo seamănă unele cu altele. Nu prin existenţa aceloraşi „părţi componente” (ochi, nas, gură etc.), ci prin acea privire…
Ce am vrut să spun cu asta? Că divorţul e o realitate ce contribuie la fenomenul copiilor abandonaţi, a celor din centrele de plasament. Puţin din chipul acelor copii se regăseşte şi în mine. Şi nu am fost abandonat, ci doar educat şi crescut într-o familie monoparentală. Doar cu mama.
S-a împământenit ideea că apariţia unui copil leagă un cuplu. Susţin contrariul. Un cuplu cu probleme relaţionale nu va găsi rezolvarea problemelor prin concepţia şi naşterea unui copil. Dimpotrivă! Intuiesc agravarea problemelor lor, creşterea dramei ce se extinde la un membru al familiei în plus: copilul.
Ați fost vreodată la țară? Aici copiii se joacă pe afară, în curte sau pe stradă. Am observat, odată, (….)

                                                              continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog, 0727.318.457 sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei

coperta cartea mea

Căsătoria ca puşcărie cu sistem (semi)deschis


femei-in-puscarie-1600x1200

Ați fost vreodată la Sighet? Ați fost să vizitați Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței? Este un muzeu-pușcărie în care poți „citi” povestea intelectualilor vremii închiși acolo pentru că nu se înregimentau în gândirea materialistă, marxistă, manifestând rezistență activă regimului. Nimeni nu le-a putut face conștiința să înceteze, să demisioneze. Aceştia au preferat să sufere pușcăria trupului și să aibă libertatea cugetului. Au refuzat libertatea fizică în detrimentul detenției libertăţii de gândire.
Îmi amintesc imaginea de ansamblu a acestei încăperi: două culoare, unul la parter și celălalt la etaj, în formă dreptunghiulară. Sunt culoare cu balustradă și plasă, pentru a împiedica saltul în gol al deținuților exasperați de tortura la care erau supuşi.
Culoarul interior al fiecărui nivel însoțea fiecare intrare, de jur împrejur, în celule. Cea mai vie imagine e aceea a „Negrei”. Funcționa ca celulă închisă ermetic pentru a nu permite luminii să pătrundă. Doar aerului, închis și îmbâcsit, a cărui menținere în afară era imposibilă. Nici măcar timpul nu-și permitea să deranjeze!
Imaginea vieții mele de căsătorie devenise o suprapunere, limitată și incompletă, peste imaginea interioară a pușcăriei deținuților politici de la Sighet. Dacă am lua fiecare celulă în parte și am transforma-o în simbol al fiecărui compartiment al vieții mele de căsătorie, atunci fiecare încăpere de aici ar avea o corespondență…

                                                                                         continuarea fragmentului se află în cartea ”Din Paradis, în deșert”

Cine își dorește un exemplar, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog. Dacă nu ești ”prieten(ă)” cu mine pe Facebook, pentru moment sunt blocat și nu pot să reacționez. Ai putea folosi nr meu de telefon sau adresa de e-mail: 0727.318.457 sau cezar_augustusjunior@yahoo.com) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. De asemeni, pot fi lansate comenzi și prin sms la nr. 0727.318.457
Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂

Costul cărții este de numai 14,9 lei

coperta cartea mea