Referendumul a eșuat, speranțe după 2020…


referenduM

Referendumul a eșuat. Prezența insuficientă la vot pentru ca acest referendum să treacă, conform Biroului Electoral Central, sub 20% din populația cu drept de vot din România, conduce la invalidarea acestui referendum. De ce a picat referendumul? Motivul principal este de natură politică: PSD a organizat acest referendum și, pe fondul unui scepticism generalizat, prezent și la electoratul PSD, acest referendum a scos din casă doar 20% din populația cu drept de vot.
Pentru succesul acestui referendum cred că era necesară reglementarea unei alte întrebări, poate chiar: ”sunteți de acord cu modificarea Constituției României privind căsătoria care să fie uniunea dintre un bărbat și o femeie?” Întrebarea generală privind modificarea legii fundamentale a statului, pe fondul scepticismului generalizat în legătură cu partidul de guvernământ care a organizat acest referendum, a garantat eșecul acestui referendum.
Perzanții acestui referendum? Poporul român cu înclinații sexuale firești și PSDragnea. Nu este exclus ca societatea românească să se schimbe esențialemnte în arhitectura familială cunoscută – căsătoriile și destinația lui Dragnea, mâine, după procesul de la Înalta Curte…
Ce perspective avem pentru protejarea familiei lăsate de Dumnezeu? Să ne prezentăm la vot în 2020 pentru alegerea unei majorități parlamentare opuse PSD cu speranța că aceasta va organiza apoi un nou referendum cu o întrebare clară…

POEZIE ZuRLiE


poezie

                                                                    Lume, vreau să mă însor,

                                                                   Cu fata care să iubească

                                                                   Un suflet pentru care mor,

                                                                   Clipele făr’ să trăiască –

 

                                                                   Acea iubire din poveste

                                                                   Fără de care, o tristețe

                                                                   M-apucă-acum și iar visez

                                                                   Tânjind cu dor să-mbrățișez

 

                                                                   Fata din vis – visul de basm

                                                                   Un vis rulat ca într-un vals

                                                                   Cu-al meu suflet ce dorește –

                                                                   O domnișoară ce vorbește:

 

                                                                   Că-i de Dumnezeu dorită,

                                                                   Iubirea-aceea de pe vremuri –

                                                                   C-un dor nespus la întâlnire

                                                                   Și cu fiori la despărțire,

 

                                                                    În taina serilor de vară

                                                                    Doar o iubire de poveste

                                                                    Fără umbră de ocară –

                                                                    Și fără celebra zestre…

 

                                                                   Nunta vreau să fie simplă,

                                                                   Fără multe candelabre

                                                                   Fără mese-mbelșugate

                                                                   Și minți bete, scelerate.

 

                                                                   Undeva, într-o poiană,

                                                                   Sau într-o grădină-ascunsă,

                                                                   Sub trei pomi ce țin de umbră,

                                                                    Răsăriți din iarba tunsă.

 

                                                                     Așadar, dați like și share

                                                                     Să se ducă în eter…

                                                                     Să vină din lung sau lat

                                                                     Acea EA de măritat…

 

ȘAPTE SEMNE CE SPUN CĂ EA URMEAZĂ SĂ-ȚI SPUNĂ ADIO


despartire

  1. Nu te mai ține strâns în brațe cum o făcea înainte. Realizezi că nu mai este ea în acea îmbrățișare. Dacă o face, această acțiune afectivă este făcută din complezență. Strânsul în brațe e o imitație a ceea ce era cândva.
  2. Nu-ți mai declară dragostea. Tu îi spui că o iubești, iar ea tace.
  3. E gânditoare și nu împărtășește cu tine ceea ce gândește. Intuiești că mintea ei ascunde multe gânduri, dar ție nu-ți mai spune nimic.
  4. Nu mai e la fel de comunicativă. Nu mai e dispusă să comunice cu tine, motivând că e obosită, deși înainte comunica și atunci când era obosită. E obosită, dar e online pe mess, feisbuk și skype până la ora 01:00-02:00 dimineața!
  5. E foarte critică cu tine. Nu mai echilibrează lista defectelor pe care le identifică la tine  cu nicio calitate de-a ta.
  6. Se dedică trup și suflet prietenelor ei, iar ție nu-ți mai oferă nimic.
  7. Nu mai poartă inelul de logodnă. Nici nu știe în ce cotlon l-a aruncat.

Mai există dragoste?


Mai există dragoste și acceptare în această lume? Dacă până la 28 de ani nu ai experimentat dragostea și acceptarea reală a unei femei (chit că ai fost căsătorit), cele două ți se par ușor utopice. Te întrebi dacă pot exista și în viața reală, nu doar expuse artistic în cărți, reviste și filme îmbibate cu romantisme ce stârnesc lacrimi, surâse și invidie. Am depășit stadiul dorinței de a fii acceptat cu orice preț, de a mai fi cameleonic. La ce bun? Are vre-un sens să joc teatru? Îmi surâde ideea de a fii acceptat și iubit așa cum sunt, fără a încerca să fiu altfel decât sunt. Este relaxant să fii tu însuți, în propria-ți piele, fără a te chinui să fii alt personaj: unul pe placul tuturor. Provocarea e aceea de a găsi persoana care mă poate accepta și iubi așa cum sunt și a mă ajuta să fiu cum își dorește…

Impresii de la Roma (I)


Săptămâna trecută am fost pentru șapte zile la Roma, în fosta capitală a imperiului condus de mine pentru a rezolva câteva detalii legate de cucerirea unui nou popor…. Glumesc. În realitate am fost la Roma în săptăluna de miere. A fost un timp reușit, cald, de neuitat. A fost pentru prima dată când am vizitat Roma.

Probabil vă întrebați cum am perceput locuitorii acestei cetăți, astăzi capitală europeană cu rezonanță mondială? Italienii mi-au apărut a fi persoane sociabile, joviale, comunicative, disponibile pentru a-ți oferi eventuale informații legate de o stradă la care nu ai acces din lipsă de informație. M-am și împrietenit (foarte ușor) cu vânzătorul unui fast-food. Italienii nu au acreala celor din București. Poate că sunt mai zgomotoși când vorbesc la telefon, uzând gesticulații ample, dar sunt de treabă.

Mi-a plăcut pizza. Nu mi-au plăcut supermarcheturile din cauza faptului că nu găseai tot ce îți doreai ca aici, în România.

Am vizitat Coloseul, sau ce a mai rămas din fosta fortăreață ce amintește de luptele cu gladiatorii de altădată. Am rămas impresionat de catacombele subterane în care se ascundeau creștinii din Roma în perioada Bisericii primare. Vaticanul a fost un alt prilej de uimire și de culturalizare, mai ales exponatele și sălile din Muzeul Vatican sau Basilica Saint Pietro.

În curând am să postez pe blog câteva fotografii reprezentative pe care le-am făcut la Roma.