Scurte reflecții în Ajunul Crăciunului


craciunuLLL

Ascult sunetul clopotelor din oraș cum se propagă în aer. Mă inspiră. Mă apuc să scriu. Mă întreb: bat clopotele de înmormântarea societății lacome, decăzute și inumane în care trăim, societate ce se aseamană cu un montagne-russe pe șinele căruia vagoanele se îndreaptă spre un sfârșit inevitabil?

E 24 decembrie, suntem în ajunul Crăciunului. În curând, colindătorii vor mișuna pe ulițele satelor si orașelor din România, pentru-a vesti nașterea Mântuitorului care-a venit inutil pentru majoritatea lumii care nu se va intersecta cu această realitate…

E prea mult scandal, prea mult fum și foc de război. Prea multă moarte! Sunt prea mulți nebuni îndoctrinați care omoară în numele unui ”adevăr”… Liderii politici sunt fără răspunsuri și soluții la probleme.

O parte a liderilor religioși, de marcă, cad pradă păcatelor care-i descalifică, dar continuă să clămpănească, asemeni caprei însoțite de cei care ne vor ura de Anul Nou, de la amvoane, ținându-se bine de scaune, de parcă s-au născut cu ele… Paradoxal, unii din ei, promoveaza adevărul, dar fug de el, asemeni unor inconștienți.

Mi-e teamă că (încă) bântuie umbra bolșevismului în România și în unele culte religioase, dacă nu în toate…

Citesc, de câteva zile, cartea așa numitului broker fugar, Cristian Sima (Marea spovedanie a brokerului fugar), și mă fascinează. Probabil, autorul este o excepție a realității unei vorbe din liceu care spunea că nu poți să fii bun la română și la matematică totodată. Omul excelează la ambele.

La final, îmi zboară gândul la caltaboș și cozonac, semn că nu am scăpat de asocierea sărbătorii cu bucatele expuse pe masă de majoritatea mioritică…

 

Despre meșteri, maiștri și meseriași. Sugestii pentru o selecție eficientă


Meseriasi

Dacă ai fost binecuvântat cu o familie, de mic, ai văzut cum părinții sau bunicii tăi au invitat, de-a lungul timpului, pe ”scena” casei părintești, diverși meșteri, maiștri și meseriași cărora le-a revenit o misiune practică: de la tăierea porcului de Crăciun, reparat zidăria casei, acoperișului, instalația sanitară, termică sau electrică, soba și până la zugrăveală. Treaba părea simplă. Sau poate chiar era. Tu erai doar curios să vezi ce fac aceștia și-i bombardai, probabil, cu aceeași întrebare: ”de ce…?”
De ”mâine” vei fi nevoit să le iei locul părinților și al bunicilor tăi, pentru că, nu-i așa, ”ai crescut mare”. Cade în grija ta, cel puțin parțial, dacă nu total – în situația în care te-ai mutat ”la casa ta” sau ”la casă nouă”, depinde de conjunctură – să te ocupi de reparațiile locuinței. Poate deja ești în această ipostază.
Și nu, nu va fi ușor deloc. În primele încercări de identificare a meseriașilor, în caz că nu ai devenit și tu unul, există șanse să eșuezi, să-ți iei…țeapă! Pentru că oferta de servicii profesionale, de calitate, este puțină în România, cel puțin în zona de sud – București-Ilfov.
Totuși, pentru a-ți spori șansele de a identifica omul priceput pentru reparația ce trebuie făcută în locuința sau vecinătatea locuinței tale, încerc să grupez câteva sugestii/sfaturi utile care să te ajute să duci la bun-sfârșit această misiune:

1. Întreabă persoanele apropiate dacă au întâmpinat dificultăți asemănătoare/identice cu cele pe care le întâmpini tu. E posibil ca ele să fi trecut deja prin ”procesul” de identificare și selecție a meseriașilor buni, cu un raport calitate-preț-beneficii competitiv.

2. Dacă ești nevoit(ă) să identifici singur(ă) meseriașii, misiunea ta va fi dificilă, dar nu imposibilă. Folosește internetul și goagălul 🙂 Pe internet va trebui să faci două tipuri de căutări: una legată de meseria pe care trebuie s-o aibă potențialul meseriaș, cealaltă o vei face cu scopul de a identifica meseriașii propriu-ziși. Nu te lăsa orbit de ”praful în ochi” folosit de marketingul din spatele site-ului. Treci dincolo de aparențe și identifică câteva elemente pe care un site TREBUIE să le prezinte: denumirea firmei, adresa și datele de contact. Din experiență, un site fără elementele minime de identificare a firmei în viața reală, TREBUIE IGNORAT. Ascunde ceva.

as recover
3. În situația în care nu te pricepi, apelează la o firmă de recuperări creanțe care să-ți verifice firmele cu care ți-ai dori să bați palma. Ai nevoie să știi vechimea firmei, cifra ei de afaceri, eventualele incidente bancare, (non)existența datoriilor la ANAF și chiar (non)existența litigiilor în instanță. Aceasta pentru că este importantă execuția lucrării/lucrărilor dar și estimarea ”valorii” garanției pe care ți-o va elibera firmele selectate. Alege cea mai ”curată” firmă din aceste puncte de vedere. Costul verificărilor este semnificativ mai mic decât costul alegerii unei firme ȚEPARE!
Pentru serviciul verificării profesioniste a firmelor, poți apela cu încredere la firma AS CREDIT RECOVER CONSULTING SRL din București, care oferă și acest serviciu, persoanelor fizice și juridice, indiferent că sunt din București sau la nivel național. Toate datele de contact le găsești accesând site-ul http://www.asrecover.ro/

Mult succes!

Decembrie, fără brad


s560x316_luna_decembrie

2014, decembrie. E unul din acei ani – puțini, în cei 31 ani de viață – care se termină, pentru mine, fără brad. N-am (mai) simțit să-l împodobesc. Am cunoscut bradul împodobit în decembrie, pentru prima dată, în copilărie. Să fi avut trei ani? Bunicii și mama îl împodobeau cu globuri – un mix de globuri românești și rusești – beteală, beculețe prinse lanț de sârma băgată-n priză și râvnitele bomboane, cumpărate la kil din piață. Erau foarte bune. Le simt și acum, parcă, gustul diversificat.
Mă fascina bradul ce veghea noaptea din dormitorul copilăriei, până-n zori. Crea o atmosferă de vis, de care, copilul și adolescentul anilor trecuți, aveau, probabil, nevoie. Pe-atunci îmi trebuia atmosfera decupată din basme, pentru a seda, probabil, realitatea din spectrul privirii mele, spre a nu-mi curma, prematur, însăși copilăria.
Acum, nu mai sunt un copil. Însă copilul din mine nu a murit. Totuși, nu mai simt nevoia bradului de Crăciun. Mai păstrez globurile cu care brazii copilăriei mele erau împodobiți. Încă așteaptă, cuminți, în cutiile prăfuite din carton, ziua când vor fi scoase, din nou, la lumină. La acea lumină emanată de beculețe.
Nu știu. Nu știu când și dacă le voi mai scoate vreodată. Nu știu dacă voi re-deveni suficient de nostalgic și de romantic pentru a dori să retrăiesc atmosfera copilăriei de Crăciun. Ceea ce știu astăzi, este că (și) bradul mă împiedică să văd motivul real al acestei sărbători: nașterea lui Hristos. Bradul nu are nimic în comun cu El. Îmi va fi tot-una dacă, într-o zi, redevenind nostalgic într-o mare măsură, aș împodobi un brad în decembrie, sau în mijlocul (primă)verii.
Bradul ne introduce într-o atmosferă de visare, în care, cu privirea fixă pe globul ales (din motive necunoscute), căutăm ceva în pustiul acestei atmosfere. Doar ne petrecem timpul, preț de câteva clipe înșiruite și, revenind cu picioarele pe pământ, ne minunăm de tulpina împodobită a bradului.
Acum sunt mulțumit doar prin a privi, noaptea, înainte de a adormi, pe fereastră, spre casa vecinului, unde luminițile instalațiilor trezesc un visător…

Reflectând la anul nașterii mele – 1983


7ART4133

   Aseară reflectam la anul nașterii mele: 1983.
M-am născut în ultima parte a dictaturii ceaușiste. Am prins puțin din tristețea acelor ani marcați de cozi la pâine și salam, la butelie și carne de pui. Am respirat puțin sub cerul cenușiu al acelor ani.
Dacă mă nășteam mai devreme, probabil aș fi suferit ca deținut politic – având curajul și demnitatea de a nu mă sinucide intelectual și spiritual sau, dacă aș fi acceptat să mor din aceste puncte de vedere, aș fi fost o rotiță ”blahoslovită” cu decorații și ”de toate” de vârfurile uriașei nomenclaturi.
Dacă mă nășteam mai târziu, în era it-ului, a facebook-ului, probabil aș fi fost o persoană superficială, făcându-mi temele folosind ca sursă exclusivă internetul, iar cărțile ar fi fost doar elemente decorative pentru living.
Mă bucur, așadar, că m-am născut în 1983, în luna februarie – îmi place mult să scriu de mână luna nașterii mele – chiar dacă am avut acces mai târziu la claviatura unui laptop.
Am făcut parte, probabil, din ultima generație de copii care și-a trăit copilăria afară, în apropierea casei, jucând diverse jocuri, sau în gârlă, nu foarte departe de casă.
Probabil, sunt reprezentantul ultimei generații de copii naivi, ușor de păcălit de părinți. Am experimentat o copilărie frumoasă, petrecută în natură. Mi-au plăcut – și-mi plac – animalele, mirosul de prune din ceaunul pregătit pentru povidlă, mirosul de cârnați preparați din porcul tăiat de Crăciun, mirosul de pâine sau cozonacii scoși din cuptorul special făcut pentru asta.
Mă simt binecuvântat de libertatea pe care o pot respira actualmente în România și de oportunitatea de a citi cărți bune scrise de autori străini consacrați, la care nu aș fi avut acces dacă mă nășteam mai devreme și/sau, probabil, nu aș fi avut apetit pentru ele dacă mă nășteam mai târziu.

În mol


20131225_203857

Știam de la teve că molurile din București sunt deschise. Și, uite-așa, de plictiseală, am intrat într-un mol. În mol, lume multă. Unii patrulau, alții patinau, alții mâncau. M-am așezat la o masă cu câțiva prieteni și priveam cum ei înfulecau chimicalele de la Mc. Apoi, am luat-o la pas mărunt să facem kilometri pe lângă vitrinele viu colorate. Ne-am mai băgat nasul în vreo două magazine de ceasuri. N-am făcut prea mulți, dar au fost bune și sutele de metrii făcuți cu-al meu compas.