Rechinii fricii


rechin

În România, rechinii politici

Au născut rechinii fricii

Ce-atacă copiii, adolescenții și tinerii –

Care, cu privirea-n pământ,

Nu mai au puterea,

Curajul, viziunea, misiunea,

Să spere.

 

Rechinii fricii atacă-n

Oceanul asasinatului economic

Din România

Tinerii sceptici,

Lipsiți de credință,

Care blocați,

Sunt o pradă sângerândă

A rechinilor însetați de sânge

Ce-atacă.

 

Doar speranța, credința

și Dumnezeu

mai pot salva de rechini –

de rechinii fricii

ce-atacă și mușcă

copiii, adolescenții și tinerii

României.

Anunțuri

Despre manipulatori


manipulator

Manipulatorii se incadreaza intr-una din urmatoarele doua categorii:

– sunt persoane slabe si incapabile sa convinga transmitand un mesaj 100% corect, fara nicio tendinta de a-ti ”confisca” ratiunea;
– continutul mesajelor transmise de ei sunt slabe si incapabile sa convinga audienta fara utilizarea ”trucurilor”.

In momentul in care cineva iti transmite un mesaj colorat in alb sau negru, FARA NUANTE, este o persoana care incearca sa te manipuleze, sa-ti confiste propria-ti judecata.
Spre exemplu, daca intrebi un manipulator ce parere are de persoana X sau Y, iti va spune ca e alb sau negru, in functie de cum ii convine. Nu exista nuante pentru manipulatori. EXISTA DOAR OBIECTIVUL DE A TE DETERMINA PE TINE SA-I INGHITI ”GALUSCA”.

Si stii de ce continutul transmis de un manipulator este fie partial adevarat, incomplet sau fals? Pentru ca NU EXISTA NICIUN OM FARA DEFECTE SI FARA CALITATI. Intentia lui de a spune contrariul, tacit sau explicit este O MINCIUNA!

Manipulatorul NU URMARESTE BINELE TAU, CI BINELE SAU.

Nu uita niciodata ca Dumnezeu te-a creat o fiinta autonoma, capabila sa aleaga – Te-a inzestrat cu liberul arbitru, iar manipulatorul neaga, tacit, aceasta realitate si te jigneste atat pe tine cat si pe Creatorul tau! Baga la cap!

P.S. Manipulatorii nu sunt lideri in adevaratul sens al cuvantului. Sunt manipulatoti. Atat.

Meditația zilei – despre sinceritate(a mea)


sinceritate

Azi, mintea mea a dat timpul înapoi. Cu doi ani. O persoană ”sus-pusă” mă critica, în urma citirii cărții mele, Din Paradis, în deșert, că am scris prea sincer ceea ce am scris.

Chiar așa! De ce, sau de cine m-aș ascunde? La ce bun ascunderea realității despre noi? Oare nu tocmai îndrăzneala de a transmite informații reale despre tine înseamnă, de fapt, adevărata comunicare? Oare nu tocmai felul sincer de a fi al cuiva, atrage persoanele esențialmente asemănătoare, dacă nu chiar identice cu acesta și elimină din capul locului ”balastul”? Legea atracției încă nu a fost abrogată de Creator!

Oare nu tocmai de sinceritate avem nevoie în relație cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, pentru ca, uitându-ne în oglindă, să putem spune că nu suntem o imitație a personelor autentice și nu purtăm chipul persoanei care nu vom deveni niciodată?

Uneori, am impresia că unii fac posibilă prin stilul lor de viață, realitatea unui parlament extins dincol0 de zidurile Palatului Parlamentului, prin ipocrizie și răspunsuri în care ei nu cred cu măștile schimbate conjunctural. Probabil, sinceritatea lor este împiedicată de conflicte… Dar am trăi într-o societate veritabilă, necosmetizată de minciună și prefăcătorie.

POEZIE ZuRLiE


poezie

                                                                    Lume, vreau să mă însor,

                                                                   Cu fata care să iubească

                                                                   Un suflet pentru care mor,

                                                                   Clipele făr’ să trăiască –

 

                                                                   Acea iubire din poveste

                                                                   Fără de care, o tristețe

                                                                   M-apucă-acum și iar visez

                                                                   Tânjind cu dor să-mbrățișez

 

                                                                   Fata din vis – visul de basm

                                                                   Un vis rulat ca într-un vals

                                                                   Cu-al meu suflet ce dorește –

                                                                   O domnișoară ce vorbește:

 

                                                                   Că-i de Dumnezeu dorită,

                                                                   Iubirea-aceea de pe vremuri –

                                                                   C-un dor nespus la întâlnire

                                                                   Și cu fiori la despărțire,

 

                                                                    În taina serilor de vară

                                                                    Doar o iubire de poveste

                                                                    Fără umbră de ocară –

                                                                    Și fără celebra zestre…

 

                                                                   Nunta vreau să fie simplă,

                                                                   Fără multe candelabre

                                                                   Fără mese-mbelșugate

                                                                   Și minți bete, scelerate.

 

                                                                   Undeva, într-o poiană,

                                                                   Sau într-o grădină-ascunsă,

                                                                   Sub trei pomi ce țin de umbră,

                                                                    Răsăriți din iarba tunsă.

 

                                                                     Așadar, dați like și share

                                                                     Să se ducă în eter…

                                                                     Să vină din lung sau lat

                                                                     Acea EA de măritat…

 

O țară numită ROMÂNIA


romaniaaa
O țară numită România: ajunsă o rablă cu emblemă, sclipici și aparat improvizat de aruncat praf în ochii populației naive, fără roți și cu motor ce merge-ntr-un piston – ăla pus în mișcare doar de Dumnezeu și încercarea (eșuată) a demagogilor politici de a o prezenta ca o mașină de fițe, pe care o vor toți în garajul lor.
 
O țară numită România: trădată și vândută pe firimituri, cu praful depus peste cărțile de istorie și peste onoarea marilor OAMENI DE STAT avuți de-a lungul secolelor.
 
O țară numită România: o colonie populată cu oameni incapabili să organizeze o revoltă națională care să bage frica în trădătorii de neam și țară.
 
Asta e imaginea conturată în mintea mea după atâtea tragedii din ultimele luni (sinucidere Calea Victoriei, Colectiv, Ekeng etc.).

La Chișinău, în România de dincolo de Prut


20150808_135745

Ieri am fost pentru prima dată la Chișinău. Pentru prima dată am călcat pământul românesc de la est de Prut. Vineri le-am propus câtorva amici această excursie și sâmbătă, dimineața, cu noaptea-n cap, am pornit spre Chișinău.

România de dincolo de prut a început cu un mic incident, la vama Leușeni: din ignoranța noastră și neglijența vameșilor, am omis să trecem și pe la biroul ”vamă”, a căror angajați efectuau vama propriu-zisă. Ne-am întors din drum imediat ce am trecut de ultima barieră și am fost înregistrați în programul informatic că am intrat în Republica Moldova.

Drumul până la Chișinău a continuat prin tumultul de verde, la dreapta și la stânga șoselei – surpinzător de bună (am auzit că drumurile în Republica Moldova necesită reparații capitale).

20150808_132211
La Chișinău m-a surprins savoarea mâncării din Restaurantul ”La plăcinte”; zeama de pui (supa de pui) și învârtitele cu vișine (plăcintele cu vișine) au fost GROZAVE. M-a amuzat denumirea din meniu a clătitelor cu vișine pe care cei din acest restaurant le numesc ”căciulița lui Guguță”. Recunosc că aici am mâncat cea mai gustoasă supă și cele mai bune plăcinte din ultimii ani.

Am inclus Chișinăul pe locul 1 ca obiectiv turistic gastronomic. Italia, Spania, chiar și Ucraina rămân pe loc secund.

20150808_121519
M-a surprins plăcut aici zâmbetul autentic, mersul mai puțin ”mecanic” al unor oameni și absența grabei, temperatura suportabilă (probabil datorită copacilor numeroși din parcuri) și absența aglomerației specifice unei capitale. Explicația se datorează, cel puțin parțial, faptului că am fost într-o zi de sâmbătă.

20150808_121054
Nu în ultimul rând, m-a surprins grija celor din Chișinău față de mașinile lor – mașinile aveau vopseaua polishuită – și faptul că am văzut puține mașini de proveniență sovietică, majoritatea fiind de proveniență occidentală.

Bulevardul Ștefan cel Mare are, la dreapta și la stânga lui un trotuar larg pe care ne-am plimbat în decursul câtorva ore petrecute la Chișinău. O plăcere.

Voi reveni cu siguranță la Chișinău dacă Dumnezeu va îngădui să mai trăiesc.

20150808_141124

Scurte reflecții privind consumerismul


consumerism1

Urăsc consumerismul. Urăsc ritmul amețitor al schimburilor de orice pe care îl cultivă unii: de la haine, telefoane, încălțăminte, laptopuri și până la motoare, mașini sau diverse accesorii. Nu pricep risipa asta de resurse de dragul ”breaking-news-ului” din viața personală, de dragul înnoirii continue. Sau, poate, sunt eu demodat. Am rămas, probabil, cu mulți pași în urma trendului. Dar ce-aș câștiga dacă m-aș lăsa dus de val? Cred că mai degrabă aș pierde. Aș pierde bani. Inutil. De aceea încă păstrez perechea de pantofi cumpărată la Roma în 2009 – dați cu cremă, arată încă bine. N-am abandonat nici perechea de adidași Nike cumpărată în 2008 (cu care alerg), nici telefonul mobil Nokia E72 achiziționat în 2010 – încă funcționează…
În seara asta discutam cu un amic pe tema telefoanelor mobile. Îmi spunea că nu voi rezista să nu-mi achiziționez și eu un Iphone 6 sau un Samsung S6. Nu, i-am spus. S3-ul meu are doi ani și dacă mă va mai ține doi, voi considera că ”și-a făcut datoria pe deplin”. ..
Probabil că datorită următoarelor rânduri mă veți lua de prost. De prostul ăla din proverbul în care se spune că ”moare de grija altuia”. Totuși, mă întreb, când vor reuși unii să (mai) economisească? Când le va veni mintea la cap ălora cu BMW X6 ce locuiesc în chirie într-o garsonieră? Dar puștanilor fără nimic în cap dar cu ultimul tip de Iphone în buzunar?
Ce e aia economisire? Păi este atunci când, din venitul câștigat într-o lună, te străduiești să nu cheltuiești tot. Greu. Știu. Dar nu imposibil. Am realizat că se poate. Și este necesară economisirea. Că dacă te prinde o problemă imprevizibilă, ce faci? Te împrumuți? De la cine? Banii sunt foarte scumpi!
Și, la final, o ultimă idee: în ritmul ăsta cu care noi și contemporaneitatea noastră autohtonă și occidentală consumăm, copiilor, nepoților și strănepoților – dacă va mai îngădui Dumnezeu viața temporală – ce le va mai rămâne?