2 pariuri relaționale


PARIUL

Tratează oamenii ca și cum ar fi ceea ce ar trebui să fie și îi ajuți să ajungă ce pot să fie.

GOETHE

   A mai rămas o singură zi din anul 2018. Mâine va începe numărătoarea inversă a orelor și minutelor rămase din acest an. Privind retrospectiv în anul care a trecut și în ceilalți ani, gândul îmi zboară la oamenii cu care am interacționat. Nu au fost puțini. Chipul unor oameni îmi apare atât de clar în minte… ! Am întâlnit două tipologii: cei bine intenționați, curați, care au mizat pe inteligența, cunoștințele și aptitudinile mele (chiar dacă nu m-au cunoscut suficient înainte) și cei cu intenții ascunse, care au mizat pe contrariul celor înșirate… și s-au înșelat…
Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să fii subestimat cel puțin o dată de cineva în privința vreunei (in)capacități sau aptitudini ale tale de către anumiți oameni. Cu siguranță ai uimit la un moment dat când, în ciuda a ceea ce credeau anumiți oameni despre tine, sau a aparențelor, le-ai dovedit contrariul. În viața de zi cu zi a acestei lumi pragmatice care ne înconjoară, există două mari pariuri pe care, conștienți sau nu, le-am făcut de-a lungul timpului cu noi înșine în legătură cu percepția și atitudinea noastră față de oamenii întâlniți. Chiar acum, în timp ce citești aceste rânduri, tu ai pariat deja cu tine însuți în legătură cu mine cu (non)inteligența și capacitățile sau aptitudinile mele (nu-i așa? Recunoaște!).
Concret, noi construim o imagine în mintea noastră, ne formăm o anumită percepție privind persoanele cu care interacționăm la nivel personal sau profesional și, în funcție de imaginea sau percepția formată asupra acelor persoane, ne setăm comportamentul, atitudinea, reacțiile și intenția de a ne respecta ”termenii contractuali” față de acele persoane.
Dacă mizăm pe faptul că persoana din fața noastră este în cunoștință de cauză în privința unui subiect sau a unei probleme care ne leagă discuția sau relația dintr-un anumit moment, vom avea o anumită abordare și atitudine, fără a specula că acea persoană nu cunoaște ceva anume. Dacă vom miza pe faptul că acea persoană este în necunoștință de cauză, vom avea o abordare și o atitudine diferite celor din prima miză… Dacă mergem pe al doilea pariu, pentru a obține anumite avantaje de natură materială sau nu, iar persoana ”se prinde”, imaginea noastră în ochii acelei persoane va avea de suferit.
Singurul pariu câștigător ÎNTOTDEAUNA PE TERMEN LUNG este acela pus pe prezumția de inteligență, știință, capacitate și aptitudine a persoanelor cu care interacționăm. A paria pe necunoașterea unui om se poate dovedi profitabil dacă omul este cu adevărat neștiutor iar intenția ta este aceea de a obține profit din asta. Dar dacă speculezi că acel om nu știe iar el dovedește că știe, atunci ai pierdut încrederea acelui om, dovedind că nu ești de bună credință, iar imaginea ta se face țăndări asemeni unei oglinzi căzute de pe un perete.
A fii de bună credință și a paria ÎNTOTDEAUNA pe existența științei și aptitudinilor unei persoane este cel mai bun pariu pe termen lung, chiar dacă nu toate persoanele cu care interacționezi vor fi precum ți-ai imaginat. Într-un astfel de pariu nu vei pierde nimic. Dar dacă practici celălalt pariu, ai pierdut încrederea oamenilor pe care i-ai ”citit” greșit! Dacă ai ”citit” greșit anumiți oameni și ei se prind că tu ai speculat neștiința lor în favoarea ta, mai ales în mediul online pe vreo rețea de socializare, iar ei reacționează scriind că te-ai înșelat, asumă-ți asta și schimbă pe viitor miza pariului… E ca-n Pariul lui Blaise Pascal privind (non)existența lui Dumnezeu: a paria pe existența lui Dumnezeu este un pariu câștigător, comparativ cu pariul pe non-existența lui Dumnezeu, pentru că dacă în lumea cealaltă realizezi că El nu există, nu ai pierdut nimic, dar dacă El există, ai pierdut totul.
La mulți ani cu pariuri înțelepte!

Reclame

Rechinii fricii


rechin

În România, rechinii politici

Au născut rechinii fricii

Ce-atacă copiii, adolescenții și tinerii –

Care, cu privirea-n pământ,

Nu mai au puterea,

Curajul, viziunea, misiunea,

Să spere.

 

Rechinii fricii atacă-n

Oceanul asasinatului economic

Din România

Tinerii sceptici,

Lipsiți de credință,

Care blocați,

Sunt o pradă sângerândă

A rechinilor însetați de sânge

Ce-atacă.

 

Doar speranța, credința

și Dumnezeu

mai pot salva de rechini –

de rechinii fricii

ce-atacă și mușcă

copiii, adolescenții și tinerii

României.

Despre manipulatori


manipulator

Manipulatorii se incadreaza intr-una din urmatoarele doua categorii:

– sunt persoane slabe si incapabile sa convinga transmitand un mesaj 100% corect, fara nicio tendinta de a-ti ”confisca” ratiunea;
– continutul mesajelor transmise de ei sunt slabe si incapabile sa convinga audienta fara utilizarea ”trucurilor”.

In momentul in care cineva iti transmite un mesaj colorat in alb sau negru, FARA NUANTE, este o persoana care incearca sa te manipuleze, sa-ti confiste propria-ti judecata.
Spre exemplu, daca intrebi un manipulator ce parere are de persoana X sau Y, iti va spune ca e alb sau negru, in functie de cum ii convine. Nu exista nuante pentru manipulatori. EXISTA DOAR OBIECTIVUL DE A TE DETERMINA PE TINE SA-I INGHITI ”GALUSCA”.

Si stii de ce continutul transmis de un manipulator este fie partial adevarat, incomplet sau fals? Pentru ca NU EXISTA NICIUN OM FARA DEFECTE SI FARA CALITATI. Intentia lui de a spune contrariul, tacit sau explicit este O MINCIUNA!

Manipulatorul NU URMARESTE BINELE TAU, CI BINELE SAU.

Nu uita niciodata ca Dumnezeu te-a creat o fiinta autonoma, capabila sa aleaga – Te-a inzestrat cu liberul arbitru, iar manipulatorul neaga, tacit, aceasta realitate si te jigneste atat pe tine cat si pe Creatorul tau! Baga la cap!

P.S. Manipulatorii nu sunt lideri in adevaratul sens al cuvantului. Sunt manipulatoti. Atat.

Meditația zilei – despre sinceritate(a mea)


sinceritate

Azi, mintea mea a dat timpul înapoi. Cu doi ani. O persoană ”sus-pusă” mă critica, în urma citirii cărții mele, Din Paradis, în deșert, că am scris prea sincer ceea ce am scris.

Chiar așa! De ce, sau de cine m-aș ascunde? La ce bun ascunderea realității despre noi? Oare nu tocmai îndrăzneala de a transmite informații reale despre tine înseamnă, de fapt, adevărata comunicare? Oare nu tocmai felul sincer de a fi al cuiva, atrage persoanele esențialmente asemănătoare, dacă nu chiar identice cu acesta și elimină din capul locului ”balastul”? Legea atracției încă nu a fost abrogată de Creator!

Oare nu tocmai de sinceritate avem nevoie în relație cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, pentru ca, uitându-ne în oglindă, să putem spune că nu suntem o imitație a personelor autentice și nu purtăm chipul persoanei care nu vom deveni niciodată?

Uneori, am impresia că unii fac posibilă prin stilul lor de viață, realitatea unui parlament extins dincol0 de zidurile Palatului Parlamentului, prin ipocrizie și răspunsuri în care ei nu cred cu măștile schimbate conjunctural. Probabil, sinceritatea lor este împiedicată de conflicte… Dar am trăi într-o societate veritabilă, necosmetizată de minciună și prefăcătorie.

POEZIE ZuRLiE


poezie

                                                                    Lume, vreau să mă însor,

                                                                   Cu fata care să iubească

                                                                   Un suflet pentru care mor,

                                                                   Clipele făr’ să trăiască –

 

                                                                   Acea iubire din poveste

                                                                   Fără de care, o tristețe

                                                                   M-apucă-acum și iar visez

                                                                   Tânjind cu dor să-mbrățișez

 

                                                                   Fata din vis – visul de basm

                                                                   Un vis rulat ca într-un vals

                                                                   Cu-al meu suflet ce dorește –

                                                                   O domnișoară ce vorbește:

 

                                                                   Că-i de Dumnezeu dorită,

                                                                   Iubirea-aceea de pe vremuri –

                                                                   C-un dor nespus la întâlnire

                                                                   Și cu fiori la despărțire,

 

                                                                    În taina serilor de vară

                                                                    Doar o iubire de poveste

                                                                    Fără umbră de ocară –

                                                                    Și fără celebra zestre…

 

                                                                   Nunta vreau să fie simplă,

                                                                   Fără multe candelabre

                                                                   Fără mese-mbelșugate

                                                                   Și minți bete, scelerate.

 

                                                                   Undeva, într-o poiană,

                                                                   Sau într-o grădină-ascunsă,

                                                                   Sub trei pomi ce țin de umbră,

                                                                    Răsăriți din iarba tunsă.

 

                                                                     Așadar, dați like și share

                                                                     Să se ducă în eter…

                                                                     Să vină din lung sau lat

                                                                     Acea EA de măritat…

 

O țară numită ROMÂNIA


romaniaaa
O țară numită România: ajunsă o rablă cu emblemă, sclipici și aparat improvizat de aruncat praf în ochii populației naive, fără roți și cu motor ce merge-ntr-un piston – ăla pus în mișcare doar de Dumnezeu și încercarea (eșuată) a demagogilor politici de a o prezenta ca o mașină de fițe, pe care o vor toți în garajul lor.
 
O țară numită România: trădată și vândută pe firimituri, cu praful depus peste cărțile de istorie și peste onoarea marilor OAMENI DE STAT avuți de-a lungul secolelor.
 
O țară numită România: o colonie populată cu oameni incapabili să organizeze o revoltă națională care să bage frica în trădătorii de neam și țară.
 
Asta e imaginea conturată în mintea mea după atâtea tragedii din ultimele luni (sinucidere Calea Victoriei, Colectiv, Ekeng etc.).

La Chișinău, în România de dincolo de Prut


20150808_135745

Ieri am fost pentru prima dată la Chișinău. Pentru prima dată am călcat pământul românesc de la est de Prut. Vineri le-am propus câtorva amici această excursie și sâmbătă, dimineața, cu noaptea-n cap, am pornit spre Chișinău.

România de dincolo de prut a început cu un mic incident, la vama Leușeni: din ignoranța noastră și neglijența vameșilor, am omis să trecem și pe la biroul ”vamă”, a căror angajați efectuau vama propriu-zisă. Ne-am întors din drum imediat ce am trecut de ultima barieră și am fost înregistrați în programul informatic că am intrat în Republica Moldova.

Drumul până la Chișinău a continuat prin tumultul de verde, la dreapta și la stânga șoselei – surpinzător de bună (am auzit că drumurile în Republica Moldova necesită reparații capitale).

20150808_132211
La Chișinău m-a surprins savoarea mâncării din Restaurantul ”La plăcinte”; zeama de pui (supa de pui) și învârtitele cu vișine (plăcintele cu vișine) au fost GROZAVE. M-a amuzat denumirea din meniu a clătitelor cu vișine pe care cei din acest restaurant le numesc ”căciulița lui Guguță”. Recunosc că aici am mâncat cea mai gustoasă supă și cele mai bune plăcinte din ultimii ani.

Am inclus Chișinăul pe locul 1 ca obiectiv turistic gastronomic. Italia, Spania, chiar și Ucraina rămân pe loc secund.

20150808_121519
M-a surprins plăcut aici zâmbetul autentic, mersul mai puțin ”mecanic” al unor oameni și absența grabei, temperatura suportabilă (probabil datorită copacilor numeroși din parcuri) și absența aglomerației specifice unei capitale. Explicația se datorează, cel puțin parțial, faptului că am fost într-o zi de sâmbătă.

20150808_121054
Nu în ultimul rând, m-a surprins grija celor din Chișinău față de mașinile lor – mașinile aveau vopseaua polishuită – și faptul că am văzut puține mașini de proveniență sovietică, majoritatea fiind de proveniență occidentală.

Bulevardul Ștefan cel Mare are, la dreapta și la stânga lui un trotuar larg pe care ne-am plimbat în decursul câtorva ore petrecute la Chișinău. O plăcere.

Voi reveni cu siguranță la Chișinău dacă Dumnezeu va îngădui să mai trăiesc.

20150808_141124