PRIM-MINISTRUL EROU

(sursa foto:http://merg.in/bucuresti/de-vizitat/muzee/palatul-victoria-227.html)

          La iarnă vom avea alegeri parlamentare. La Palatul Parlamentului și Victoria vom avea, probabil, persoane noi. Îmi doresc ca acestea să fie reprezentate de tipologii umane noi, care să ”patineze” pe sticla televizoarelor cu demnitate și care să nu stârnească fluierături, mișto-uri, ironii și alte asemenea apucături populare.

          Începând cu anii 90, am avut la Palatul Victoria diverse personaje și tipologii, de la aceea care a reprezentat premierul elegant, cultivat, capabil să dea răspunsuri inteligente și până la aceea a premierului ”yes-man” sau a celui cu fizionomie populară, cu mustață ce s-ar fi putut armoniza într-un tablou nepictat de Grigorescu. Activitatea acestora nu s-a convertit în acțiuni masive, substanțiale de (re)construcție a României, care să ne propulseze la egalitate cu țările vest-europene. Dimpotrivă! Majoritatea acțiunilor lor s-au focalizat pe așa numita privatizare a activelor României și pe o administrare îndoielnică a țării.

          Cimitirile sunt pline de eroi. Ne lipsesc eroii-vii, în special în fruntea statului. Îmi doresc un Prim-Ministru erou. Acest gen de ființă umană mi-ar plăcea să ocupe fotoliul principal de la Palatul Victoria începând cu  iarna acestui an. Acest gen de Premier ne lipsește de 26 de ani. Cum nu ne putem îmbăta cu apă minerală, nu ne (mai) putem îmbăta cu amintirile istorice ale eorilor acestui neam peste care a călcat talpa diverselor popoare, de la otoman, maghiar și până la cel rusesc. Mă gândesc la acel om pe care să-l doară-n șpiț de recomandările UE sau ale Ambasadei SUA. Pe care să-l intereseze doaleanțele occidentului doar dacă acestea contribuie la construcția țării sale. Îmi doresc să fie suficient de abil și de inteligent încât să fie capabil să pună România în funcțiune. Pe bune!

          Mi-ar plăcea să văd un om capabil să convertească exploatarea resurselor României într-un excedent bugetar pe care să-l ”cheltuiască” în investiții cu un randament ridicat în sensul unor plusuri-valoare pe termen lung (infrastructură, educație, sănătate, companii de stat etc.), care să ne transforme din țară pretabilă mai degrabă la statutul de membru al unei eventuale uniuni africane (cum suntem acum), într-un membru respectat al Uniunii Europene.

          Doamne ajută!

 

21 metode pentru a crește afacerea ta

Am participat pe 10 mai la seminarul susținut de Lorand Soares Szasz la București, pe tema celor 21 de metode de creștere a unei afaceri identificate de el.

Redau mai jos metodele discutate:

1. ATITUDINEA POZITIVĂ.

Atitudinea pozitivă nu este totul. Ea implică o gândire pozitivă și acțiuni pozitive din care ies rezultatele pozitive.

2. RESPONSABILITATEA.

În limba engleză, responsabil vine de la response ability = capacitatea de a răspunde (în fața problemelor).

Vrei ceva diferit? FĂ CEVA DIFERIT.

 

3. DĂ 100% ÎN TOT CEEA CE FACI, INDIFERENT CE FACI

Există un singur loc unde nu trebuie să dăm 100%: când donăm sânge.

Temă pentru acasă: scrie 5 lucruri pe care să le faci în fiecare zi pentru a-ți asigura succesul.

Lectura poate fi primul lucru.

Ce faci azi definește unde vei fi peste 10 ani!

 

4. FII RECUNOSCĂTOR ȘI SĂRBĂTOREȘTE

 

5. MULTIPLE SURSE DE VENIT

1. Geografic mai multe surse. Hai să profităm de globalizare.
2. Domenii de activitate mai multe.

• E riscant să ai o singură sursă de venit.
• Nu vă fie frică. Frica e cea mai mare frână în calea dezvoltării!

Frica = FEAR (FALSE EXPECTATIONS APPEARING REAL – așteptări false care par reale în mintea noastră).

• Frica izvorăște din lipsă de cunoștințe.
• Conceptul ieșirii din zona de confort nu e ok. Extinde zona de confort!

6. ÎNVAȚĂ ÎNAINTE SĂ CÂȘTIGI.

Pentru angajați: SALARIUL PE CARE-L CÂȘTIG ÎN ACEST MOMENT ESTE CEL PE CARE-L MERIT! Învață mai mult și-ai să câștigi mai mult.

DĂ-ȚI DEMISIA!!!

Pentru antreprenori: CIFRA DE AFACERI PE CARE O AI ÎN FIRMA TA ESTE CEA PE CARE-O MERIȚI.

7. FIDELIZEAZĂ-ȚI CLIENȚII.

Promite-le mult clienților și livrează-le și mai mult.

Temă pentru acasă: Scrie 3 metode prin care îți poți surprinde clienții începând de mâine. Schimbă periodic aceste metode.

8. V + T + P + A = REZULTATE mai bune.

V = VISEAZĂ

Permite-ți să visezi vise nesimțit de mari. Toate visele realizate în România au fost realizate de oameni care visează nesimțit de mare!!!

T = ȚINTEȘTE (oferă termene limită)

P = PLANIFICĂ (vezi ce trebuie să faci)

A = ACȚIONEAZĂ

Nu suntem dispuși să transpirăm/sacrificăm.

9. FOLOSEȘTE-TE DE NETWORKING.

Nu contează pe cine cunoști. Contează cine te cunoaște pe tine.

10. CONSTRUIEȘTE O ECHIPĂ FANTASTICĂ

• De ce? Pentru că nu poți angaja, ci doar construi o astfel de echipă.
• După ce ai angajat oameni, investește în ei.
• Când angajezi, angajează oameni mai buni decât tine.
• EGO PREA MARE = FIRMĂ MICĂ.
• Munca de antreprenor nu este să le știi pe toate, ci să ai oameni care știu.

 

11. DIFERENȚIAZĂ-TE DE CONCURENȚĂ.

Prin:

• Oferte unice de vânzare
• Garanții (întreabă-ți clienții care este cea mai mare frică/frustrare pe care o au atunci când cumpără ceva? În funcție de răspunsurile primite, vei știi ce garanții să le oferi)
• Minim 10 oferte unice de vânzare, care te pot ajuta să nu mai concurezi cu prețul.

 

12. TESTEAZĂ ȘI MĂSOARĂ.

Marketingul înseamnă bani investiți dacă avem o valoare măsurată.

13. FOLOSEȘTE-TE DE PÂRGHII

• Pârghia înseamnă a face cât mai mult cu cât mai puțin efort.
• Pârghia mai înseamnă să faci o singură dată ceva și să câștigi toată viața (exemplu: scrierea unei cărți).
• Creează sisteme și proceduri pentru firma ta.
• Automatizează. Cum aș putea automatiza în firma mea?

14. COSTUL DE ACHIZIȚIE VS. TIMP DE VIAȚĂ.

Cât te costă un client?

Costul de achiziție trebuie scăzut prin:

1. Scrie pe ce se duc banii;
2. Vezi ce poți elimina de pe listă.

 

15. CREȘTEREA VÂNZĂRILOR ȘI PROFITULUI ÎNTR-UN BUSINESS.

Sau ȘASIUL AFACERII.

Toate afacerile sunt construite pe același șasiu:

Număr de contracte x % conversie = număr de clienți

Număr de clienți x număr mediu de tranzacții x valoarea medie de tranzacție = cifră de afaceri.

Cifra de afaceri x marjă de profit = profit net

 

16. FOLOSEȘTE REGULA DE 10.

Nu folosi o singură sursă de clienți.

Recomandabil 10 surse (Facebook, site, recomandări etc.)

 

17. MARKETING ȚINTIT

Răspunde la 3 întrebări înainte de a face marketing:

1. Cine sunt clienții mei? (cât mai detaliat)
2. Unde găsesc clienți în număr cât mai mare?
3. Cum mă promovez?

 

18. RECOMANDĂRILE – SUNT CEA MAI BUNĂ SURSĂ.
19. Cereți recomandări;
20. Recompensați/mulțumiți celor care vă oferă recomandările;
21. Simplifică procesul de recomandare;
22. Nu cere o recomandare pentru a vinde ci pentru a oferi ceva gratis.

 

19. ÎNȚELEGE ANOTIMPURILE ECONOMICE.

Vara fă bani pe care să-i economisești.

Toamna concediază oamenii slabi și bagă oamenii rămași în traning pentru a le susține motivația.

Iarna cumpără terenuri/apartamente/firme. Criza e făcută pentru a cumpăra, nu a vinde.

Primăvara angajează oameni noi.

2 semne care prevestesc criza:

1. Majoritatea băncilor dau credit pe baza buletinului;
2. Vecinul de la etajul 5 devine dezvoltator imobiliar J;

Când nu mai e criză?

Când traficul de pe șosele crește (cu tiruri), iar oamenii nu mai caută gratuități.

20. FII PUTERNIC ÎN ONLINE

• Lucrați cu o firmă profesionistă;
• Puneți conținut original pe site (nu e etic și google-ul ”te prinde” altfel);
• SEO;
• Blog pentru educarea publicului;
• Site pentru a vinde;
• Concentrează-te pe conversie, nu pe trafic;
• Site ”mobile responsive”

 

21. ACȚIONEAZĂ!

Nu sta degeaba, că degeaba stai!

NIVELUL DE DEZVOLTARE A UNEI FIRME NU VA DEPĂȘI NIVELUL PROPRIETARULUI EI!!!

Concentrează-te pe dorințele clienților, nu pe nevoile lor!!!

 

 

România out!

Mărturisesc de la început că titlul acestui articol îi aparține lui Rareș Bogdan, realizatorul emisiunii teve ”Jocuri de putere”, de la Realitatea TV, care a rostit această expresie pe care am preluat-o și i-am conferit rangul de titlu pentru acest articol.

România (este) out la Jocurile Olimpice de la Rio. A ratat calificarea. De la stadiul podiumului suprem ocupat de Nadia Comăneci în anul 1976, când a obținut titlul de campioană olimpică absolută, România a ajuns la indezirabila situație de a pica ”examenul de admitere” în arena internațională de concurs la gimnastică.

În emisiunea ”Jocuri de putere” din data de 19 aprilie a.c., celebrii antrenori ai lotului olimpic feminin de gimnastică – Octavian Belu și Mariana Bitang – au punctat ca motiv principal al acestui eșec subfinanțarea sportului românesc fără de care performanța nu poate fi susținută. Din nefericire, statul român nu mai investește suficient în domenii precum sportul, educația, sănătatea, domenii care au nevoie de susținere financiară pentru ca România să poată sta onorabil în salonul statelor europene. Mi-ar fi plăcut să-l văd în emisiune și pe Alin Jivan – vicecampion la gimnastică, actual antrenor la Clubul Steaua București, un tip cu o personalitate puternică despre care cred că, dacă va avea finanțarea necesară pentru clubul unde activează, va reuși să readucă România pe podiumurile internationale.

Din nefericire, o țară distrusă de corupție și de incapacitate economică, realități care se traduc prin bugete naționale incapabile să finanțeze sănătatea, educația sau sportul, nu reprezintă doar o țară săracă material ci și mental sau spiritual, în ciuda (prea) multelor biserici construite.

În peisajul acesta cu domenii ce sărăcesc pe zi ce trece, mă întreb ce perspective de reușită mai are România?

Nu știu în ce măsură evenimentele din decembrie 1989 din Timișoara și București pot fi discutate în registrul revoluției. Tind să le pun în registrul loviturii de stat orchestrate de occident.

Dacă-mi este permisă folosirea unei chei hermeneutice de interpretare a ”motivației” căderii comunismului din România – și nu numai, aș spune că aceasta (motivația) este una (foarte) pragmatică și cu o bătaie lungă de-a lungul deceniilor. Occidentul și-a bătut joc de România, clasa politică autohtonă fiind complice acestei bătăi de joc. Dar, ceea ce nu a știut clasa politică în anii 90 este că, după ce-și vor bătea joc de România și resursele ei pe care le-au preluat și exploatat la prețuri de nimic, vor continua prin a-și bate joc de însăși clasa politică. Pentru că DA: clasa politică din România este în prezent obiectul bătăii de joc a occidentului. Altfel, cum s-ar putea explica atâtea cercetări penale în rândul politicienilor?

Mă întreb când se vor trezi la realitate politicienii români prin a (re)deveni patrioți și a începe să acționeze în favoarea României? E vremea să vă treziți, stimați politicieni. E vremea să realizați că acțiunile voastre nu vă ajută nici pe voi, nici pe noi. Dacă occidentul vă lăsa să vă bălăciți în corupție, aveați motive serioase să continuați… Acum, cu ce vă mai ajută corupția? Încercați să acționați în favoarea țării, să atrageți investitori pe care să-i determinați să plătească salarii decente. Acționați astfel încât Români să devină o țară INDEPENDENTĂ, puternică din punct de vedere economic, apoi dați un mare șut în fund organismelor internaționale și da, abia atunci veți avea putere deplină să plasați bunăstarea voastră pe un trend ascendent și, eventual, pe a noastră.

În prezent am ajuns în punctul în care corupția nu vă mai poate ajuta să acumulați averea dorită. Cred că SINGURA modalitate de a redobândi suveranitatea și chiar libertatea de a ”câștiga”, stimați politicieni, este prin a vă folosi inteligența în favoarea creșterii economice reale a României. Altfel, vom rămâne o colonie economică și politică a occidentului CARE NU VA DORI NICIODATĂ CA ROMÂNIA SĂ DEVINĂ O PUTERE ECONOMICĂ ÎN EST. Pentru că un stat puternic din punct de vedere economică este un stat care produce bunuri și servicii, or asta implică ca bunurilor și serviciilor produse în occident să li se îngusteze piața de comercializare. Putem fi atât de naivi să credem că occidentul și-ar putea dori asta?

Încetați să mai vindeți ieftin resursele naturale ale României. Ce-ar fi dacă ați gândi câteva legi-cheie care ar determina ca resursele importante ale României să fie exploatate de stat, iar profitul să intre în contul statului, finanțând ulterior domeniile care ar putea aduce României un plus-valoare – altul decât cel exprimat financiar? Ce-ar fi dacă am prelua controlul asupra platformei petroliere din Marea Neagră sau asupra zăcămintelor de la Roșia Montană? Ce-ar fi dacă statul român ar (re)începe exploatarea resurselor și valorificarea lor la prețuri corecte? Dacă de mâine veți renunța la corupție, cred că treaba asta ar fi posibilă.

Și mai terminați cu lașitatea! Începeți să reprezentați interesele românilor cu acel curaj care v-ar readuce demnitatea și cota de popularitate pe care v-o doriți.

Germania ne datorează bani? Perfect! În orice discuție cu liderul Germaniei readuceți-i amintea de această datorie. Cu atitudinea și mentalitatea de învingători, asemeni oricărui lider occidental care se repsectă pe el și națiunea pe care o reprezintă. De ce ei pot, iar voi nu puteți? Ce au ei în plus, comparativ cu voi? 1 milion de euro? O limuzină? O vilă?

Succes, stimați politicieni!

Cu BAC sau… fără BAC

 

Privesc pe scena socială mioritică contemporană și nu mă miră nimic din ce le este dat ochilor mei să privească și urechilor mele să asculte în legătură cu acest calup de examene de la sfârșitul clasei a XII-a, numit Bacalaureat. Nu mă miră promovabilitatea redusă și nici imaginile pe care le văd la teve cu elevi nemulțumiți că au dat șpagă și n-au promovat, profesori presupuși șpăgari. Foamea din sistemul educațional preuniversitar românesc e mare, incultura și lipsa de pregătire a elevilor și mai mare, iar necesitatea de a lua BAC-ul este percepută, probabil, la nivelul părinților și a copiilor mare cât primele enumerate la un loc.  

Ce poți să faci ca finalist lipsit de pregătire al liceului în fața căruia apare o mare punte numită Examen de Bacalaureat pe care trebuie să o treci? Să te (re)apuci de învățat și să mergi la meditații până-ți sar capacele? Mă tem că nu. Cel mai facil mijloc rămâne șpaga, unul universal în Republica România.

Oricum, cu BAC sau fără BAC, proaspăt absolvenții de liceu fără mămicuța și tăticuța în prim-planul începutului de viață, vor experimenta momente dure. Asta fiindcă vor fi puși în ipostaza de a deveni slugi cu/fără diplome la diverși patroni mai mult sau mai puțin inculți, cu sau fără diplomă de BAC sau, vor deveni ei înșiși întreprinzători.

Din păcate, diploma de BAC nu prea ajută în România, asemeni celei de licență. Sunt simple cartoane cu valoare de document ce te ajută să fii puțin mai cu moț în comparație cu cei ce nu au reușit să le obțină. Și cam atât. Nu prea reflectă cunoștințele. Și nimeni nu mai dă doi bani (în România) pe absolvenții cu studii liceale și/sau universitare. Șomeri/cerșetori cu diplomă sunt peste tot.

Dacă ești un proaspăt absolvent de clasa a XII-a, consolarea într-un astfel de peisaj dezgustător și deprimant stă în faptul că indiferent dacă ai luat sau nu BAC-ul, vei fi nevoit să reflectezi practic la maxima ”cunoaște-te pe tine însuți”, să vezi ce potențial ai, să aflii ce poți să faci cu potențialul conștientizat în persoana ta și… să te apuci de treabă. Oricum ai fi, cu siguranță ai un potențial pe care, probabil, nu-l cunoști nici tu, pe care profesorii n-au fost în stare să-l identifice și să te ajute să-l conștientizezi, potențial pe care trebuie să-l explorezi pentru a vedea ce poți face cu el. Nu dispera că la vârsta asta de 18-20 de ani încă nu știi ce știi să faci. Mai există speranțe și pentru tine. Nu te lăsa descurajat de adulții care au uitat că și ei, probabil, erau niște mucoși incapabili de ceva concret la vârsta pe care o ai tu. Succes!   

MARE RISIPĂ!

Să cheltuiești sute de milioane de euro pentru pereții ce vor primi eticheta cu inscripția Catedrala Mântuirii Neamului și a căror spațiu interior se va umple doar la Paști sau la Crăciun, că doar atunci sunt umplute bisericile ortodoxe din România, e o mare risipă. Asta într-o țară în care educația și sănătatea e în comă, sărăcia e la cote alarmante, iar economia e K.O. Ne mai lipsește un mastodont cu o etichetă în genul: Tribunalul Judecății Neamului. Și avem de toate. Ce-o fi (fost) în capul Patriarhului Daniel? Care e diferența între cel din urmă și Ceaușescu? Măcar în vremea lui nea Nicu se produceau diverse bunuri ce ajungeau la export și existau bani. Dar azi, când am împrumutat o groază de bani de la americani, ideea acestui proiect mi se pare nocivă, probabil, un ”bonus” de lemne puse pe focul iadului economic din România.

Mă întreb cui va servi mastodontul acesta al grandomaniei șefilor slujitorilor Domnului? Denumirea asta bombastică cine a scornit-o? Că preotul contribuie la mântuirea credincioșilor, fără de care aceasta nu se poate realiza, se mai poate accepta, deși, în Sfânta Scriptură scrie clar, negru pe alb, că Hristos e singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Singurul Mânturitor și că doar la El există mântuire. Dar să spui imensa aberație și inepție în denumirea unui lăcaș de cult ce va concura cu Palatul Parlamentului alias Casa Poporului și unde vei putea, probabil, să întorci tirul în majoritatea timpului, e inacceptabil. E o sfidare a inteligenței și realității sociale din România în care numărul bisericilor e aproximativ dublu comparativ cu numărul școlilor. Mai bine se investeau banii în școli, spitale, clinici, centre sociale, cantine sociale, fundații, proiecte pentru rezolvarea unor probleme sociale. Construcția inconștienței și ignoranței fețelor bisericești seamănă cu achiziționarea unui Rolls-Roice, Bentley sau Maybach, oricare din aceste mașini de lux, de cineva care locuiește în cort sau o colibă la marginea pădurii și hoinărește zilnic prin pădure la cules de ciuperci pentru a le vinde și a reuși să supraviețuiască. Asta e România reală. Demagogii(le) sunt penibili(e).

De ce este România altfel?

Cartea profesorului Lucian Boia, De ce este România altfel?, oferă câteva coordonate istorice interesante care te pot ajuta să înțelegi de ce țara noastră este la nivelul la care este și de ce nu a putut mai mult. De ce nu are o economie mai puternică, de ce nu are lume mai educată, de ce, de ce. Se citește ușor. În textul ei nu te vei împiedica de cioturi patriotarde și nici baloane umplute cu aer, care, înțepate, n-ar mai lăsa în urmă decât ”ambalajele” aerului care le făceau uriașe.

Autorul abordează câteva aspecte esențiale, personalități, ce au marcat Istoria României și câteva trăsături ale noastre care ne-au împiedicat să progresăm, să abandonăm obiceiul consacrat al bătăii pasului pe loc.

Din cine a fost formată populația României de-a lungul istoriei? Ce personalități străine au avut contribuții importante în România? Ce sunt alea forme fără fond? Cum e cu educația, comunismul, mahalaua și brandul de țară la români? Citiți această carte…

Reflecții asupra învățământului românesc

Realizez, uitându-mă la școlarul de ieri cu mintea adultului de azi, că învățământul românesc ieșit din comunism încă plătește tribut mentalității bolșevice. Și o va face mult timp, până ce în vârful sistemului educațional vor apărea oameni cu o altă mentalitate. Una pragmatică, care va regândi sistemul din temelii, va scoate munții de informații inutile și vor include informațiile compatibile cu piața muncii, încercând chiar o diviziune a informațiilor specifice înclinațiilor fiecărui elev în parte.   

Accentul excesiv pus pe acumularea de informații și nu pe formarea persoanei, de profesorii insuficient de motivați și incapabili să motiveze, să justifice și să conștientizeze elevii în privința utilității viitoare a materiilor predate și însușite de elevi – iată garanția eșecului adultului de mâine – dacă acesta nu întâlnește între timp câțiva oameni inteligenți și motivați care vor reuși să facă ceea ce n-au reușit zeci de dascăli din sistemul educațional mioritic: să ofere câteva linii formatoare.

Mă gândesc la perioada când eram elev și mai târziu student. Am cunoscut multe cadre didactice și prea puțini Profesori. Profesorul trebuie să fie asemeni unui medic care salvează din punct de vedere educațional și profesional adultul de mâine care azi e un copil sau adolescent inconștient și lipsit de motivație, oferindu-i, bine dozat, fără a risca o supra-doză, informațiile necesare supraviețuirii în viața reală de mâine, încercând să-l formeze, să-i defrișeze jungla infantilă pentru a face loc spațiului necesar formării și acumulării.   

Profesorilor din România le lipsește dezvoltarea personală care să-i ajute să conștientizeze abordările ineficiente și carențele, poziția și rolul pe care-l au în viața copiilor cu care interacționează pentru a putea ”construi” cu succes oamenii de mâine.

Școala românească nu scoate tâmpiți, cum spunea mister prezident Băsescu on ză televijăns, ci doar oameni slab pregătiți pentru viața socială și profesională.