Go, go, go Donald Trump!


Donald Trump

Donald Trump – carismaticul și imprevizibilul blond-roșcat – ia în primire, începând de azi, Casa Albă, biroul oval și codurile genții nucleare.

Om de afaceri, fără experiență politică, dar având una economică, în afara sistemului politic, dar performer în interiorul jocului economic, Donald Trump preia oficial pupitrul complex și complicat de butoane al SUA.

Începând cu ziua de azi, ochii liderilor politici și al oamenilor simpli europeni și asiatici vor fi cu ochii țintă, poate mai mult ca niciodată, spre SUA.

Politica externă a SUA (mai ales în ce privește Rusia lui Putin), NATO sau globalizarea tinde să-și modifice consistent înfățișarea în perioada administrației trumpiste. Simplificând, întreg globul pământesc tinde spre o schimbare a cărei conținut rămâne de văzut.

Mi-ar plăcea ca în mandatul lui Trump SUA să elimine vizele pentru români, să încurajeze investițiile în România și să schimbe în bine FMI-ul, aducându-l la ce a fost odată: un creditor care ajută realmente națiunile ajunse în preajma incapacității de plată, fără a distruge statele ce solicită împrumuturi…

Funcție de cum se vor raporta diplomații și liderii politici români la temperamentalul Donald Trump, va depinde și procentul de convertibilitate a acțiunilor lor în investiții și bani venite în România. Îmi vin în minte două nume capabile să ofere cel mai bun randament diplomatic: Mircea Geoană și Titus Corlățean, doua personalități capabile de a dezvolta relații diplomatice favorabile României.

În campania electorală, Donald Trump a spus că va crea o politică de menținere a fabricilor americane în America, cele care ar părăsi SUA, suportând anumite consecințe…

Timpul ne va arăta cum va fi Președintele Donald Trump și cum va arăta fața lumii după patru ani de administrație trumpistă. Sper că se va schimba în bine.

Anunțuri

Reflecții pe marginea atentatelor de la Paris


paris

Europa fierbe. Filmul atentatelor începute alaltăieri la Paris, soldate cu 15 victime irecuperabile, din care 10 jurnaliști, confirmă persistența nesiguranței (și) în secolul XXI. Atentatele au fost angajate în numele islamului, fiind motivate de caricaturizarea profetului Mahomed de jurnaliștii publicației Charlie Hebdo.

Cu siguranță, acțiunile celor care au ucis în numele lui Allah sunt dezaprobante. Dar nici opera jurnaliștilor de la Charles Hebdo nu este acceptabilă, chiar dacă este publicată în virtutea libertății de exprimare. Libertatea are limitele ei, limite legate de libertatea și respectul valorilor celorlalți semnatari ai contractului social, care, încălcate, schimbă tema libertății cu cea a abuzului.

Da, categoric da: caricaturizarea profetului islamic de către jurnaliștii publicației Charles Hebdo s-a dovedit a fi un abuz costisitor. Jurnaliștii au plătit cu viața lor. Nimeni nu trebuie să-și permită excesul de libertate. Altfel, când acest tip de exces se face în raport cu anumite comunități ce au un potențial agresiv excesiv, cum este comunitatea musulmană în care există facțiuni radicale, extremiste, fundamentaliste, situația la nivel local și global poate degenera.

Secolul XX, marcat de nazism și comunist, a fost supranumit cel mai sângeros secol din istorie. Milioanele de evrei, români, ucraineni sau țigani au fost uciși în numele filosofiei naziste și comuniste. De asemeni, două războaie mondiale au devastat întreaga Europă.

Începând cu 11 septembrie 2001, când au căzut simbolurile americane și până acum două zile, civilizația occidentală a secolului XXI este pusă din nou sub semnul unui mare semn de întrebare urmat de un altul, de exclamare.

Mai mult, viitorul este incert. Au apărut zvonuri ce anunță atentate în Marea Britanie, SUA și alte țări. Pe ce planetă trăim? Spre ce ne îndreptăm? Cât de aproape/departe este perioada descrisă de Apocalipsa? Putem vorbi de civilizația europeană ca fiind una utopică? Mai putem identifica un loc de pe Terra unde este ”bine” în adevăratul sens al cuvântului?

Confesiunile unui asasin economic


confesiunile

Obișnuiam să spun că nu știu ce ar mai putea să mă surprindă. Cu ce aș putea intra în contact, sau, ce/cine ar putea interacționa cu mine și ar reuși să mă (mai) surprindă? Nu credeam că pot citi o carte atât de interesantă care m-ar putea lăsa cu atâtea gânduri în urma lecturării ei și cu atâtea răspunsuri la pleiada de întrebări ce-mi ocupau mintea de ceva vreme. Și totuși, terminând de citit cartea lui John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, cred cu tărie că după Apocalipsa, aceasta este următoarea carte ”cheie” cu o mare valoare hermeneutică ce explică realitatea contemporană din Europa, America, Orient, Rusia și chiar România.
Prin intermediul acestei cărți, accidentul de la Balotești și dezastrul din 11 septembrie 2001 din SUA prind un sens logic. Lovitura de stat din decembrie 1989 cu moacă revoluționară ce a culminat cu asasinarea cuplului prezidențial autohton î urma unui proces de doi bani, e mai ușor de înțeles. Decapitarea economiei românești, ”integrarea” României în NATO și UE completează marele puzzle cu o piesă importantă. Exploatarea gazelor de șist și a zăcămintelor de aur de la Roșia Montană, Bechtel, FMI și alte realități completează marele puzzle.
Citind această carte, doar un prost sau cel puțin un ignorant mai poate accepta faptul că România a ajuns pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic fără complicitatea politicienilor care au preluat puterea în anii 90 și asasinul/asasinii economici care ne-au călcat pragul și ne-au impins spre pragul sărăciei. Nu sunt convins că asasinul/asasinii economici au venit în România doar din America…
Cumpărați sau împrumutați și citiți această carte. Vă va lecui de naivitate, ignoranță și neștiință.

Marș pentru Basarabia


basarabia

Azi, la metrou, am primit un fluturaș, o invitație la un ”Marș pentru Basarabia”. Basarabenii doresc ca bucata de Românie confiscată de ruși, pe care trăiesc ei, să fie alipită bucății mai mari numită România. Dorința lor e justă, asemeni dorinței celor ce vor revenirea României de la statutul de Republică semiprezidențială, la cel de Monarhie. Și eu sunt adeptul acestei idei. Bolșevismul a confiscat României atât Basarabia, cât și Monarhia. În privința Monarhiei, este indubitabil: sporovăiala clasei politice autohtone justifică schimbarea. Nu suntem structurați psiho-social pentru așa numita democrație. Ne trebuie un principe înțelept, un monarh, un simbol onorabil, autentic și favorabil României, respectat de marile puteri ale lumii, fără obiceiul paharului la orice moment din zi și din noapte, care să reprezinte interesele celor mulți, dincolo de beția cuvintelor patinate pe sticla teveurilor.

În privința alipirii Basarabiei de România, mă întreb care este, de fapt, substratul motivațional, ceea ce nu se spune, ”pânza freatică” a dorinței lor în privința dispariției graniței dintre noi și ei? Dacă dorința lor ascunsă nu este altceva decât o pistă de lansare spre Eldorado, spre occidentul european spre care, români fiind, s-ar duce cu buletinul, atunci motivația este greșită. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă ar agrava bunăstarea noastră și ar împovăra statul român. Dacă ar depinde de mine, aș fi dispus să le fac pe plac moldovenilor, dar nu cu scopul de a le facilita lansarea lor spre vest – situație în care aș regreta decizia. Lărgirea teritorială pură nu mă satisface. Deși, cu moldovenii-n țară, majoritatea parlamentară n-ar mai avea nevoie de unguri, lăsându-i să saliveze la mult dorita autonomie.

Despre Clubul Bilderberg, stăpânii lumii


clubul-bilderberg-thumb-250-0-18

Am lecturat cartea jurnalistei spaniole Cristina Martin Jimenez, Clubul Bilderberg. M-a ajutat să-mi conturez mai bine cheia de interpretare a momentelor istorice importante (trecute, prezente și viitoare) și imaginea de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, în România și în alte țări din Europa de Est– căderea comunismului, care e rolul terorismului,  ce se întâmplă în prezent la nivel planetar, și încotro se îndreaptă omenirea. Acum înțeleg mai bine motivul celor două războaie mondiale și pregătirile pentru cel de-al treilea, rolul Uniunii Europene (UE) cu a ei monedă (euro), existența Fondului Monetar Internațional (FMI), a Băncii Mondiale (BM), Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), obiectivele Planului Marshall, nevoia SUA de a fi un arbitru internațional, ce a însemnat de fapt 11 septembrie 2001 sau cui servește mass-media internațională. Personalități precum Joseph H. Retinger, David Rockefeller, Henry Kissinger, sau clanul Rotschild, ce nu (mai) fac obiectul breaking-news-urilor contemporane dar și a acelora care sunt în prim-planul scenei politice mondiale, cum sunt Jose M. Durao Barroso sau George Soros, sunt mai bine conturate prin intermediul acestei cărți.

Nu am auzit pentru prima dată de expresia ”clubul bilderberg” prin intermediul acestei cărți. Ea a intrat în mintea mea de mult timp iar acum am fost curios să aprofundez subiectul prin citirea acestei cărți care abordează realitatea acestei găști ultraselecte și ultraexclusiviste de indivizi foarte puternici pe mai bine de 200 de pagini.

Fondat în 1954 de oameni precum Joseph H. Retinger, prințul Bernhard al Olandei sau multimilionarul David Rockefeller, Clubul Bilderberg urmărește instaurarea unei singure religii și a unui guvern planetar, care să emită o monedă unică și aceleași legi pentru toate țările și culturile de pe glob. Ambiția membrilor acestui club este de a deține controlul asupra tuturor, organizând lumea în acord cu o viziune globală gândită de ei. Bilderbergerii, cum se mai numesc membrii acestei organizații, sunt într-un proces continuu de construcție a unei planete fără identitatea națiunilor și a frontierelor dintre ele pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. În cuvintele autoarei, ei doresc ”crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări, ca și economia lumii, ca pe un tot.” Iar noi fiind pentru puternicii planetei niște ”sclavi, iobagi fără lanțuri vizibile dar iremediabil legați de lumea nedreaptă, de sistemul ideologic, economic și cultural atroce care ne-a fost impus prin false lozinci democratice.”

Instituțiile enumerate mai sus au rolul de a-i ajuta pe bilderbergeri să finalizeze procesul de globalizare și să impună uniformizarea dorită de ei conform cu viziunea globalistă pe care o au. Dacă ne gândim la UE și FMI, realizăm că sunt instituții care au ”furat” cel puțin o parte din suveranitatea țărilor care s-au ”integrat” în comunitatea europeană și au acorduri financiare în derulare cu acestea. Spre exemplu, textul Constituției României, legea fundamentală a statului român, în forma sa actuală, nu mai este de actualitate. Cel puțin partea cu suveranitatea țării ar trebui modificată, dacă nu eliminată, deoarece ea nu mai există în realitate. Suntem și noi o țară inclusă în viziunea globalistă a indivizilor cu ochelari de cal, cu suveranitatea vândută, dacă nu, oferită gratuit, aserviți interesului internațional, cu repercursiuni grave asupra fiecărui cetățean amenințat de sărăcie, șomaj, chiar foamete. În înțelegerea lui David Rockefeller, ”o suveranitate supranațională a elitei intelectuale și a băncilor mondiale, care este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicată în secolele trecute”.

Bilderbergerii sunt bărbați influenți, capabili să pună în aplicare deciziile luate la întrunirile anuale ale clubului, uniți de câteva trăsături importante comune: aparțin celor mai bogate familii din lume, au fost ”înmatriculați” la aceleași universități unde și-au format aceeași concepție despre lume. Lista participanților de-a lungul timpului este destul de lungă, de la toți președinții americani (începând cu Eisenhower) până la lideri europeni, oameni de afaceri și reprezentanți ai băncilor sau mass-media. Dintre nume celebre amintim: Lionel Jospin (fost prim-ministru al Franței), Romano Prodi, Jose Maria Aznar, Mario Monti, Javier Solana, Bill și Hillary Clinton sau Jose M. Durao Barroso.

Pentru detalii in extenso, achiziționați și citiți această carte. Merită efortul și timpul.