Post (forțat) de Facebook


facebook-pro-01-535x535

In anul de grație 2016, ziua 26 decembrie, Facebook m-a blocat. Zuckeberg nu e convins că eu sunt eu – cel care postează pe a mea pagină și m-a legitimat. Mi-a solicitat un docoment de edentitate emis de Guvern. I-am trimis Pașaportul.Am atâția ani de când am un cont de Facebook, abia acum s-a trezit stimabilul…? Hei, Zuckeberg, abia acum te-ai trezit?

Mă întreb când mă va legitima și wordpress-ul? Și, mai ales, când mă va debloca Facebook-ul?

Așadar, până nu voi fi deblocat, nu vă panicați că nu-mi veți vedea activitatea pe Facebook.

21 metode pentru a crește afacerea ta


Am participat pe 10 mai la seminarul susținut de Lorand Soares Szasz la București, pe tema celor 21 de metode de creștere a unei afaceri identificate de el.

LORAND 2

Redau mai jos metodele discutate:

  1. ATITUDINEA POZITIVĂ.

Atitudinea pozitivă nu este totul. Ea implică o gândire pozitivă și acțiuni pozitive din care ies rezultatele pozitive.

2. RESPONSABILITATEA.

În limba engleză, responsabil vine de la response ability = capacitatea de a răspunde (în fața problemelor).

Vrei ceva diferit? FĂ CEVA DIFERIT.

 

  1. DĂ 100% ÎN TOT CEEA CE FACI, INDIFERENT CE FACI

Există un singur loc unde nu trebuie să dăm 100%: când donăm sânge.

Temă pentru acasă: scrie 5 lucruri pe care să le faci în fiecare zi pentru a-ți asigura succesul.

Lectura poate fi primul lucru.

Ce faci azi definește unde vei fi peste 10 ani!

 

  1. FII RECUNOSCĂTOR ȘI SĂRBĂTOREȘTE

 

  1. MULTIPLE SURSE DE VENIT
  1. Geografic mai multe surse. Hai să profităm de globalizare.
  2. Domenii de activitate mai multe.
  • E riscant să ai o singură sursă de venit.
  • Nu vă fie frică. Frica e cea mai mare frână în calea dezvoltării!

Frica = FEAR (FALSE EXPECTATIONS APPEARING REAL – așteptări false care par reale în mintea noastră).

  • Frica izvorăște din lipsă de cunoștințe.
  • Conceptul ieșirii din zona de confort nu e ok. Extinde zona de confort!
  1. ÎNVAȚĂ ÎNAINTE SĂ CÂȘTIGI.

Pentru angajați: SALARIUL PE CARE-L CÂȘTIG ÎN ACEST MOMENT ESTE CEL PE CARE-L MERIT! Învață mai mult și-ai să câștigi mai mult.

DĂ-ȚI DEMISIA!!!

Pentru antreprenori: CIFRA DE AFACERI PE CARE O AI ÎN FIRMA TA ESTE CEA PE CARE-O MERIȚI.

  1. FIDELIZEAZĂ-ȚI CLIENȚII.

Promite-le mult clienților și livrează-le și mai mult.

Temă pentru acasă: Scrie 3 metode prin care îți poți surprinde clienții începând de mâine. Schimbă periodic aceste metode.

  1. V + T + P + A = REZULTATE mai bune.

V = VISEAZĂ

Permite-ți să visezi vise nesimțit de mari. Toate visele realizate în România au fost realizate de oameni care visează nesimțit de mare!!!

T = ȚINTEȘTE (oferă termene limită)

P = PLANIFICĂ (vezi ce trebuie să faci)

A = ACȚIONEAZĂ

Nu suntem dispuși să transpirăm/sacrificăm.

9. FOLOSEȘTE-TE DE NETWORKING.

Nu contează pe cine cunoști. Contează cine te cunoaște pe tine.

  1. CONSTRUIEȘTE O ECHIPĂ FANTASTICĂ
  • De ce? Pentru că nu poți angaja, ci doar construi o astfel de echipă.
  • După ce ai angajat oameni, investește în ei.
  • Când angajezi, angajează oameni mai buni decât tine.
  • EGO PREA MARE = FIRMĂ MICĂ.
  • Munca de antreprenor nu este să le știi pe toate, ci să ai oameni care știu.

 

  1. DIFERENȚIAZĂ-TE DE CONCURENȚĂ.

Prin:

  • Oferte unice de vânzare
  • Garanții (întreabă-ți clienții care este cea mai mare frică/frustrare pe care o au atunci când cumpără ceva? În funcție de răspunsurile primite, vei știi ce garanții să le oferi)
  • Minim 10 oferte unice de vânzare, care te pot ajuta să nu mai concurezi cu prețul.

 

  1. TESTEAZĂ ȘI MĂSOARĂ.

Marketingul înseamnă bani investiți dacă avem o valoare măsurată.

  1. FOLOSEȘTE-TE DE PÂRGHII
  • Pârghia înseamnă a face cât mai mult cu cât mai puțin efort.
  • Pârghia mai înseamnă să faci o singură dată ceva și să câștigi toată viața (exemplu: scrierea unei cărți).
  • Creează sisteme și proceduri pentru firma ta.
  • Automatizează. Cum aș putea automatiza în firma mea?
  1. COSTUL DE ACHIZIȚIE VS. TIMP DE VIAȚĂ.

Cât te costă un client?

Costul de achiziție trebuie scăzut prin:

  1. Scrie pe ce se duc banii;
  2. Vezi ce poți elimina de pe listă.

 

  1. CREȘTEREA VÂNZĂRILOR ȘI PROFITULUI ÎNTR-UN BUSINESS.

Sau ȘASIUL AFACERII.

sasiul afacerii

Toate afacerile sunt construite pe același șasiu:

Număr de contracte x % conversie = număr de clienți

Număr de clienți x număr mediu de tranzacții x valoarea medie de tranzacție = cifră de afaceri.

Cifra de afaceri x marjă de profit = profit net

 

  1. FOLOSEȘTE REGULA DE 10.

Nu folosi o singură sursă de clienți.

Recomandabil 10 surse (Facebook, site, recomandări etc.)

 

  1. MARKETING ȚINTIT

Răspunde la 3 întrebări înainte de a face marketing:

  1. Cine sunt clienții mei? (cât mai detaliat)
  2. Unde găsesc clienți în număr cât mai mare?
  3. Cum mă promovez?

 

  1. RECOMANDĂRILE – SUNT CEA MAI BUNĂ SURSĂ.
  2. Cereți recomandări;
  3. Recompensați/mulțumiți celor care vă oferă recomandările;
  4. Simplifică procesul de recomandare;
  5. Nu cere o recomandare pentru a vinde ci pentru a oferi ceva gratis.

 

  1. ÎNȚELEGE ANOTIMPURILE ECONOMICE.

Vara fă bani pe care să-i economisești.

Toamna concediază oamenii slabi și bagă oamenii rămași în traning pentru a le susține motivația.

Iarna cumpără terenuri/apartamente/firme. Criza e făcută pentru a cumpăra, nu a vinde.

Primăvara angajează oameni noi.

2 semne care prevestesc criza:

  1. Majoritatea băncilor dau credit pe baza buletinului;
  2. Vecinul de la etajul 5 devine dezvoltator imobiliar J;

Când nu mai e criză?

Când traficul de pe șosele crește (cu tiruri), iar oamenii nu mai caută gratuități.

  1. FII PUTERNIC ÎN ONLINE

facebook 1

  • Lucrați cu o firmă profesionistă;
  • Puneți conținut original pe site (nu e etic și google-ul ”te prinde” altfel);
  • SEO;
  • Blog pentru educarea publicului;
  • Site pentru a vinde;
  • Concentrează-te pe conversie, nu pe trafic;
  • Site ”mobile responsive”

facebook 2

 

  1. ACȚIONEAZĂ!

Nu sta degeaba, că degeaba stai!

NIVELUL DE DEZVOLTARE A UNEI FIRME NU VA DEPĂȘI NIVELUL PROPRIETARULUI EI!!!

Concentrează-te pe dorințele clienților, nu pe nevoile lor!!!

final

 

 

Meditație de luni


90

Este luni. Nu am chef de nimic. Probabil nici de respirat n-aș avea; e bine că respirația e setată pe ”pilot automat”. Scuzați cacofonia – n-am găsit o exprimare mai potrivită – cuvânt ce are și el, asemeni asocierii de cuvinte din propoziția anterioară, o alăturare deranjantă de sunete. Iertare!
Mint. Am băut un pahar ccu apă minerală. Pentru el m-am mișcat.
Parcă săptămâna a luat-o lent din loc. Parcă nu ar face tandem indistructibil cu timpul ce a luat-o razna: azi e luni și mâine e…vineri, un sfârșit de săptămână și un nou început de…săptămână.
Mi-e foame. Dar mi-e lene și să mănânc. Burta e-o boxă… Ce remediu există pentru lene? Probabil un șut în fund. Dar nu e nimeni să mi-l dea. Să mi-l dau singur? Sau mai bine nu. Să mă iau de guler și să vin în fața oglinzii unde să-mi admir siliueta de 1,98 supusă unui autointerogatoriu pe tema lenei?
Soarele a răsărit dimineața. El nu e leneș ca mine. Nici ploaia bat pariu că nu e leneșă, dar vrea să se convingă că a luat o pauză suficient de lungă încât atunci când va îndrăzni să ne deranjeze, fi-vom plictisiți deja de soare. Sau nu! Noi nu ne plictisim de soare, fiindcă are grijă luna ca soarele să ia o pauză… Dar și asta e-o rutină plictisitoare… Dar ce, dacă ne vizitează și ploaia, nu tot rutină devine?
Dar nu s-a instaurat, totuși, o lene totală în mine. Pe Facebook am intrat. Energic! Dacă Facebook-ul ar da de mâncare…
Am început memoriile lui George Bush. Sunt interesante. Îmi țin motivația în priză. Dar mi-e lene…
Mi-e lene. Un remediu aveți?

 

Deja te-ai logodit? – fragment 2 – Din Paradis, în deșert


Am rămas uşor perplex uitându-mă la pagina ta de feisbuk. La o lună de relaţie cu actualul iubit, te-ai logodit. Mă-ntreb, chiar dacă o astfel de întrebarea e inutilă: oare-l iubeşti? Sau ai setat iubirea pe modul „turbo” şi poţi iubi atât de rapid un alt bărbat? Parcă voi, femeile, sunteți în posesia unui univers interior din care extrageți multe afecte atunci când iubiți, iar la despărțire sunteți praf!
Deja te-ai logodit?!
Îţi aminteşti cum, întrebându-te retoric, dacă, abandonându-mă pe mine (pentru a câta oară?!) te va mai dori cineva? Mă întreb dacă nu cumva această întrebare a mea a fost cauza acestei premature logodne? Ți-e frică să rămâi singură? Cel de lângă tine încă-ţi este un străin, dar nu realizezi asta.
Prin această nouă logodnă, nu te mai recunosc. Parcă n-ar fi deciziile şi acțiunile tale. Parcă n-ai mai fi tu. Tu, cea care îmi reproşai, după patru luni de relație, că ne-am logodit prea repede. Acum, când te-ai logodit, ce-ai avut în minte? Ai vrut să-mi demonstrezi contrariul a ceea ce-ţi „profețeam”? Simți că ai intrat într-o competiție neorganizată, din care câștigătoare va ieși persoana care se căsătorește prima? Şi la ce bun o astfel de întrecere în detrimentul sufletului?
Tu şi numai tu vei trăi în această(…) Continuarea în:

coperta cartea mea

(Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.

Stoc limitat!!!

Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

Reflectând la anul nașterii mele – 1983


7ART4133

   Aseară reflectam la anul nașterii mele: 1983.
M-am născut în ultima parte a dictaturii ceaușiste. Am prins puțin din tristețea acelor ani marcați de cozi la pâine și salam, la butelie și carne de pui. Am respirat puțin sub cerul cenușiu al acelor ani.
Dacă mă nășteam mai devreme, probabil aș fi suferit ca deținut politic – având curajul și demnitatea de a nu mă sinucide intelectual și spiritual sau, dacă aș fi acceptat să mor din aceste puncte de vedere, aș fi fost o rotiță ”blahoslovită” cu decorații și ”de toate” de vârfurile uriașei nomenclaturi.
Dacă mă nășteam mai târziu, în era it-ului, a facebook-ului, probabil aș fi fost o persoană superficială, făcându-mi temele folosind ca sursă exclusivă internetul, iar cărțile ar fi fost doar elemente decorative pentru living.
Mă bucur, așadar, că m-am născut în 1983, în luna februarie – îmi place mult să scriu de mână luna nașterii mele – chiar dacă am avut acces mai târziu la claviatura unui laptop.
Am făcut parte, probabil, din ultima generație de copii care și-a trăit copilăria afară, în apropierea casei, jucând diverse jocuri, sau în gârlă, nu foarte departe de casă.
Probabil, sunt reprezentantul ultimei generații de copii naivi, ușor de păcălit de părinți. Am experimentat o copilărie frumoasă, petrecută în natură. Mi-au plăcut – și-mi plac – animalele, mirosul de prune din ceaunul pregătit pentru povidlă, mirosul de cârnați preparați din porcul tăiat de Crăciun, mirosul de pâine sau cozonacii scoși din cuptorul special făcut pentru asta.
Mă simt binecuvântat de libertatea pe care o pot respira actualmente în România și de oportunitatea de a citi cărți bune scrise de autori străini consacrați, la care nu aș fi avut acces dacă mă nășteam mai devreme și/sau, probabil, nu aș fi avut apetit pentru ele dacă mă nășteam mai târziu.

Din Paradis, în deșert – acum la dispoziția voastră!


Mi-au venit cărțile. Așteptarea a luat sfârșit. Din Paradis, în deșert, poate fi a voastră.

Am privit pachetele cu cărți, le-am desfăcut, le-am pipăit și-am vrut să mă joc cu ele. Am construit ce vedeți mai jos. Am stat până-n revărsatul zorilor să ”zidesc” ”cărămidă cu cărămidă” până am epuizat toate cărțile. Am imortalizat rezultatul. Sunt pregătit să demolez construcția și să ofer doritorilor pentru doar 14,9 lei + costul transportului, o astfel de ”cărămidă”.

Cine și-o dorește, este rugat să lase un comentariu (pe Facebook – în privat/ blog) care să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre.

Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf din mâinile autorului 🙂

Dacă voi organiza o lansare de carte, voi posta anunțul la momentul potrivit.

IMG_0030
IMG_0036 IMG_0054

Vă redau cuprinsul și începutul cărții:

 

CUPRINS

Despre autor ……………………………………………………………….9

Reacţii ………………………………………………………………………11

Mulțumiri ………………………………………………………………….15

Dragi cititori ………………………………………………………………17

I. NOI

Fosta mea dragă iubită ………………………………………………..23
Deja te-ai logodit? ………………………………………………………25
Oameni fără memorie? ……………………………………………….26
De ce ne oprim, oare, din iubit? ……………………………………27
Am înnebunit? …………………………………………………………..28
Despre pantoful uriaş ………………………………………………….28
O dragoste totală? ………………………………………………………29
Ce-a fost, oare, în capul meu? ……………………………………..30
Regrete? ……………………………………………………………………32
Amintiri cu ceai şi biscuiţi …………………………………………..34
Amintiri cu tei şi peşte ………………………………………………..35
Obiectele copilăriei mele …………………………………………….36
Gusturi şi parfumuri din copilăria mea ………………………….38
Infernul primilor ani de şcoală ……………………………………..40
Paradisul studenției mele …………………………………………….42
Despre plimbarea de vineri ………………………………………….48
Vom învăța vreodată să iubim? ……………………………………50
Voiai un Luceafăr? …………………………………………………….51
Două înmormântări și o dorință ……………………………………52

M-ai iubit? ………………………………………………………………..54
Mi-a fost cel mai puțin frică de moarte, astăzi ……………….57
Paradisul îndrăgostirilor, deșertul despărțirilor ………………60
Absenţa succesului – o formă de eşec a relaţiei noastre? …70
Din Paradis, în deșert ………………………………………………….71
Din nou e 14 februarie ………………………………………………..75
Trei partituri ale inimii ………………………………………………..76
O duminică cu invitații de nuntă, cărți poștale și scrisori …79
Filosofia „de unică folosință” ………………………………………86

II. REFLUXURI CONJUGALE

Experiența omului divorțat ………………………………………….91
Reflecții la cinci ani după divorț …………………………………..92
Ce-am înţeles din ce (nu) este căsătoria ………………………..95
Căsătoria ca puşcărie cu sistem (semi)deschis ……………….96
Despre nevoia ca ea să fie mama lui ……………………………..98
Pentru cei (încă) necăsătoriţi ……………………………………….99
Susţinerea emoţional-afectivă …………………………………….101
Concepţia despre lume şi viaţă …………………………………..103
Ura nu naşte copii …………………………………………………….106
Accesoriile fiinţelor umane ………………………………………..107
Când moare iubirea… divorţăm ………………………………….109
O problemă fundamentală ………………………………………….111
O imagine după divorţ ………………………………………………112
Luxul umilinţei ………………………………………………………..114
Altă imagine după divorţ …………………………………………..116
Speranţa de la sfârşit …………………………………………………117
Imaginea femeii care iubeşte şi câteva secrete ale succesului conjugal …………………………………………………………………..118
Mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică… …………………..123

Jurnalul unei seri după divorţ …………………………………….125
Jurnalul unei seri conjugale ……………………………………….126
Vila, Merțanul și lingura de ciorbă ……………………………..127
Nokia E51 și ceasul deșteptător ………………………………….130
Autostrada iubirii și handicapul sufletesc… ………………….131
Papucii familiei Împiedichescu …………………………………..133
Lopata și târnăcopul iubirii ………………………………………..134
Temperatura existențială la două luni de… ruptură ………136
Asistența tehnică, scenariul și regia conjugală ……………..137

La final ……………………………………………………………………139

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………143

Motto:

„Întâlnirea a două persoane este ca și contactul a două substanțe chimice; dacă este vreo reacție, amândouă sunt transformate.”

Carl Gustav Jung

Dedic această carte tuturor împătimiților de „gaura cheii”.

Reacții

Cezar este un căutător. El se află permanent în „căutarea timpului pierdut” dar regăsit, reevaluat, din perspectiva copilului zburdalnic, al adolescentului mereu îndrăgostit, al tânărului mereu perfecționist. Timpul, șlefuit de asperități, asemeni unui diamant, într-un katharsis al spiritului, al emoțiilor, ca într-o pendulare perpetuă între alb și negru, între tristețe și bucurie, între nefericire și fericire.
Toată această zbatere a sufletului exprimă, de fapt, bucuria și forța de a trăi, o fibră și o febră interioară adevărate, credința și speranța. Autorul cărții este asemeni unui copac cu ramuri puternice, pe alocuri cu crengi distorsionate, în căutarea Luminii, dar sub ale cărui ramuri se ascund nu numai păsări ale Paradisului, dar și insinuanta adiere a vântului din deșert, sub care Adam și Eva perpetuează, la infinit, povestea nesfârșită a celor două jumătăți ale sferei, care nu totdeauna se îmbină perfect. Dar ce-ar fi perfecțiunea fără imperfecțiune? Ce-ar fi Dumnezeu fără om și omul fără Dumnezeu?
Cezar este și un biruitor – în ceea ce privește „monitorizarea” propriilor conflicte – restabilind, dar și restaurând, în cele din urmă, pacea și armonia. Cel puțin așa pare, până în momentul când suspectează, la orizont, apariția altor dușmani, care trebuie învinși (dacă nu cumva sunt aceiași): compromisul, ipocrizia, minciuna, lipsa de interes pentru înnoire a sinelui, care se reflectă atât în cuplu cât și în societate.
Dat fiind acest uluitor mesaj către cel care va răsfoi cartea și care n-o va lăsa din mână decât pentru un moment de respiro meditativ, de surpriză, că, iată, povestea lui poate fi și povestea ta, că tot ceea ce e omenesc ne unește dincolo de cuvinte, de fapte, de gânduri, că nimeni nu este în totalitate perfect sau imperfect, fericit sau nefericit, că ceea ce ne unește este aspirația spre ideal, spre perfecțiune; că toate au un
numitor comun – IUBIREA – personajul simbolic al cărții, și că, de fapt, cu toții, una suntem.
Și cum să nu fie așa, când fiecare din noi suntem scântei divine, suntem nemuritori, iar faptul că știm aceste lucruri face din noi veritabile ființe universale.

Prof. Aspazia Balahură

***

Mărturisesc că m-am simțit adânc mișcat de cartea lui Cezar Pesclevei. Îi mulțumesc autorului pentru privilegiul de a o citi înaintea publicării! M-am lăsat purtat pe valurile unei călătorii pe marea învolburată a iubirii, încercând să-l însoțesc pe Cezar, să simpatizez cu el, să fiu critic față de el, dar, mai presus de toate, să fiu prezent cu el, alături de el. Și asta e frumusețea însemnărilor din această lucrare: nu te pot lăsa indiferent, te îmbie, te motivează și te împuternicesc să urci la bord. Chiar dacă știi că Titanicul iubirii naufragiază.
Cezar istorisește plin de curaj cum traversează o perioadă dificilă de viață: „Despărțirea din ultima perioadă de femeia iubită m-a dărâmat complet. Nu atât despărțirea-n sine. Și că ea, la două săptămâni după despărțire, în ciuda a ceea ce-mi spunea și mă făcea să cred că nu mă va schimba cu un alt bărbat – fiindcă, „nu pot trăi fără tine”, s-a aruncat în brațele unui alt bărbat. Am simțit că sunt în vale. Că n-am putere să mai urc. Că sunt neputincios”. Orice despărțire este asemenea unui doliu. Ne „prilejuiește” trecerea prin tristețea și solitudinea pierderii. Dar nu „despărțirea” e elementul resimțit de Cezar ca fiind cel mai dureros, ci înlocuirea, substituirea lui cu un altul, la un interval considerat drept scurt. Evident, în inima lui s-au născut întrebările lezării valorii de sine: „oare nu am fost suficient de bun?”, „ce n-am avut eu și a avut celălalt?”, „cu ce a fost el mai bun?”, „ce n-am putut oferi din ceea ce ea avea nevoie?”. Toate sunt chestiuni demne de a fi analizate introspectiv, pentru că ele ar putea explica un tipar relațional
care poate suporta schimbări în bine, spre evitarea, atât cât ține de el, a eșecurilor în iubire. Pentru noi, cititorii, e utilă extragerea învățămintelor, însușirea acestei pilde: putem răni și din preaplinul revărsării iubirii sau din preaplinul nevoii de a ne simți iubiți – adesea două fațete ale aceleiași monede –; putem facilita despărțirea celuilalt de noi când mergem prea repede și nu în ritmul mersului împreună, care este ritmul celui mai lent.
Cu puțin înainte de sfârșitul cărții, mi-am pus întrebarea: „Ce va face Cezar acum? Va continua să se îndrăgostească, cu aceeași inocență și încredere nestrămutată în iubire, sau se va opri aici?” Răspunsul l-am găsit curând: „Sunt singur. Cu sufletul în așteptare. În așteptarea iubirii.” (Cezar Pesclevei). Fereastra spre iubire rămâne deschisă, chiar dacă, inerent, vor intra deopotrivă cu soarele și aerul proaspăt, musculițe, țânțari și alte lighioane înaripate zumzăitoare. Dar până la venirea primăverii, e încă întuneric și rece. Dar până la începerea unui nou capitol din cartea dragostei, lui Cezar îi revine sarcina de a pune punct acestui capitol, ducându-și doliul până la capăt, iar nouă, cititorilor scrierilor lui, ne revine datoria de a-i fi aproape, cu tăcerea și prezența noastră.
Lectură plăcută tuturor!

Andrei Pătrîncă,
medic specialist psihiatru,
consilier analitic-existențial în supervizare

***

Chiar de la începutul lumii, Adam a demonstrat că Eva a fost paradisul lui. Acesta a ales să călătorească împreună cu Eva prin deșertul lacrimilor și-al pașilor pe nisip, decât să se bucure singur de frumusețea inegalabilă a Edenului. Fără oaze, fără verdeaţă, fără orizonturi și fără drumuri trasate.
Cezar a avut și el paradisul lui. De fapt, Cezar este omul care plantează flori cu scopul de a transforma fiecare grădină într-un Eden, într-un Paradis personal. Fuga, sau mai bine zis,
izgonirea din paradisul iubirii sale, este o călătorie interesantă, captivantă, și chiar dacă deșertul nu oferă un peisaj viu, Cezar îl colorează atât de bine, încât trăiești din plin senzația că povestea lui de viață curge ca un râu cristalin peste sufletul însetat.
Trebuie să recunosc că am savurat din plin sinceritatea și farmecul cu care a descris fiecare perioadă din viața lui. Am avut impresia că am intrat în grădina casei din copilărie și că am mirosit pomii și florile. Am văzut cu ochii mei ceasul marca Slava primit de la mama lui, care s-a oprit odată cu viața ei și toate celelalte obiecte din copilărie.
Cezar m-a făcut să iubesc mai mult Paradisul și să apreciez cu toată existența mea dragostea Domnului Hristos, care a lăsat pentru câteva momente atmosfera divină pentru a suferi împreună cu mine în deșertul vieții.
Această carte nu se concentrează pe eșecul unei iubiri, ci pe drumul pe care izgonitul îl parcurge continuând să lupte pentru paradisul iubirii sale.
Aștept cu nerăbdare următoarea carte… Din deșert, în Paradis.

Alin Jivan, vicecampion mondial la gimnastică

Mulțumiri

Încep prin a-i fi recunoscător lui Cristian Ariton. Fără el, ideea paradisului nu ar fi prins contur în titlul și organizarea conținutului acestei cărți.
Continui, mulțumindu-i unui campion mondial – lui Alin Jivan, pentru sugestiile prețioase folosite la scrierea finalului acestei cărți. Alin este de părere că, indiferent de experiențele dramatice prin care trecem, trebuie să ne detașăm de umbra lor, în așteptarea bucuriilor ce ne pot surprinde și onora speranța.
De asemeni, îi mulțumesc unui foarte bun prieten, să-i spunem Ion, care mi-a oferit permisiunea și oportunitatea de a publica, în a doua parte a cărții, refluxurile sale conjugale – cum îi place să-și numească amintirile căsniciei sale eșuate.
Adresez mulțumiri medicului psihiatru Andrei Pătrîncă din Sibiu, pentru disponibilitatea de a citi manuscrisul și de a-mi oferi câteva semnale pozitive.
Îi mulțumesc d-nei profesor Aspazia Balahură pentru parcurgerea manuscrisului și corectura gramaticală.
Mulțumesc editorului pentru răbdarea și disponibilitatea de a „petici” împreună cartea – de a accepta completările și ajustările făcute ulterior trimiterii manuscrisului spre publicare.
În fine, vă mulțumesc vouă – sunteți mulți – cărora m-am băgat pe gâtul agendei voastre, solicitându-vă puțin din timpul dumneavoastră, pentru feed-back-uri legate de ideea acestei cărți.
Încurajările voastre m-au ajutat să merg până la capăt. Vă prețuiesc și vă mulțumesc!

Dragi cititori,

Am simţit că sunt în paradis. În acea oază dăruită de Dumnezeu primilor oameni. Dar am pierdut paradisul. Sfârşitul poveştii noastre de dragoste a fost asemeni izgonirii din paradis. A fost o nouă pierdere a paradisului. Și m-am simţit aruncat, din nou, în deșert. Într-unul al lacrimilor și-al pașilor pe nisip. Fără oaze, fără verdeaţă, fără orizonturi. Fără drumuri trasate. Pe unde s-o apuc? Arşiţa singurătăţii m-a doborât în acest deşert lipsit de beatitudinea prezenței ei. Prin izgonirea mea din paradis, a intrat, din nou, suferinţa şi moartea în lume. Suferinţa şi moartea iubirii, a unui cuplu nefericit în plus.
Ştiţi, fiecare din noi suntem Adam şi Eva. Suntem creați în paradisul dragostei părinților noștri. Ne naştem în paradisul dragostei materne dar, apoi, inevitabil, pierdem paradisul. Viața fiecăruia e o pierdere repetată a paradisului.
Prima pierdere o experimentăm în copilărie. Cu prima urechere și/sau bătaie a părinţilor. Cu primele julituri și necazuri prin care trecem, realizăm că nu mai suntem în paradis. Conștientizăm că există tristețe și suferință. Dar, poate, n-am fost niciodată în paradis; acesta fiind doar o impresie a noastră.
Apoi, ne trezim în paradis, iubind. Când egalul şi diferitul nostru ne împărtășește iubirea. Dar, atunci când pleacă din viaţa noastră, acesta ia cu el şi paradisul. Şi ne lasă în loc deşertul.
Trăim paradisul și în anii studenției. În mediul acela cu mulți trăsniți simpatici, numiți colegi, în locul comun, numit cămin studențesc.
Ideea și hotărârea scrierii cărţii a pornit în urma contactului cu ultima carte publicată de Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător. Citind-o, am migrat cu gândul de la personajul principal al lui Gabriel Liicenu – dragul său turnător, la draga mea fostă iubită.

Am ambalat, așadar, în coperțile acestei cărți, paradisul pierdut al relației cu cea mai iubită femeie. Am descris paradisul copilăriei și al studenției mele. Totodată, deșertul rămas în locul femeii iubite și în cel al copilăriei sau vieții studențești pierdute iremediabil.
Cartea are, probabil, un titlu neobișnuit. Nu (re)povestesc aici falimentul lui Adam şi-al Evei. Mă adresez fostei iubite, prin intermediul acestui jurnal al reflecțiilor în care vorbesc de falimentul iubirii noastre. Mai bine spus, al iubirii ei pentru mine. Sau, poate, şi ea ar putea vorbi de falimentul iubirii mele pentru ea. Dar eu n-am abandonat lupta. Ea, însă, da.
Nu ezit să vorbesc şi despre alte iubite care au ceva fundamental în comun cu ea: despărţirea de mine. Fiecare despărţire a fost pentru mine ca o alungare din paradis. Ca o abandonare în deșert.
Pătrund, aşadar, în trecut. Nu pentru a retrăi gratuit experienţele, ci pentru a NU UITA experiențele ce mi-au marcat viața, pentru a diminua riscul repetării lor.
Porecla „conjugalul”, primită din partea simpaticului profesor Ferenc Vasas , are, în sfârșit, prin această carte, o semnificație deplină. Prin aceea că vorbesc aici despre viaţa mea sentimentală. Pentru că, da, sunt un tip sentimental. Nu vă ascund că sunt atras de feminitate încă din clasa întâi. Dar prima relaţie am avut-o târziu, abia în primul an de facultate, la 19 ani.
N-aş putea spune că fac un harem cu numărul celor cu care-am fost în relaţie de-atunci. N-am avut (foarte) multe relaţii. După ce n-au mai fost cu mine, majoritatea iubitelor şi-a găsit rapid jumătatea. Au sărit repede în altă barcă. Am fost, probabil, o pistă de lansare spre cerul fericirii lor de după… despărţire. Sau, poate, introducerea unui film a cărui acţiune a continuat în alt film, cu alte personaje, în alt cadru.
De ce-au plecat femeile din viaţa mea? Unele de nervi. Altele de ciudă. De insatisfacție. Unele aveau aşteptări de domeniul ştiinţifico-fantastic. Spre exemplu, unele îşi doreau un bărbat perfect. Dar, au realizat pe parcursul călătoriei romantice, că cel de lângă ele e…IMPERFECT. Vorbeşte şi râde, uneori, zgomotos. E încăpăţânat și copilăros, alteori. Are o personalitate puternică şi nu-i uşor de manipulat. Dar defectele mele nu intră în nicio contradicţie cu faptul că (le-)am iubit.
Știți, e interesant cum, la primele întâlniri, celălalt ne apare cu o imagine deosebită. Îl percepem cu un soi de aureolă, cu o pereche de aripi îngerești. Aproape are un chip desprins din iconografie. Dar, e utopia care ne va dezamăgi enorm. Ne va împiedica maturizarea reală, necesară unei relaţii „de perspectivă”.
Pe măsură ce timpul trece, chipul celuilalt se transformă. Se dez-divinizează. Devine uman, real, palpabil, cu imperfecţiuni. Are riduri şi coşuri. Apar umbre ce contrastează lumina aureolei de altădată.
Dintr-o dată, ea realizează că este aici, pe Pământ, unde oamenii sunt imperfecţi. Îşi dă seama că ai defecte. Și pleacă de lângă tine. Apoi continuă să creadă că pajul ce a agăţat-o cu emfază a venit de sus, special pentru ea. Crede în zile cu răsărituri şi apusuri ce au o tentă de roz. Pereţii dormitorului în care visează sunt zugrăviţi în roz. Iar gustul vieții ei va fi de-acum doar dulce. Până într-o zi, asemeni celei în care s-a trezit la realitate atunci când era cu tine, iar povestea cu defectele şi imperfecţiunile va re-apărea în prim-plan…
Fiecare despărţire ne marchează. Lasă un ecou în rezervorul hodorogit al iubirii ce are nevoie de vindecare divină pentru a oferi (din nou) maximul de iubire de care dispuneam odinioară şi pe care cel de lângă noi şi-l doreşte.
Iniţial, am început scrierea acestei cărţi fără să mă gândesc la un public. Pe parcursul călătoriei, am simţit nevoia. Şi am găsit. Dacă bărbaților, în afara plăcerii de a citi, le va fi greu să rămână cu ceva util din citirea acestei cărți, doamnele şi domnişoarele vor rămâne, sper, cu un beneficiu rar: acela de a intra în intimitatea gândirii unui bărbat. Al unui bărbat ce a trăit despărţirea de femeia iubită şi a scris aceste rânduri.
Adolescenților și tinerilor care încă nu au ajuns în miezul experiențelor adulte, al suferințelor profunde cauzate de întâlnirea cu universul sexului opus, le-ar putea folosi rândurile acestei cărți, prin aceea că pot învăța, la timp, din experiența mea, fără a o mai trăi pe propria lor piele.
Ce s-ar putea petrece în mintea şi sufletul unui bărbat după despărțirea de femeia iubită? Ce-ar putea „măcina” mintea şi inima unui bărbat după o astfel de experiență? Citiți această carte.
Dacă, în urma lecturării acestei cărţi, o femeie va putea înţelege şi cunoaşte mai bine gândirea partenerului ei, unul din obiectivele acestei cărţi va fi atins. Dacă, în tăcerea lui prelungă, atunci când ea caută cel mai intens răspunsurile unor întrebări, va găsi câteva orizonturi noi care o vor ajuta să înţeleagă ce se petrece cu bărbatul ei şi să-şi ofere răspunsuri, n-am scris în zadar.

Când ți se va lua din nou curentul…


curent

Ți s-a întâmplat să rămâi fără curent ore-n șir? Ai avut sentimentul lipsei a ceva esențial ce te-a blocat, livrându-ți impedimentul – lipsa curentului – în calea tuturor activităților? Nu ți-ai găsit locul și nici starea de echilibru până ”n-a venit lumina”? Ei bine, nu ești singurul care a exprimat toate acestea.
Azi a fost o pană de curent și am simțit că sunt naufragiat în propriul dormitor, rupt de realitate și despărțit de lume – dacă internetul este puntea post-modernă ce ne pune-n legătură cu ceilalți.
Cred că am devenit dependent de internet și de teve. Probabil ar trebui să încep un soi de terapie cu mine însumi cu scopul de a-mi simplifica viața și a reuși astfel să-mi continui viața și în orele când pică internetul sau curentul , fără sentimentul blocajelor.
Când electronicele din casă sunt moarte – când ți se va lua din nou curentul – poți trăi mai departe, poți citi sau comunica cu persoanele din proximitatea ta, te poți ruga sau medita, poți iubi sub diferite forme și ipostaze, poți mânca sau dormi, te poți juca sau alerga. Cultivând activitățile enumerate, te poți apropia mai mult de ceilalți și te poți regăsi pe tine însuți – cum, probabil, n-ai mai făcut-o demult – ieșind pentru o perioadă din labirintul www, Facebook sau Google.