BICICLETA GAGICĂRELILOR MELE


IMG_0229 IMG_0230

 

Are trei viteze și e veritabil englezească, cu vopseaua originală, ca și majoritatea pieselor de pe ea, cu excepția consumabilelor (cauciucuri, spițe). O am de pe vremea când împlineam 14-15 ani. Mă plimbam în Siret pentru a spiona unele fete ieșite la plimbare pe trotuarele ce urcau și coborau spre râul Siret. Într-o iarnă, m-am încumetat să merg la școală cu bicicleta aceasta și, furat de peisajul unor domnișoare, am intrat într-o coliziune cu suprafața înghețată a Terrei, de m-am trezit la realitatea dureroasă și rece.

Anul trecut am dus-o la recondiționare. Funcționează excelent și acum. Doar gabaritul meu a crescut și nu mi se mai potrivește. Dar o păstrez în amintirea adolescenței și tinereții mele petrecute acolo, în orașul micuț de provincie unde mă-ndrăgostisem primele dăți, cu o forță incredibilă ce-mi tăia respirația.

Îmi doresc să simt din nou acea experiență din tinerețea mea timpurie. Să mă-ndrăgostesc nebunește de cineva, să nu mai fiu capabil de nimic, decât de iubire. Dar, probabil, sufletul meu a obosit și nu mai e capabil de ce era odinioară. Sau, poate, nici ființele feminine de odinioară nu mai există în sufletismul și structura interioară pe care o aveau.

Galaxia burlacilor


Burlacul1

În câteva cuvinte prin rimă și prin vers

Doresc să vă descriu al vieții sale mers;

Sau să vă redau tabloul de acasă –

Burlacul, pur și simplu, fără de emfază:

.

Burlacul nu prea are pat

Că ce e pat, e un ciudat dulap,

Căci câte împrăștie pe el:

mobile, cărți, vai! fel de fel…

.

Dulapul său, e joc de loterie

Când îl deschizi, mai scapi cu viata?

Iar patul negru din sugfragerie

Zici că-i taraba rușilor din piață

.

Podele goale nu prea-ai să găsești

dar nici covoare nu prea-ai cum să vezi –

sunt haine multe pe jos aruncate

pantaloni, șosete și alte…delicate…

.

Bucătăria sa, e jocul de șotron,

pe care-l joci aici, fără vre-un pardon –

La câte sticle-s pe jos aruncate

și câte borcane de gem consumate.

.

În băi zici că-i parfumerie

Lângă vecinii cu… șaormerie

Nu poate ieși în oraș burlacul

Decat parfumat… cu tonele… săracul…

.

Mașina sa-i rară bijuterie

Schimbă euro… să arate bine

O duce des pe la spălătorie

Dar o parchează la șaormerie.

.

Bucătăria sa e mult dotată

Full-options, poate prea tunată

Dar frigideru-i e pustiu și gol

Doar o bucată de salam…nasol.

.

Așa e universul unui biet burlac –

singur, trist și poate cam sărac

mașina sa e ce-i mai de preț ce are

până-o domnișoară la orizont apare…

.

Ca să știți la ce vă înjugați,

Fetelor, citiți, citiți, citiți și repetați

Acesta-i burlacul, real, cu cari vă măritați,

Nu cel descris de Shakespeare și alți scribi rasați.

Astăzi, în autobuz…


Parcul Herăstrău. În autobuz, urcă doi tipi. Miros a băutură și discută despre fete. Unul din ei se plânge că nu-i ajunge timpul pentru a-l împărți cu fetele… În weekend așteaptă două fete. De unde? Nu știu. Probabil din provincie. Celălalt îl întreabă pe care din cele două fete o poate lua la el, acasă? ”Ia-le pe amândouă, dacă poți! Nu se lasă niciuna.” A venit, neîntârziat, replica.

Dor de pădure, discuţii, trecut…


E târziu. Sunt obosit. Trupeşte. Dar mintea mea încă este activă. Deschid sertarul cu amintiri. Realizez că îmi este dor de pădure, de discuţiile interminabile purtate în jurul focului, cu alţii de-o seamă cu mine, undeva, nu foarte departe în trecut, vreo 8-10 ani, când nu aveam cine ştie ce griji iar fluturii îmi zburau bezmetici în stomac, dând puternic din aripi în apropierea vre-unei fete despre care eu, în naivitatea mea extremă, credeam că vor începe şi la ea fluturii să se agite… Iluzie! Eram prea naiv pe atunci, când încă credeam că poeziile sensibilizează sufletul unei femei…Azi, în universul acesta pragmatic, am încetat să mai cred asta! Mai cred în existenţa fetelor sufletiste şi romantice, dar, e drept, le încadrez la capitolul excepţii.  

Conjugale


Am auzit o fată spunând că a fost „părăsită de toţi băieţii”. Ea, care mai ieri spunea cu nonşalanţă că este curtată de cinci băieţi. Se pare că azi şi-au pierdut toţi interesul pentru ea. Stau şi mă întreb cum de a reuşit să fie „părăsită de toţi băieţii”? Cum de şi-au pierdut toţi interesul faţă de ea, o fată simpatică, frumoasă, aparent cu tot ce ţi-ai putea dori de la o fată? Personal mi-am pierdut interesul pentru ea fiindcă am primit un bocanc în dantura sufletului din partea orgoliului imbecil şi cred că fiecare din cei cinci la care se referea ea cu ceva timp în urmă a rămas cu dantura sufletului spartă, plecând probabil la Stomatolog. Această fată nu mai este justificată în a mai spune că este singură şi nimeni nu o mai vrea. Pentru că a rănit suficiente fiinţe masculine bine intenţionate (cred). Credea, probabil, că fiinţele masculine au sufletul de piatră sau oţel? Eroare! Fiinţele masculine, asemeni celor feminine, sunt vulnerabile la şocurile emoţionale, ba chiar fac faţă mai greu traumelor psihice cum ar spune psihologul Aurora Liiceanu! Şi fiinţele masculine investesc sentimente, emoţii, trăiri sufleteşti care, dacă rămân dezamăgite, zgârie sufletul celui care a încercat să se apropie de un suflet feminin.

P.S. Fetelor…trece vremea, nu uitaţi!