Confesiunile unui asasin economic


confesiunile

Obișnuiam să spun că nu știu ce ar mai putea să mă surprindă. Cu ce aș putea intra în contact, sau, ce/cine ar putea interacționa cu mine și ar reuși să mă (mai) surprindă? Nu credeam că pot citi o carte atât de interesantă care m-ar putea lăsa cu atâtea gânduri în urma lecturării ei și cu atâtea răspunsuri la pleiada de întrebări ce-mi ocupau mintea de ceva vreme. Și totuși, terminând de citit cartea lui John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, cred cu tărie că după Apocalipsa, aceasta este următoarea carte ”cheie” cu o mare valoare hermeneutică ce explică realitatea contemporană din Europa, America, Orient, Rusia și chiar România.
Prin intermediul acestei cărți, accidentul de la Balotești și dezastrul din 11 septembrie 2001 din SUA prind un sens logic. Lovitura de stat din decembrie 1989 cu moacă revoluționară ce a culminat cu asasinarea cuplului prezidențial autohton î urma unui proces de doi bani, e mai ușor de înțeles. Decapitarea economiei românești, ”integrarea” României în NATO și UE completează marele puzzle cu o piesă importantă. Exploatarea gazelor de șist și a zăcămintelor de aur de la Roșia Montană, Bechtel, FMI și alte realități completează marele puzzle.
Citind această carte, doar un prost sau cel puțin un ignorant mai poate accepta faptul că România a ajuns pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic fără complicitatea politicienilor care au preluat puterea în anii 90 și asasinul/asasinii economici care ne-au călcat pragul și ne-au impins spre pragul sărăciei. Nu sunt convins că asasinul/asasinii economici au venit în România doar din America…
Cumpărați sau împrumutați și citiți această carte. Vă va lecui de naivitate, ignoranță și neștiință.

Reclame

Despre așteptare la români


asteptare-trista_f2041744ff490b

M-am trezit în această dimineață cu cheful de a scrie. N-am mai scris de ceva timp un articol, iar azi, mi-a căzut cu tronc ideea. Dar despre ce să scriu? Ei bine, îmi vine-n minte un cuvânt cheie: așteptarea. Suntem o nație a cărei realizări sunt condiționate de realitatea acestei expresii: AȘTEPTARE. Un exemplu la îndemână e faptul că am nevoie să-mi gătesc dar aștept să-mi vină cheful de a pleca la cumpărături. Probabil că cei din lumea anglo-saxonă nu-și întreprind acțiunile necesare supraviețuirii după chef și alte asemenea, ci, pur și simplu, acționează, în virtutea unei discipline articulate de-a lungul sutelor, poate miilor de ani, disciplină care i-a ajutat să poarte, să câștige și să stabilească colonii dincolo de granițele țării mamă.

Dar, cum nu sunt anglo-saxon ci un latin din Balcani care e tentat să negocieze totul, stau acum și scriu deși mi-e foame, dar aștept să vină cheful de a ieși din dormitor și a intra în bucătărie, apoi, de a ieși din bucătărie și a intra pe hol, pentru a putea ieși pe ușă afară la cumpărături, apoi a mă întoarce și a mă apuca de gătit.

Așteptarea la români e o realitate istorică și psihologică. Ne-am deprins cu ea și plecăm capul mai mult sau mai puțin voit la ideea așteptării, asemeni unor sclavi ce nu au alternative, lor rămânându-le doar acceptarea dictatelor date de stăpâni.

În vremea dictatului ceaușist românii așteptau mai mult sau mai puțini la cozile din fața magazinelor alimentare, a celor ce comercializau butelii, în fața birourilor indivizilor ce le repartizau apartamente etc.

Astăzi așteptăm tăcuți să luăm un aviz, o autorizație, un documentt emis de vreo primărie. Așteptăm botoși polițistul care comite un abuz și ne scrie pe nedrept o amendă. Așteptăm…

N-avem în noi structură de revoluționari să reacționăm potrivit cu acțiunile întreprinse. Sunt curios cum se va termina filmul live Roșia Montană… Sunt convins că politichienii nu sunt speriați de manifetările de la Piața Universității și nici cele din Roșia Montană. Orice decizie va fi luaată funcție de interesele și influențele venite din exteriorul României.

În rest… așteptăm să ne fie mai bine, să vină investitorii europeni, chinezi etc.  Că pe americani i-am așteptat, dar i-am așteptat degeaba, că m-are brânză n-au făcut. Aaaa. Mă scuzați! Ba da: au tăiat cu barda din pensii și salarii la vocea FMI-ului și acțiunea lui Băsescu, că de Boc nici nu poate fi vorba. Apropo de americani: mă bucur că acum, au și ei de așteptat…viza. Noi așteptăm ca ei s-o scoată, iar ei așteaptă s-o primească. Îmi va părea comic interogatoriul primit de americani din partea Poliției de frontieră române: de ce ați venit în România? Durata șederii pe teritoriul României? etc etc. De fapt, foarte corect! N-or fi ei feții frumoși cu stea în frunte ai omenirii!

Una peste alta, am așteptat în timp ce am scris aceste rânduri și mi-a venit cheful să mănânc. Poftă mare să-mi fie!

Despre Clubul Bilderberg, stăpânii lumii


clubul-bilderberg-thumb-250-0-18

Am lecturat cartea jurnalistei spaniole Cristina Martin Jimenez, Clubul Bilderberg. M-a ajutat să-mi conturez mai bine cheia de interpretare a momentelor istorice importante (trecute, prezente și viitoare) și imaginea de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, în România și în alte țări din Europa de Est– căderea comunismului, care e rolul terorismului,  ce se întâmplă în prezent la nivel planetar, și încotro se îndreaptă omenirea. Acum înțeleg mai bine motivul celor două războaie mondiale și pregătirile pentru cel de-al treilea, rolul Uniunii Europene (UE) cu a ei monedă (euro), existența Fondului Monetar Internațional (FMI), a Băncii Mondiale (BM), Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), obiectivele Planului Marshall, nevoia SUA de a fi un arbitru internațional, ce a însemnat de fapt 11 septembrie 2001 sau cui servește mass-media internațională. Personalități precum Joseph H. Retinger, David Rockefeller, Henry Kissinger, sau clanul Rotschild, ce nu (mai) fac obiectul breaking-news-urilor contemporane dar și a acelora care sunt în prim-planul scenei politice mondiale, cum sunt Jose M. Durao Barroso sau George Soros, sunt mai bine conturate prin intermediul acestei cărți.

Nu am auzit pentru prima dată de expresia ”clubul bilderberg” prin intermediul acestei cărți. Ea a intrat în mintea mea de mult timp iar acum am fost curios să aprofundez subiectul prin citirea acestei cărți care abordează realitatea acestei găști ultraselecte și ultraexclusiviste de indivizi foarte puternici pe mai bine de 200 de pagini.

Fondat în 1954 de oameni precum Joseph H. Retinger, prințul Bernhard al Olandei sau multimilionarul David Rockefeller, Clubul Bilderberg urmărește instaurarea unei singure religii și a unui guvern planetar, care să emită o monedă unică și aceleași legi pentru toate țările și culturile de pe glob. Ambiția membrilor acestui club este de a deține controlul asupra tuturor, organizând lumea în acord cu o viziune globală gândită de ei. Bilderbergerii, cum se mai numesc membrii acestei organizații, sunt într-un proces continuu de construcție a unei planete fără identitatea națiunilor și a frontierelor dintre ele pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. În cuvintele autoarei, ei doresc ”crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări, ca și economia lumii, ca pe un tot.” Iar noi fiind pentru puternicii planetei niște ”sclavi, iobagi fără lanțuri vizibile dar iremediabil legați de lumea nedreaptă, de sistemul ideologic, economic și cultural atroce care ne-a fost impus prin false lozinci democratice.”

Instituțiile enumerate mai sus au rolul de a-i ajuta pe bilderbergeri să finalizeze procesul de globalizare și să impună uniformizarea dorită de ei conform cu viziunea globalistă pe care o au. Dacă ne gândim la UE și FMI, realizăm că sunt instituții care au ”furat” cel puțin o parte din suveranitatea țărilor care s-au ”integrat” în comunitatea europeană și au acorduri financiare în derulare cu acestea. Spre exemplu, textul Constituției României, legea fundamentală a statului român, în forma sa actuală, nu mai este de actualitate. Cel puțin partea cu suveranitatea țării ar trebui modificată, dacă nu eliminată, deoarece ea nu mai există în realitate. Suntem și noi o țară inclusă în viziunea globalistă a indivizilor cu ochelari de cal, cu suveranitatea vândută, dacă nu, oferită gratuit, aserviți interesului internațional, cu repercursiuni grave asupra fiecărui cetățean amenințat de sărăcie, șomaj, chiar foamete. În înțelegerea lui David Rockefeller, ”o suveranitate supranațională a elitei intelectuale și a băncilor mondiale, care este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicată în secolele trecute”.

Bilderbergerii sunt bărbați influenți, capabili să pună în aplicare deciziile luate la întrunirile anuale ale clubului, uniți de câteva trăsături importante comune: aparțin celor mai bogate familii din lume, au fost ”înmatriculați” la aceleași universități unde și-au format aceeași concepție despre lume. Lista participanților de-a lungul timpului este destul de lungă, de la toți președinții americani (începând cu Eisenhower) până la lideri europeni, oameni de afaceri și reprezentanți ai băncilor sau mass-media. Dintre nume celebre amintim: Lionel Jospin (fost prim-ministru al Franței), Romano Prodi, Jose Maria Aznar, Mario Monti, Javier Solana, Bill și Hillary Clinton sau Jose M. Durao Barroso.

Pentru detalii in extenso, achiziționați și citiți această carte. Merită efortul și timpul.

ROMÂNIA NU E


constitutia-romaniei

Am răsfoit puțin Constituția României și gândul mi-a zburat la ideea modificării ei. Fiindcă din primele rânduri reiese un contrast puternic între România reală și România schițată în paginile legii fundamentale.

Citiți, vă rog, următoarele articole din Constituția României referitoare la statul român și la suveranitate:

”Statul românARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Suveranitatea  ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Vi se pare că mai sunt rânduri ce oglindesc realitatea?

România nu e stat social. Alocațiile, indemnizațiile de șomaj, pensiile etc. sunt jalnice, expresia unui stat ce n-are grijă de cetățenii lui. Ci le oferă firimituri, cât să nu se poată spună că se moare… de foame. Asta întărit și de faptul că politicul nu creează un mediu propice investițiilor (autohtone și străine), implicit creerii locurilor de muncă.

România nu e stat democratic. La ce bun că peste șapte milioane de români i-au spus adio mister prezidentului Băsescu? Ne-a întrebat cineva dacă vrem să intrăm în NATO sau UE? Dar să împrumutăm bani de la FMI?

România nu e stat suveran. Am cedat demult suveranitatea FMI-ului și Uniunii Europene pe care o ascultăm cum ascultă copilul de mama lui și nu vrem cu niciun chip să trecem peste cuvintele mamei, chiar dacă unele sunt împotriva interesului nostru.

România nu e stat de drept. Legislația nu a făcut decât să consume hârtia pentru tiparniță. Cu excepții, bineînțeles.

România nu e statul a cărei valori supreme să mai fie demnitatea omului, drepturile cetăţenilor și dreptatea. Pentru a avea demnitate umană, e nevoie de o calitate și o bunăstare a vieții decente. Ca să ai un stat în care drepturile cetățenilor lui și dreptatea să fie valori supreme, e nevoie ca justiția să fie accesibilă, actul juridic să fie rapid iar combinațiile din spatele ”scenei” să nu mai existe.

Sunt curios cum va fi facelift-ul Constituției noastre când va apărea la salonul Palatului Parlamentului.

America, Sandy și recesiunea


Mă uit la teve și parcă nu-mi vine să cred ce văd… Se răzbună Bin Laden din lumea de dincolo.
Nu mai vin americanii!
Albitrul internațional are problemele lui cu uriașul Sandy și cred că Siria și Turcia își vor sparge reciproc oalele în cap pe ringul de box, fără albitrul consacrat și poluarea avioanelor F16!

Se anunță o nouă recesiune!
Dacă continuăm să împrumutăm fără număr, fără număr, noi și alte state, mă întreb cât de plin mai este sacul FMI-ului, cât îl mai ține să ne împrumute?

Fie-ne răbdarea de fier!