Dacă Facebook-ul ar dispărea


facebook imagine      Dacă Facebook-ul ar dispărea, soarele și luna ar fi ignorate undeva pe bolta cerului de către unii din noi, asemeni luminilor aprinse pe stâlpii stradali, noaptea. Diminețile și serile n-ar mai avea farmecul celor de azi: la ce bun să mai bei cafeaua de dimineață sau ceaiul de seară dacă nu le-ai mai posta pe Facebook, nu-i așa? Fotografiile și filmulețele s-ar pierde, rătăcite undeva pe rafturile prăfuite ale bibliotecilor din livinguri. Vacanțele nu ar mai avea farmecul de azi, fiind lipsite de admiratorii care dau like-uri și comentarii la fotografiile și filmulețele postate de noi pe Facebook.
Dacă Facebook-ul ar dispărea, ”oamenii de televiziune” apăruți peste noapte prin live-urile lor, ar dispărea la fel de repede precum au apărut și ar rămâne o pagină în istoria umanității din registrul ciudățeniilor post-moderne.
Așa ar fi, probabil, realitatea pentru unii oameni care acum folosesc Facebook-ul în exces, dacă Facebook-ul ar dispărea și, în locul lui, nu ar apărea o platformă nouă de socializare cel puțin asemănătoare Facebook-ului. Probabil și pentru mine ar fi la fel, pentru că am momente când simt nevoia să transmit în eterul virtual ideile, imaginile surprinse de lentilele telefonului sau aparatului de fotografiat, sau reacțiile exprimate prin comentarii la postările altor utilizatori de Facebook.
Și, probabil, dacă Zuckerberg ar închide Facebook-ul ne-am recâștiga umanitatea prin faptul că am ieși din peștera existenței virtuale în agora reală unde ne-am vedea mai des fețele…

Reclame

Eu, prin obiectivul lui Mihai Enachi


10002936_823195321043436_1102880532_n

961291_823195107710124_2039055963_n

10173299_823195067710128_1230083084_n

Mihai Enachi este autorul acestor fotografii. L-am descoperit în toamna anului trecut, admirând fotografiile realizate de el unui amic care le-a postat pe pagina de Facebook. Am intrat pe pagina de FB a lui Mihai și am acceptat provocarea de a da like și share unei postări. Astfel am câștigat o ședință foto. Am acceptat cu bucurie premiul. Dar nu s-a concretizat nimic anul trecut. Abia în această după-amiază.

Dificil de crezut pentru România: Mihai s-a ținut de cuvânt. Ședința foto a avut loc la ora și locul stabilit: Parcul Titan, ora 18:15. M-au uimit profesionalismul și talentul său, răbdarea și atitudinea sa, cât și promptitudinea cu care mi-a livrat fotografiile executate. Bravo Mihai Enachi!

Mihai Enachi poate fi găsit pe site-ul http://7arts.ro/

Din câte știu, el s-a specializat în fotografia de nuntă încă din 1996, dar din ce am observat urmărindu-i portofoliul actualizat periodic pe pagina sa de facebook, se ocupă cu orice tip de fotografie ce necesită implicarea unui profesionist !

10173298_823195331043435_1041183837_n

10253396_823195337710101_250582961_n

Fotografii de ieri, fotografii de azi…


Personajele ce trăiau pe vremea când încă erau la modă aparatele de fotografiat clasice, cu film, şi fotografiile scoase în camera obscură pe hârtie fotografică – deşi mai terne decât cele scoase de aparatele digitale, erau mai vii, mai pline de strălucire şi de viaţă. Acum privesc la fotografiile digitale. Cele făcute de mine, sau postate de alţii pe facebook. Compar. Fotografiile de ultimă generaţie sunt mai reuşite, mai clare. Dar, parcă, oamenii sunt mai lipsiţi de viaţă ca oricând. Au privirile triste în ciuda zâmbetelor livrate instant. Nu mai au timp de viaţă, decât de planuri, obiective şi acţiuni… Nu-i aşa că noi, oamenii, ne-am înstrăinat unii de alţii şi doar pozăm o aparenţă ipocrită pentru a nu ne speria de cât de singuri şi egoişti suntem în realitate?