Patinaj, cădere-ridicare


Sunt undeva în Banat. Aproape de orașul unde s-a dat startul loviturii de stat din decembrie 89. Seara aceasta am încălțat, pentru prima dată, o pereche de patine. Am început timid, să mă mișc pe gheața luminată de reflectoare. Nu am avut emoțiile de altădată ce mă inundau când încercam să experimentez ceva nou, chit că erau destule guri căscate pe lături. Dar, nici nu am fost lipsit de emoții. Puține, ce-i drept.
Căzături? Nu multe. Trei la număr. Nu au fost căzături dure, de la doi metri. Cam de la un metru înălțime, în încercarea de a nu cădea. Au fost ceva mai multe tentative de a cădea, salvate de recâștigarea poziției verticale.

P.S. Acum încep să înțeleg munca pe care o depun un Evgheni Plușenko, sau cuplul Elena Beresnaya și Anton Stikarolitze…

Reclame

Morţii noştri


Morţii noştri nu se-ntorc pe-aici,
În lumea cu alţi morţi ce sunt în viaţă…
Să vadă cum trăim cu-atâtea frici
Şi ne-ascundem în peşteri de gheaţă…

Morţii noştri nu revin la noi,
Pentru-a ne spune ce-om întâlni dincolo…
Ne ştim şi noi, mânjiţi cu-atât noroi…
Mai e nevoie de vre-un semn de-acolo?

Morţii noştri din lumea îngerilor
Tăcuţi aşteaptă să venim şi noi…
Să treacă anii noştri cu zborul în stol
Şi vântul ce agită frunze prin zăvoi…

Vine o zi…


Va veni o zi când datorită singurătăţii mă voi stinge asemeni unei roze a cărei parfum nu a fost luat şi păstrat în cămările ascunse ale unui alt suflet.

Va veni o zi când iarna nu va întârzia să apară şi să aducă zăpadă rece şi pufoasă pe pragul uşilor triste făra cineva în dormitor.

Va veni o zi când iarna va aduce ger şi gheaţă imposibil de topit de un alt suflet, când florile primăverii nu vor avea o importanţă mai crescută decât buruienile de pe câmpul tomnatic…

Va veni o zi când tot ce trăiesc acum va fi un coşmar ce se dorea a-şi muta domiciliul la timpul plăcut într-o amintire caldă a cărei inimă să bată peste ani până la clipele greoaie ale bătrâneţii…

Va veni o zi când eu nu voi mai fi iar în locul meu nu va putea veni nici măcar umbra mea, fiindcă, nu-i aşa, suntem unici, călători pe acest pământ pe care totul în afara iubirii e zadarnic şi pentru care lupta pe care o ducem pentru altceva în afara iubirii e doar o scenă cu câteva acte de box cu morile de vânt…

Va veni o ultimă zi… Cine ştie care va fi ultima?

Cine ştie cât mai putem aştepta…  în pustiu fară iubire? Cine ştie?