La clinica stomatologică Intelident


gratiela-1

Pe strada Dr. Iacob Felix, la numărul 28, din București, nu departe de zgomotul și agitația din Piața Victoria, am găsit un loc liniștit unde mi-am alinat durerea de dinte: la Clinica Stomatologică Intelident.

M-a impresionat aparatura, profesionalismul, capacitatea de comunicare și empatie a medicului Grațiela Becheanu, cu specializare în endodonție, pe care v-o recomand fără a sta pe gânduri, pentru care actul medical nu se face în grabă, nici bâjbâind, ci analizând radiografia pacientului și acționând cu ajutorul unei lupe speciale pe toată durata intervenției, cu microscop și instrumentar performant, de ultimă generație. Nu în ultimul rând, ceea ce dintele meu cu probleme a simțit, a fost ”mâna ușoară” cu care medicul Grațiela Becheanu a intervenit, mai ales atunci când mi-a făcut anestezie. La a doua intervenție, m-am așezat pe scaunul Doamnei Doctor, aproape ca pe banca din parcul meu favorit, Herăstrău.

intelident 2
Intelident este prima clinică întânită care oferă servicii stomatologice divizate pe specializări.
Practic, la Intelident, nu există un medic stomatolog ”bun la toate”. Fiecărui medic îi sunt repartizați de la recepție pacienții care întâmpină afecțiuni dentare specifice, pentru care acesta a obținut câteva specializări relevante acelei/acelor afecțiuni.
Drumurile mele la Clinica Stomatologică Intelident nu s-au încheiat. Voi onora următoarea programare la medicul Raluca Gurban pentru o extracție și respectiv un implant. Vă țin la curent…

Pentru cei interesați, toate detaliile privind serviciile, echipa de medici, prețurile și datele de contact ale Clinicii Stomatologice Intelident le găsiți accesând site-ul: http://www.intelident.ro

Pe site-ul Clinicii Intelident am remarcat și o secțiune dedicată părinților și copiilor…

intelikids-22
P.S. Motivația sau argumentul scrierii acestui articol rezidă în faptul că, profesioniștii adevărați ai diverselor domenii de activitate din societate, merită mai mult decât recompensa financiară pentru serviciile prestate. Mi-am format obiceiul de a recomanda profesioniștii de a căror servicii am fost FOARTE MULȚUMIT pentru ca cei care-mi citesc articolele să aibe o recomandare în plus și, astfel, să poată lua o decizie înțeleaptă.

intelident 3

Anunțuri

La ușă bate Toamna…


toamna

E încă foarte vară frate, cum ar spune cei de la Radio Zu. Căldura nu pare să-și coboare indicele termic. Iar picioarelor mele nu le place alt fel de încălțăminte decât sandalele cumpărate în mai 2012 din Spania. Dar azi, ceva mi-a atras atenția și m-a trimis cu gândul anotimpul melancoliei aduse de ploi și hore de frunze pe fondul acordurilor lente ale Rapsodiei Române și pe acele vioaie, îndrăznețe ale partiturilor anotimpurilor lui Vivaldi. Pe parbrizul mașinii parcate la umbra unor copaci, în apropierea Parcului Herăstrău din București, s-a așezat o frunză ruginie care-a zburat și a rămas în urma mașinii când am demarat în stilu-mi propriu, semn că Toamna negociază sau ia cu japca Vara cu ai ei copaci a căror cromatică este de-acum în schimbare. Verdele crud pe care-l remarcam alergând în parc în luna iunie, iulie, este înclocuit progresiv de galbenul ruginiu.

E clar. Ne îndreptăm spre toamnă. M-aștept la seri lungi ploioase și zile vânturoase. Nopți mai răcoroase și oameni mai morocănoși, ursuzi și acri, cum era astăzi o angajată a unei instituții publice, plătită din bani publici, ce te frapa cu atitudinea și abordarea ei…

Vine Toamna și în economia sau societatea românească începe să batp vântul: se strâng mai puțini bani la bugetul de stat, mai puțini angajați rămân – mai pleacă vreo 4000…

Fără timp. Fără semnal


timp

Aseară am ieșit din nou în Herăstrău să alerg. De obicei alerg aici și o fac fără să iau prea multe cu mine. În buzunare nu iau decât șervețele, iar restul, telefon, cartelă de metrou, chei, le țin în mână. Deși sunt obiecte pe care le port frecvent, chiar și atunci când ies să alerg, acum nu mi-am luat ceas, nici telefon mobil. Nici buletin sau permis auto. Senzația? Ciudată. Am simțit neliniștea faptului că am pierdut noțiunea timpului. Și potențialul de a intra în legătură cu o persoană apropiată. Am simțit că-mi lipsește ceva: cunoașterea timpului ori de câte ori simt nevoia să știu cât timp a mai rămas în fiecare zi. Am simțit că nu-mi (mai) pot satisface nevoia de socializare celulară. Dar și mai liber. Fără poveri și triluri de telefoane prin buzunare.      

Primele amintiri din București


arcul-de-triumf-bucuresti

Locuiesc în București. În acest weekend, în câteva momente de liniște, am căutat în sertarele memoriei personale primele imagini din momentul venirii mele în București. Cea mai veche imagine pe care o am este aceea de la Podul Izvor. Nu știu exact ce vârstă aveam atunci, (să fi avut patru ani?) dar e cert că eram cu mama care venise în București din considerente profesionale.

Cele mai multe imagini le am sunt de pe vremea când am venit în București pentru a da examenul de admitere la facultate. Aveam 18 ani. Era în vara anului 2001, când m-am trezit singur, la ieșirea din Gara de Nord, dimineața, pe la 5, din trenul Suceava-București Nord,  în atmosfera luminată de becurile ce emanau o lumină gălbuie pe fațata Gării de Nord. Căutam linia tramvaiului 45 cu care am mers multe stații pentru a ajunge pe Șoseaua Chitilei unde locuia gazda mea.

La început am savurat călătoriile cu tramvaiul, autobuzul și metroul ca pe ceva nemaiexperimentat. Practic, primele luni de studenție, chiar primii ani petrecuți în Micul Paris, au fost o perioadă de timp în care exploram și descopeream un oraș imens. Un oraș cu multe bulevarde și cartiere unde m-aș fi putut rătăci foarte ușor. Dar nu m-am rătăcit. Am învățat într-o progresie lentă Bucureștiul, în ani de zile. Acum mi se pare o joacă să mă plimb prin tot Bucureștiul. În special seara, pe Magheru, spre Parcul Herăstrău. În Băneasa, Piața Scânteii, Arcul de Triumf, Cotroceni, Militari, Drumul Taberei etc.