2 pariuri relaționale


PARIUL

Tratează oamenii ca și cum ar fi ceea ce ar trebui să fie și îi ajuți să ajungă ce pot să fie.

GOETHE

   A mai rămas o singură zi din anul 2018. Mâine va începe numărătoarea inversă a orelor și minutelor rămase din acest an. Privind retrospectiv în anul care a trecut și în ceilalți ani, gândul îmi zboară la oamenii cu care am interacționat. Nu au fost puțini. Chipul unor oameni îmi apare atât de clar în minte… ! Am întâlnit două tipologii: cei bine intenționați, curați, care au mizat pe inteligența, cunoștințele și aptitudinile mele (chiar dacă nu m-au cunoscut suficient înainte) și cei cu intenții ascunse, care au mizat pe contrariul celor înșirate… și s-au înșelat…
Cu siguranță ți s-a întâmplat și ție să fii subestimat cel puțin o dată de cineva în privința vreunei (in)capacități sau aptitudini ale tale de către anumiți oameni. Cu siguranță ai uimit la un moment dat când, în ciuda a ceea ce credeau anumiți oameni despre tine, sau a aparențelor, le-ai dovedit contrariul. În viața de zi cu zi a acestei lumi pragmatice care ne înconjoară, există două mari pariuri pe care, conștienți sau nu, le-am făcut de-a lungul timpului cu noi înșine în legătură cu percepția și atitudinea noastră față de oamenii întâlniți. Chiar acum, în timp ce citești aceste rânduri, tu ai pariat deja cu tine însuți în legătură cu mine cu (non)inteligența și capacitățile sau aptitudinile mele (nu-i așa? Recunoaște!).
Concret, noi construim o imagine în mintea noastră, ne formăm o anumită percepție privind persoanele cu care interacționăm la nivel personal sau profesional și, în funcție de imaginea sau percepția formată asupra acelor persoane, ne setăm comportamentul, atitudinea, reacțiile și intenția de a ne respecta ”termenii contractuali” față de acele persoane.
Dacă mizăm pe faptul că persoana din fața noastră este în cunoștință de cauză în privința unui subiect sau a unei probleme care ne leagă discuția sau relația dintr-un anumit moment, vom avea o anumită abordare și atitudine, fără a specula că acea persoană nu cunoaște ceva anume. Dacă vom miza pe faptul că acea persoană este în necunoștință de cauză, vom avea o abordare și o atitudine diferite celor din prima miză… Dacă mergem pe al doilea pariu, pentru a obține anumite avantaje de natură materială sau nu, iar persoana ”se prinde”, imaginea noastră în ochii acelei persoane va avea de suferit.
Singurul pariu câștigător ÎNTOTDEAUNA PE TERMEN LUNG este acela pus pe prezumția de inteligență, știință, capacitate și aptitudine a persoanelor cu care interacționăm. A paria pe necunoașterea unui om se poate dovedi profitabil dacă omul este cu adevărat neștiutor iar intenția ta este aceea de a obține profit din asta. Dar dacă speculezi că acel om nu știe iar el dovedește că știe, atunci ai pierdut încrederea acelui om, dovedind că nu ești de bună credință, iar imaginea ta se face țăndări asemeni unei oglinzi căzute de pe un perete.
A fii de bună credință și a paria ÎNTOTDEAUNA pe existența științei și aptitudinilor unei persoane este cel mai bun pariu pe termen lung, chiar dacă nu toate persoanele cu care interacționezi vor fi precum ți-ai imaginat. Într-un astfel de pariu nu vei pierde nimic. Dar dacă practici celălalt pariu, ai pierdut încrederea oamenilor pe care i-ai ”citit” greșit! Dacă ai ”citit” greșit anumiți oameni și ei se prind că tu ai speculat neștiința lor în favoarea ta, mai ales în mediul online pe vreo rețea de socializare, iar ei reacționează scriind că te-ai înșelat, asumă-ți asta și schimbă pe viitor miza pariului… E ca-n Pariul lui Blaise Pascal privind (non)existența lui Dumnezeu: a paria pe existența lui Dumnezeu este un pariu câștigător, comparativ cu pariul pe non-existența lui Dumnezeu, pentru că dacă în lumea cealaltă realizezi că El nu există, nu ai pierdut nimic, dar dacă El există, ai pierdut totul.
La mulți ani cu pariuri înțelepte!

Imagine de vis pentru studenții din sesiune?


20131003_233431

 

Este, probabil, imaginea de vis a multor studenți pe care ar dori-o în sala de curs, în timpul examenelor, nu în metroul bucureștean, imagine surprinsă câteva seri în urmă, când mă întorceam, târziu în noapte, acasă. O companie/firmă, a decis să facă un altfel de publicitate, cu ”fițuici” lipite pe toată lungimea pereților trenului subpământean.

Mă uit la Românii au talent…


romanii-au-talent1

Mă uit la teve. La ProTV. Acum patinează emisiunea ”Românii au talent” și remarc cum vedetele se perie unele pe altele, se laudă reciproc, se scot în evidență cu emfază.. Se pare că sindromul Mălina Olinescu e doar un precedent. Nu prin sinucidere. Ci prin scăderea nivelului de vedetism pe care ele, vedetele, probabil, îl realizează și fac ceva. Sau nu mai au retingul scontat și se forțează.

Am vizitat Oltenița


oltenita

Azi am vizitat orașul Oltenița. Pur și simplu. Fără un interes anume. Total dezinteresat, de dragul de a mă plimba spre o destinație necunoscută.

Era dimineața devreme când am ajuns aici, se îngâna ziua cu noaptea. Dacă nu era înnorat, prindeam răsăritul de soare la Dunăre. Am ajuns pe malul stâng al Dunării și m-am întreținut câteva minute cu doi pescari ce-și pregăteau barca gonflabilă cu motor pentru a pescui.

Imaginea de ansamblu este cel puțin deprimantă, dacă nu, chiar dramatică: case sărăcăcioase, blocuri cu fațade ”de când lumea”, oameni triști, magazine și buticuri în care parcă nu mai intră nimeni, contrastate de imaginea vie a câtorva supermarketuri și bănci pe care le întâlnim în toată România.

Am rămas cu imaginea unui localnic ce înainta cu privirea picată, ținând într-una din mâini o sacoșă conținând o sticlă de băutură.

Dunărea era și ea asemeni oamenilor, cu haine cenușii, tăcută, fără curajul de a visa la o schimbare în (mai) bine. Oamenii trăiesc în tăcere drama unui oraș ce nu reușește să le ia grija zilei de mâine și, probabil, îi reproșează Președintelui Ion Iliescu că nu și-a salvat orașul natal… din sărăcie.    

Sunt în fiecare seară pe ANTENA 3…


antena3

În fiecare seară sunt prezent la Antena 3. În fiecare seară imaginea mea apare pe post. Trustul INTACT folosește imaginea mea la un spot publicitar fără să mă fi întrebat dacă vreau asta. Pur și simplu ei folosesc imaginea mea ca și cum ar fi semnat vreun contract în acest sens! Ei bine, nu. Nu le-am permis asta. Dar ei mă folosesc în fiecare zi.

Știu, știu. Am fost cursant INTACT MEDIA ACADEMY și ei au păstrat materialele cu mine, folosindu-le iar și iar și iar. Moca. Pentru cursul de reporter/prezentator am plătit cu vârf și îndesat. Nu mi l-au oferit pe degeaba. Imaginea mea de ce să fie pă gratis?

 

De ce branding & imagine? (II)


De ce au profituri consistente firmele sau companiile ce au devenit un brand? De ce un produs a cărui producător sau intermediar cu o imagine cunoscută, vinde bine? Calitatea să fie singura explicație, singurul motiv? Nu! Cel puțin noi, românii, suntem snobi. În categoria criteriilor de selecție a unui bun sau serviciu putem include în top brandul! Și tind să cred că nu suntem singurii…

”Să fie de firmă!” e ceea ce ne vine în minte înainte să intrăm în magazin. Sau ”e de firmă?”, ne întrebăm prietenul ce tocmai a făcut o achiziție, pentru a cunoaște dacă a ales bine. Luând ca reper această tendință, pot spune că brandul este chiar primul criteriu de selecție? Practic, asociem, implicit până la confuzie, brandul cu calitatea produsului.O imagine bine realizată, de calitate, transmite, implicit, faptul că produsele comercializate sub această imagine, sunt de încredere și pot fi cumpărate!

Ieri scriam că am intrat într-o cofetărie fără să-mi fi propus asta. Iar azi am intrat într-un magazin al unui brand cunoscut din Outlet Militari (București) și chiar am cumpărat…De ce nu am ales să intru într-un magazin ”no name”? Oare pentru că unul din ultima categorie nu ar avea produse de calitate? Mă îndoiesc! Pentru că…

Cu ceva timp am găsit un magazin cu cămăși ”no name” cu produse cel puțin la fel de calitative ca cele ale unui brand consacrat! Ce facem, de fapt, când cumpărăm un produs al unui magazin brănduit? Alegem să plătim (uneori deloc ieftin) nu doar produsul, ci și emblema, imaginea respectivului magazin. Acea firmă a investit bani în creația și execuția imaginii, logo-ului, sloganului, denumirii, reprezentării de la intrare, iar acum câștigă profit și cu asta!  Și, deși suntem conștienți, mai mult sau mai puțin de asta, continuăm să cumpărăm…branduri!