Imagine de vis pentru studenții din sesiune?


20131003_233431

 

Este, probabil, imaginea de vis a multor studenți pe care ar dori-o în sala de curs, în timpul examenelor, nu în metroul bucureștean, imagine surprinsă câteva seri în urmă, când mă întorceam, târziu în noapte, acasă. O companie/firmă, a decis să facă un altfel de publicitate, cu ”fițuici” lipite pe toată lungimea pereților trenului subpământean.

Mă uit la Românii au talent…


romanii-au-talent1

Mă uit la teve. La ProTV. Acum patinează emisiunea ”Românii au talent” și remarc cum vedetele se perie unele pe altele, se laudă reciproc, se scot în evidență cu emfază.. Se pare că sindromul Mălina Olinescu e doar un precedent. Nu prin sinucidere. Ci prin scăderea nivelului de vedetism pe care ele, vedetele, probabil, îl realizează și fac ceva. Sau nu mai au retingul scontat și se forțează.

Am vizitat Oltenița


oltenita

Azi am vizitat orașul Oltenița. Pur și simplu. Fără un interes anume. Total dezinteresat, de dragul de a mă plimba spre o destinație necunoscută.

Era dimineața devreme când am ajuns aici, se îngâna ziua cu noaptea. Dacă nu era înnorat, prindeam răsăritul de soare la Dunăre. Am ajuns pe malul stâng al Dunării și m-am întreținut câteva minute cu doi pescari ce-și pregăteau barca gonflabilă cu motor pentru a pescui.

Imaginea de ansamblu este cel puțin deprimantă, dacă nu, chiar dramatică: case sărăcăcioase, blocuri cu fațade ”de când lumea”, oameni triști, magazine și buticuri în care parcă nu mai intră nimeni, contrastate de imaginea vie a câtorva supermarketuri și bănci pe care le întâlnim în toată România.

Am rămas cu imaginea unui localnic ce înainta cu privirea picată, ținând într-una din mâini o sacoșă conținând o sticlă de băutură.

Dunărea era și ea asemeni oamenilor, cu haine cenușii, tăcută, fără curajul de a visa la o schimbare în (mai) bine. Oamenii trăiesc în tăcere drama unui oraș ce nu reușește să le ia grija zilei de mâine și, probabil, îi reproșează Președintelui Ion Iliescu că nu și-a salvat orașul natal… din sărăcie.    

Sunt în fiecare seară pe ANTENA 3…


antena3

În fiecare seară sunt prezent la Antena 3. În fiecare seară imaginea mea apare pe post. Trustul INTACT folosește imaginea mea la un spot publicitar fără să mă fi întrebat dacă vreau asta. Pur și simplu ei folosesc imaginea mea ca și cum ar fi semnat vreun contract în acest sens! Ei bine, nu. Nu le-am permis asta. Dar ei mă folosesc în fiecare zi.

Știu, știu. Am fost cursant INTACT MEDIA ACADEMY și ei au păstrat materialele cu mine, folosindu-le iar și iar și iar. Moca. Pentru cursul de reporter/prezentator am plătit cu vârf și îndesat. Nu mi l-au oferit pe degeaba. Imaginea mea de ce să fie pă gratis?

 

De ce branding & imagine? (II)


De ce au profituri consistente firmele sau companiile ce au devenit un brand? De ce un produs a cărui producător sau intermediar cu o imagine cunoscută, vinde bine? Calitatea să fie singura explicație, singurul motiv? Nu! Cel puțin noi, românii, suntem snobi. În categoria criteriilor de selecție a unui bun sau serviciu putem include în top brandul! Și tind să cred că nu suntem singurii…

”Să fie de firmă!” e ceea ce ne vine în minte înainte să intrăm în magazin. Sau ”e de firmă?”, ne întrebăm prietenul ce tocmai a făcut o achiziție, pentru a cunoaște dacă a ales bine. Luând ca reper această tendință, pot spune că brandul este chiar primul criteriu de selecție? Practic, asociem, implicit până la confuzie, brandul cu calitatea produsului.O imagine bine realizată, de calitate, transmite, implicit, faptul că produsele comercializate sub această imagine, sunt de încredere și pot fi cumpărate!

Ieri scriam că am intrat într-o cofetărie fără să-mi fi propus asta. Iar azi am intrat într-un magazin al unui brand cunoscut din Outlet Militari (București) și chiar am cumpărat…De ce nu am ales să intru într-un magazin ”no name”? Oare pentru că unul din ultima categorie nu ar avea produse de calitate? Mă îndoiesc! Pentru că…

Cu ceva timp am găsit un magazin cu cămăși ”no name” cu produse cel puțin la fel de calitative ca cele ale unui brand consacrat! Ce facem, de fapt, când cumpărăm un produs al unui magazin brănduit? Alegem să plătim (uneori deloc ieftin) nu doar produsul, ci și emblema, imaginea respectivului magazin. Acea firmă a investit bani în creația și execuția imaginii, logo-ului, sloganului, denumirii, reprezentării de la intrare, iar acum câștigă profit și cu asta!  Și, deși suntem conștienți, mai mult sau mai puțin de asta, continuăm să cumpărăm…branduri!  

De ce (re)branding & imagine?


Trăim în era exploziei stimulilor ce antrenează până la refuz percepția vizuală. Trăim în secolul imaginii. Ieșit pe stradă ești invadat de imagini. Toate îți sar în ochi și vor să ajungă în mintea ta.  

Trebuie să recunoaștem că noi cumpărăm de foarte multe ori bunurile și serviciile de care avem nevoie bazându-ne pe aspectul, dizainul sau înfățișarea acestora. Oare acesta e singurul criteriu?

Un produs care arată bine sare în ochi și ne transmite subtil că trebuie să-l cumpărăm. și o facem!

Un spațiu comercial care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, ne determină să intrăm, chiar dacă nu ne-am propus asta.

Ce chestie: azi am intrat într-o cofetărie chiar dacă nu am programat asta! De ce? Trăiască creatorul banerului ce a brănduit micul magazin cu dulcegării.

E clar că firmele cu imagine satu mai bine la capitolul vânzări comparativ cu cele fără identitate (din perspectiva imaginii). Asta pentru că potențialii cumpărători sunt superficiali. Suntem superficiali, stimați cititori. Trebuie să fim întâmpinați de cineva sau ceva convingător ca să alegem. Și ceea ce ne întâmpină trebuie să fie strigător, să producă o reacție în noi.

Alege să investești în imaginea ta!