Cât de penibili…?


intrebare

Cam cât de penibili ți se par oamenii care te abordează din interes deși n-au mai vorbit dezinteresat cu tine de mulți ani, iar persoana ta nu reprezintă nimic pentru ei?

Reclame

Ce ne spunem când nu ne vorbim


ce ne spunem

Scrie! Mi-a spus Muza, în Parcul Herăstrău, după ce văzusem la metrou imaginea de mai sus ce ne invită la un spectacol de comedie.

Am scos telefonul mobil și am început să scriu:

Ce ne spunem când nu ne vorbim? Chiar așa! Ce ne spunem?

Că suntem lași. Fugim de efortul pe care trebuie să-l depunem ori de câte ori rotițele mecanismului relațiilor noastre s-au blocat.

Transmitem că suntem egoiști. Că ne focalizăm doar pe ego-ul nostru, uitând de cealaltă persoană. Poate celălalt are nevoie de noi. De ascultarea și afecțiunea noastră. De prezența și îmbrățișarea noastră. De ”te iubesc”-ul pe care nu l-am mai rostit demult și de faptul că celălalt chiar ne lipsește.

Că practic nu iubim cealaltă persoană. Fiindcă existența iubirii ce nu depășește ideea iubirii în afara persoanei tale, care susține că iubește, către persoana iubită, este cel puțin isuficientă… Pentru că da, este mai relevantă întrebarea ”Te iubesc?”, pentru a verifica dacă persoana căreia îi spui că este iubită de tine validează declarația, experimentează realitatea acestei declarații, decât afirmarea acestei expresii care nu este confirmată !!!

Că suntem orgolioși. Așteptăm ca celălalt să ia inițiativa (dacă nu cumva celălalt a făcut deja prea mult!).

Că nu ne mai interesează relația (dacă vom regreta amarnic mai târziu?).

Că pentru noi comunicarea nu e cea mai importantă resursă a unei relații de succes, ci tăcerea. Din păcate tăcerea nu ajută. Decât la răcirea noastră în timp. Și dacă nu realizăm asta la timp, vom regreta… PREA TÂRZIU!!!