Globalizarea mea…


steaguri

M-am gândit de multe ori la conceptul de globalizare și l-am personalizat. Am realizat, din curiozitate, lista țărilor în care am persoane cunoscute: America, Elveția, Franța, Norvegia, Danemarca, Suedia, Austria, Anglia, Irlanda, Italia, Spania, Germania, China, Japonia, Ucraina, Israel, Albania, Belgia, Republica Moldova. Wow! Părinții și bunicii noștrii nici nu visau la așa ceva.   

Reclame

Despre o întâlnire eșuată CU DOI ROBOȚI


image_123249672213641000_1

Astăzi am avut de-a face cu doi roboți. Nu vă speriați. Nu ne atacă japonezii. Și nici n-au coborât personajele din desenele animate cu roboți, în realitate.

E vorba de roboții inofensivi pe care-i întâlnim la stațiile de metrou și care vând sucuri, ciocolată și chiar coduri de reîncărcare a cartelelor de telefonie mobilă preplătite.

Unii le spun simplu, aparate. Dar eu, când le privesc, am în minte imaginea unui robot. De aceea îi numesc astfel.

Într-o stație de metrou centrală am încercat să cumpăr un cod de reîncărcare pentru unul din telefoanele mele mobile și, din cauza setei, și o doză de cola. Și primul și al doilea robot au refuzat să-mi ia banii! Probabil au și ei un orar de funcționare. J

Mă întrebam, după această banală experiență, cum ar fi ca de mâine să dispară toți comercianții, toți funcționarii ce lucrează în bănci și să fim nevoiți să ”vorbim”cu roboții care să ne livreze bunurile și serviciile de care avem nevoie, și, într-o zi, aceștia să ne refuze banii pentru comenzile și cumpărăturile pe care intenționăm să le achităm? Dar dacă nu am mai putea plăti facturile la utilități? Cum am reacționa?