De ce nu mai sunt liberal


pnl

Nu mi-am propus să scriu acest text. O fac impulsionat și de campania alegerilor interne din PNL la finalul căreia va fi ales noul președinte al PNL:

 Am fost membru PNL. Se întâmpla în anul 2014. M-am implicat intens în campania Președintelui Klaus Iohannis în mediul online dar și în secția de votare unde am fost repartizat ca membru al comisiei unde m-am asigurat că totul se va desfășura cu o corectitudine maximă. Îmi amintesc că i-am spus președintelui de comisie (pesedist) să nu încerce vreo manevră pentru că nu voi ezita să o comunic… și da, în secția de votare unde am fost repartizat nu s-a mișcat…

M-am bucurat că am fost unul din oamenii care a contribuit la victorie. Nu am făcut asta din anumite interese. Ci din convingerea potențialei schimbări în această țară…

În seara alegerilor din turul doi, după ce Iohannis a fost declarat (neoficial, e adevărat) câștigător, am ajuns la sediul central de atunci al PNL-ului din proximitatea Arcului de Triumf. Am aflat că noul Președinte al României va ciocni un pahar de șampanie…și ce credeți? Am ciocnit paharul de șampanie cu noul ”om-simbol” ales al României? Nu! Anumiți oameni din PNL m-au îndepărtat discret și diplomatic. Acest gest m-a dezgustat și nu am mai semnat noua adeziune ocazionată de fuziunea PNL cu PDL.

Dacă PNL nu se va reforma, nu va avea nicio șansă să crească și să mențină oameni cu potențial. Nu mă propunț în privința preferințelor mele legate de viitorul președinte al partidului dar, cu siguranță va trebui să aibă curajul de a reforma partidul implementând o viziune prin care fiecare membru va fi angrenat și apreciat în PNL.

 

 

Anunțuri

Sunt Președinte


Untitled

Începând de azi, sunt Președinte. Președinte de bloc. Am fost singurul candidat, majoritatea a spus da… și gândul îmi zboară la Dragnea. Aș merge să-l întreb cum a fost experiența de a nu avea contracandidat?
Apropo de experiență și de întrebări: ce model de Președinte să aleg? De la care Președinte să învăț? De la Dragnea? Nu. El e aproape la fel de proaspăt ca mine. N-are experiență. Nu mă pot duce la el. De la Iohannis sau Alina Gorghiu? E o variantă. Cei mai potriviți cred că rămân Ion Iliescu și Traian Băsescu: bărbați politici erodați de-atâția ani de președinție. Pe Băsescu l-aș întreba care a fost secretul menținerii corabiei politice la suprafață, în furtună…
Sau, mai bine iau avionul spre Moscova să mă-ntâlnesc cu Putin. .. Dar oare Obama n-ar fi mai bun?
Ce fantezist sunt! N-a trecut nicio zi de mandat și deja mi s-a ridicat funcția la cap și fac comparații… 🙂

Președintele României reabilitează memoria deținuților politici


iohannis

” (…) mandatul meu, unul al respectului față de toate valorile noastre.” Klaus W. Iohannis.

Astăzi, 12 decembrie, Președintele României, Klaus Iohannis, a acordat Președintelui Asociației Deținuților Politici din României, dl. Octav Bjoza, cea mai înaltă distincție a statului român, steaua României în grad de mare cavaler.
Gestul acesta reabilitează și onorează memoria deținuților politici cum n-a făcut-o până acum nimeni. Gestul acesta este o palmă dată celorlalți președinți ai României, cât și patriarhilor BOR.

Prin victoria lui Klaus Iohannis


iohannis

Azi, de Ziua Națională, mă bucur. Privesc parada militară și sărbătoresc: nu doar ziua țării mele ci și victoria lui Klaus Iohannis – una certă și multiplă. Prin ea a fost înfrânt nu doar Victor Ponta. Prin ea au pierdut bigotismul și patriotardismul, atât de prezente în anii 90. Au pierdut naționalismul contraproductiv dar și cel legat ombilical de confesiunea majoritară din România. Au fost înfrânte și fixațiile sterile privind apartenența etnică germană a lui Iohannis.
Prin victoria lui Klaus Iohannis avem șansa de a vedea o altă etică în administrarea țării și un alt spirit al capitalismului. Prin Iohannis apar, în sfârșit, premizele unui alt experiment și, implicit, a unor alte rezultate.
Prin victoria lui Iohannis am câștigat un simbol pro-occidental clar. Am câștigat un om credibil atât de români cât și de străini. Avem un om a cărui ”modus operandi” ne mențin – întemeiat – speranța în reconstrucția și parcursul unei altfel de Românii, diferite în bine de cea știută până acum.
Prin victoria lui Klaus Iohannis ne-am salvat primul palat al țării de hăhăială, inflația de zâmbet tâmp și ironic. Ne-am salvat Cotroceniul de inflația cuvintelor aruncate pe gama demagogiei exagerate, nocive și grotești. Am salvat discursul politic prezidențial de eventualitatea siluetei ce-ar fi reprezentat papagalul, păpușa cu sfori, de știu eu ce mamifer din jungla africană sau de silueta ce-ar fi mimat ghiocelul, primăvara, sau floarea soarelui, toamna, în fața liderilor occidentali, ruși sau chinezi.
Privind chipul lui Klaus Iohannis, citesc cu ușurință demnitatea și onoarea pe care o invidiez la ceilalți bărbați ai politicii mondiale precum Cameron, Putin sau Merkel. Prin victoria lui Klaus Iohannis, am câștigat un tip elegant și vertical cu care nu ne va fi rușine să defilăm pe scena politică internațională.
De ce să n-o recunoaștem: etica a fost supralicitată, aproape ”brevetată” de puritani (părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii) – ”protestanți” în relație directă cu Biserica Angliei, mai apropiați ca mentalitate și concepție despre lume și viață de protestanții lui Klaus Iohannis, decât de ortodocșii lui Victor Ponta.
Lamentările ce vin pe fondul confesional al Președintelui Klaus Iohannis sunt de prost gust și omit faptul că performanța politică, juridică, tehnologică financiară și economică vin mai degrabă dinspre Apus decât dinspre Răsărit.
Prin victoria lui Iohannis am câștigat credibilitate și respect față de occident dar și față de orient, față de vest și est. Am câștigat potețialul de a atrage masiv investiții străine și, implicit, în viitor, un trai mai bun.
Să(-I) fim deci recunoscători ca avem un astfel de lider.