10 sugestii pentru arta de a trăi cu bani (mai) puțini


     bani

     Ai auzit, probabil, oameni care au spus că au cheltuit suma x de bani și habar nu au pe ce? Sau, chiar tu ai fost emițătorul acest vorbe? Ei bine, da! Lipsa de educație financiară și de atenție asupra veniturilor și cheltuielilor te poate aduce în stadiul de a pierde controlul asupra cheltuielilor și de a realiza că buzunarul e gol, luna nu s-a terminat, salariul e departe – peste două săptămâni va ateriza în buzunarul tău, nevoile continuă să vină asemeni unor musafiri nepoftiți iar tu nu știi ce să (mai) faci.

     Pentru că da, avem mai multe dorințe și nevoi decât bani pentru a ni le putea permite (unele nevoi sunt reale, altele induse). Pentru că da, într-o societate în care ești bombardat de reclame la orice colț de stradă, pe orice canal media și pe orice site, ai nevoie să-ți însușești arta de a te descurca cu resurse financiare limitate.

     Nu sunt expert financiar, dar îți ofer, din experiență, câteva sugestii care te pot ajuta în efortul tău de a reuși să te descurci cu bani (mai) puțini:

  1. Evită restaurantele. Dacă îți este foame și vrei să mănânci în oraș, caută o cantină unde poți mânca ieftin și foarte bine (cantitativ și calitativ).
  1. Evită mall-urile și terasele din centrele istorice. Te poți plimba pe acolo și vei putea spune că ai fost și tu acolo.
  1. Învață și gătește mâncarea preferată.
  1. Nu investi banii în haine, nu deveni robul ”țoalelor” și nu cumpăra (alte) haine până ce hainele pe care le porți nu s-au uzat (la maxim!).
  1. Vânează reducerile la haine, încălțăminte și cărți. Nu-i așa că nu vei păstra eticheta pe care scrie prețul pentru a evita potențiala etichetare suferită din partea apropiaților?
  1. Repară încălțămintea ușor deteriorată. Încă nu ești atât de bogat încât să apari în lumina reflectoarelor și, cu siguranță, doar tu și pantofarul veți ști că perechii de pantofi x i s-au înlocuit tălpile sau i s-a aplicat o lipire sau o cusătură.
  1. Nu schimba calculatorul sau telefonul mobil, nici vreun aparat electrocasnic până la defectarea acestora.
  1. Evită folosirea mașinii personale. Personal folosesc mașina doar pentru cumpărături sau pentru a ieși din București. Metroul, căci la el mă refer – este un mijloc de transport în comun foarte confortabil (cu excepția intervalelor orare de vârf), accesibil, foarte rapid și lipsit de stres. În plus, poți investi timpul călătoriei cu metroul în lecturarea cărților interesante pentru tine.
  2. Strânge suficiente haine pentru mașina de spălat. Nu pune doar câteva la spălat. Astfel vei economisi energie electrică, apă, detergent, anticalcar și balsam punând la spălat cantitatea maximă permisă de mașina ta de spălat automată.
  1. Închiriază o locuință la periferia orașului. În zona București-Ilfov, întreținerea este considerabil mai ieftină la periferia de sud decât în centrul sau nordul Capitalei.

       Multă înțelepciune!

Reclame

Jurnal de 3 dimineața


the_persistence_of_memory_-_1931_salvador_dali

E trecut de 3 dimineața. Nu am somn. Tocmai m-am apucat să scriu. Nu știu ce idei voi lua ”la ocazie” cu mașina gândirii, în acestă dimineață liniștită. Ceasul atârnat de peretele din stânga mea ticăie. Doar sunetul claviaturii laptopului meu și al ceasului strică liniștea. Ba nu. Mint. Și ventilatorul minuscul din carcasa calculatorului portabil se achită responsabil de sarcina încuviințată de fabricant.
Când era să mă opresc, realizez că nu sunt singurele care contrastează cu liniștea nopții. Câțiva patrupezi ai nimănui latră. Și când mă gândesc că părea o liniște intactă până am ascultat-o și, ca într-un domino, una câte una, am remarcat câte o ”piesă” ce fac ca liniștea camerei să nu fie adâncă asemeni celei din cimitire.
M-am așezat în fotoliu. În fața mea stau neclintite rafturile umplute cu cărți. Unele sunt deja parcurse. Altele așteaptă să le iau între palme. Azi mi-am propus să termin cartea celebrului Dale Carnegie, Secretele succesului (o recomand cu fierbințeală) și să încep o alta. Ceva din domeniul autobiografic. Vreau să simt viața cum ”curge” prin ”venele” unei cărți. Vreau ceva real, autentic, lipsit de imaginația fantasmagorică ce asezonează cărțile SF sau romanele închipuite.

Secvențe din jurnalul serii


jurnall

      În seara asta am fost pentru a doua oară din acest an la alergat în parc. Era semi-întuneric. Mă-ntreb ce gânduri erau în mintea trecătorilor sau celor ce alergau în parc, văzându-mă alergând cu o carte în mâna stângă? Probabil eram un caraghios. Ce legătură există între alergat și cartea inconfortabilă, ținută strâns – pentru a preveni alunecarea din mână și pierderea ei?
Am considerat că timpul pierdut în călătoriile cu metroul trebuie investit în ceva. E-aiurea să stai cu privirea fixă, admirând pereții albi și tavanul trenului ce scârțâie pe șinele ceaușiste. Sau chipurile oamenilor, vestimentația și siluetele lor. Nu neg: îmi place să admir chipul angelic al vre-unei domnișoare, chit că risc să visez apoi la chipul ei, pe care-l caut în amintirile recente, izbit fiind de golul din viața mea ce se vrea umplut de existența chipului încă negăsit…
În ce altceva s-ar putea investi acel timp petrecut în tunelele bucureștene, dacă nu în cititul unei cărți? Și pe cine altceva dacă nu pe Vladimir Pustan puteam să-l citesc? – unul din puținii oameni care mențin Adevărul în reanimare pe suprafața terestră a României.
Am lecturat din cartea Trezește-mă când moartea-i la fereastră, în care autorul vorbește de accidentul soției sale și de spitalizarea ei – dacă am priceput bine. În timp ce citeam despre speranță, un ”cimitir al corăbiilor noastre”, m-am oprit din alergatul pe rândurile paginii și-am privit în jur. M-am ciocnit de privirile rigide, triste și îndreptate-n jos, spre podea, ale călătorilor. Miroseam aerul ignoranței, a nepăsării și a unui ”cadavru” a reațiilor umane. Oare oamenii aceia mai sunt vii în materie de reacții?

Trezeşte-mă-când-moartea-i-la-fereastră
Priveam figura unui tânăr ce venea parcă dintr-o altă lume, una de laborator în care se dorește, probabil, crearea omului nepăsător la ce se-ntâmplă în proximitatea lui, în viața semenilor lui. Oare sunt mulți români în a căror chip s-a-nmormântat zâmbetul, speranța, păsarea, dorința de implicare și-a apărut în loc albeața fulgilor de gheață?
Venind de la alergat, am coborât din metrou satisfăcut că am făcut ce mi-am propus și, pășind prin praful străzii am ajuns acasă cu gândul la duș.

Reflecții privind lectura


lectura

Citind cărțile pe care le aleg, la sugestia unor prieteni poate mai cultivați decât mine, sau, pur și simplu, pe baza propriilor impulsuri, realizez că mintea mea – un imens univers încă liber în cea mai mare parte a lui, se mobilează și se înnobilează cu fiecare filă și carte pe care o termin de citit. Mai am atâtea cărți cu care trebuie să-mi mobilez mintea! Atâtea livinguri, dormitoare și mansarde ale lumii mele interioare așteaptă să fie mobilate! Pentru asta, în timpul liber pe care-l am, trebuie să pun la cură de slăbire televizorul și calculatorul. Și reușesc. Găsesc puterea să renunț pentru perioade consistente de timp la televizor și iau o carte. Pentru succesul renunțării la teve și internet contribuie și amintirea cărții lui Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane, (v-o recomand!) pe care am lecturat-o în urmă cu vreo șapte ani, o lucrare convingătoare în care autorul argumentează temeinic, efectele profund nocive ale televizualului asupra minții pe care mi-o doresc capabilă pe termen lung de analize, sinteze, procese cognitive complexe. Și din acest motiv aleg lectura în detrimentul lumii artificiale, nocive, contraproductive ale televizorului și internetului.  

efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane---coperta-1

Practic, fără lectură, avem o minte săracă ce se ocupă cu nimicuri, hoinărind pe dealurile pustii ale existenței noastre interioare, ne-depășind nivelul nevoilor primare surprinse de psihologul umanist Abraham Maslow în a sa Piramidă a necesităților, fără idei și fără munca atât de necesară a ”morii” care macină… idei. Cineva (C. Noica dacă nu greșesc) spunea că mintea e murdară și trebuie spălată prin lectură. Deși e o treabă demodată, neatractivă, ce solicită un efort de concentrare imens, pălind în fața televiziunii și internetului, lectura ne ajută să depășim granița plafonării și autosuficienței, a lumii noastre înguste, fără perspective de avansare, autodepășire și dezvoltare.

Internetul și televizorul sunt asemeni fast-food-ului. Ne oferă pe tavă câteva pastile energizante ce ne dau impresia că am primit suficiente informații, că ne-am hrănit mintea, dar, fiind sinceri cu noi înșine, realizăm că suntem flămânzi în profunzime, că am ”mâncat” fast-food și că mintea noastră are nevoie de hrană consistentă.      

Cartea clasică, spre dispariție?


Cine spunea că nu se (mai) pune mâna pe carte? Într-o societate informatizată, unde lectura clasică a fost înlocuită cu cea din fața calculatoarelor, e-reader-elor sau cea a audio-book-urilor, am observat că se (mai) citește. În desele mele călătorii cu metroul, observ oameni – puțini, e drept – care citesc o carte. Așezați pe scaun sau chiar în picioare, ținându-se de bară, răsfoiesc tăcuți paginile cărților. Majoritatea cititorilor sunt, de fapt, cititoare. Bărbații nu practică acest hobby în metrou. Probabil sunt printre foarte puținii bărbați care o fac.

P.S. 1: Recent am avut ocazia să discut cu cineva care a făcut parte din staff-ul târgului de carte Gaudeamus. La întrebarea legată de vânzări de carte, mi-a spus că anul acesta vânzarea cărților a fost mai bună comparativ cu anul trecut.

P.S. 2: Dacă va dispărea cartea, probabil vom salva pădurile… Alea care ne-au mai rămas…