Mă întrebam zilele astea ce mai e veritabil/autentic/original în ziua de azi?
Aerul e îmbâcsit cu multe noxe. Apa e plină cu nitrați și mult calcar. Carnea nu mai are gustul de odinioară. Pâinea, ciocolata sau merele din piață și supermarket nu mai au gustul din copilărie. Celebrele mașini nemțești, nici ele nu mai sunt ce au fost cândva. Întrebând un vânzător la o reprezentanță Mercedes, de țara de proveniență a tablei cu care a fost ”căptușit” E class-ul, mi-a spus că Turcia sau China! Partea electrică și căblăraia celebrului trio nemțesc este fabricată în România.
Ființele de gen feminin se cosmetizează și se ”tunează” până la pierderea identității și ”design-ului” originar.
Nici dragostea oamenilor din mileniul III nu mai e pură. E una amestecată cu o combinație compusă din interese, nevoi, mândrie, orgoliu, pasiune și secreții.
Remarc multe zâmbete contrafăcute și reacții de complezență a multor oameni. Suntem o societate ”made in China”, la propriu (prin multitudinea produselor importate de-acolo) și la figurat (prin tendința spre contrafăcut).
Într-o discuție amicală cu un multiplu campion mondial la gimnastică, l-am întrebat dacă medaliile obținute de el sunt din aur, argint sau bronz veritabil. Răspunsul a venit prompt: nu!
De ce am ajuns aici? De ce e atâta realitate falsă? Ce a mai rămas autentic și ne-alterat/ne-amestecat? Probabil doar prostia!