Vila, Merțanul și lingura de ciorbă


M_Id_397282_Mercedes

Ziarele și revistele de scandal încearcă să privească pe gaura cheii familiilor bogate. Doresc să le vadă mișcările, reacțiile și replicile în orice moment. Încearcă să le surprindă mai ales în momente compromițătoare. Pentru că orice element senzațional produce audiență.
Puțini sunt cei „adoptați” de un clan cu un statut material și financiar bine conturat. Mulți râvnesc să ajungă acolo. Puțini din cei ce nu ajung se gândesc mai profund la implicațiile statutului de persoană adoptată de o astfel de familie.
După o relație de prietenie relativ scurtă, m-am căsătorit. M-am trezit lăfăindu-mă într-o vilă imensă, de curând renovată, cu un merțan în garaj (ambele cadouri de nuntă), cu locul de muncă sub nas. Boierie curată! Dintr-o cameră de cămin pe care o împărțeam cu alți colegi, am ajuns în provincie să împart o casă întreagă cu soție cu tot.
În familiile bogate situația nu e chiar atât de roz precum își imaginează unii. Centrul de greutate al unor astfel de familii, sau, cel puțin, al familiei în care am existat cât am fost căsătorit, îl reprezintă banii – obiectivul fundamental al respirației, existenței și activităților curente al acestor familii. Relațiile – altele decât cele familiale, sunt chestiuni periferice, care au ca scop tot banii!
Soacra ca soacra, era o femeie în general ok. Își vedea de „lungul nasului”. Dar să-l vedeți pe socru. Mmm, ce personaj interesant. I se potrivea un ginere rupt din peisajul grupărilor interlope, care să-i aplice corecțiile fizice necesare, când situația o cerea. Să-i schimbe cineva poziția verticală, bipedă, cu una orizontală, caracteristică animalelor de companie.
În viziunea lui, nu aveai voie să gândești și să vorbești altfel decât gândea și vorbea el. Nu aveai voie să ai altă opțiune politică sau religioasă, diferită de a sa. Altfel, „ai grijă, Ioane…”, mi-a spus într-o zi, avertizându-mă… când „interceptase” ceea ce debitasem într-o discuție particulară cu un coleg de muncă… M-a amenințat voalat cu pierderea locului de muncă…
Mare rău se produce când în căsătoria copiilor se bagă părinții unuia sau ai celuilalt. Complicele acestei situații este chiar soțul care le permite părinților să se bage în propria căsătorie! În cazul meu, socrul a generat cel mai mare rău prin spiritul său dictatorial ce nu se limita doar la afacerea pe care o controla, ci se extindea asupra copiilor lui, asupra opțiunilor și alegerilor lor.
Culmea grijii părintești față de scumpa lui fiică s-a dezvăluit într-o seară geroasă de ianuarie. A venit (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei.

IMG_1557

Reclame

Mai există ceva veritabil/autentic/original?


original-100-guaranteed

Mă întrebam zilele astea ce mai e veritabil/autentic/original în ziua de azi?

Aerul e îmbâcsit cu multe noxe. Apa e plină cu nitrați și mult calcar. Carnea nu mai are gustul de odinioară. Pâinea, ciocolata sau merele din piață și supermarket nu mai au gustul din copilărie. Celebrele mașini nemțești, nici ele nu mai sunt ce au fost cândva. Întrebând un vânzător la o reprezentanță Mercedes, de țara de proveniență a tablei cu care a fost ”căptușit” E class-ul, mi-a spus că Turcia sau China! Partea electrică și căblăraia celebrului trio nemțesc este fabricată în România.

Ființele de gen feminin se cosmetizează și se ”tunează” până la pierderea identității și ”design-ului” originar.

Nici dragostea oamenilor din mileniul III nu mai e pură. E una amestecată cu o combinație compusă din interese, nevoi, mândrie, orgoliu, pasiune și secreții.

Remarc multe zâmbete contrafăcute și reacții de complezență a multor oameni. Suntem o societate ”made in China”, la propriu (prin multitudinea produselor importate de-acolo) și la figurat (prin tendința spre contrafăcut).

Într-o discuție amicală cu un multiplu campion mondial la gimnastică, l-am întrebat dacă medaliile obținute de el sunt din aur, argint sau bronz veritabil. Răspunsul a venit prompt: nu!

De ce am ajuns aici? De ce e atâta realitate falsă? Ce a mai rămas autentic și ne-alterat/ne-amestecat? Probabil doar prostia!

Noul Mercedes fură de la Rolls?


Mercedes-Benz S-Klasse (W 222) 2013

Imaginea de mai sus reprezintă interiorul ultimului tip de limuzină prezidențială produs de Daimler (S class). Prima idee care mi-a picat, atunci când am văzut această imagine, a fost aceea că dacă s-ar mai fi produs ARO, ultimul tip de ARO ar fi avut o planșă de bord asemănătoare. Bineînțeles,  fără atâtea linii cromate și luxuriante, fără piele și atâta mahon. Sunt departe de a fi un expert într-ale designului auto, dar nu cred că sunt singurul care se aștepta ca ultimul tip de S, dacă nu avea o planșă de bord cu linii total noi, măcar să fi avut unele mai ”de bun simț”, care să nu fi depășit grosolan filosofia simetriei.

E cert că designerii de la Mercedes sunt ”în pană de idei”. Pe lângă asimetria evidentă concretizată în mărimea atipică a consolei centrale, modelul devine un kitsch prin copierea nereușită a planșei de la Rolls-Royce:

rolls

Încep să-nțeleg de unde provine atracția maneliștilor pentru merțane…

ADIO rable pe patru roți!


audi 80

ADIO rablamentelor pe patru roți din parcările și de pe străzile din România! Însetat de bani, statul român se pune pe capul românilor ce dețin mașini vechi și foarte poluante.
Cui îi va mai conveni să mai dețină un bemwe, audi sau mercedes vechi de peste 15 ani ce nu valorează mai mult de 1000-1500 de euro, dacă vor fi obligați să plătească peste 100 de euro pe an, pe lângă impozit, asigurare și rovinietă?

Pe de o parte sunt de partea proprietarilor de mașini vechi, având în minte faptul că, probabil, ei le consideră încă mașini bune ce nu le dau bătăi de cap majore. Asta întărit și de faptul că o mașină nouă nu se compară cu o mașină nouă produsă acum 10-15 ani, mașinile noi produse acum fiind slabe calitativ! Spre exemplu, un Audi 80, vechi de peste 18 ani, este încă o mașină valabilă ce încă poate circula pe străzi, dacă este bine întreținută.

Pe de altă parte, nu mi se pare în regulă să stau în spatele unui bolid cu emblemă nemțească care să-mi afume propriul bolid. Dar sugerez statului român să ia măsuri și în privința rablelor mari, a elefanților, a mașinilor de tonaj greu.

Salonul Auto București 2012


Am fost prezent și eu la SAB 2012 din Băneasa.

Comparativ cu Salonul Auto din 2007 (SIAB), salonul din acest an a fost slab. Foarte slab. Atât de slab încât îndrăznesc să spun că parcarea din vecinătate, de la Ikea și mall Băneasa era mai dotată!

Am remarcat la salonul din acest an mărci precum Skoda (care nu a venit cu nimic nou), Ford (reprezentată printre alte modele și de B Max, produsă la Craiova), Volvo, Mercedes (cu noul A Class si noul CLS), Kia, Mitsubischi, Peugeot (cu noul 301, 206 și 508), Citroen (cu splendidele ei mașini preparate) și, nu în ultimul rând marca la care râvnesc: Jaguar XF, XK sau impresionantul model XJ.