Moartea lui George Floyd și anarhia profesionistă din SUA


george floyd

George Floyd, un afro-american care a murit de asfixiere sub genunchiul unui polițist alb în Minneapolis și revoltele izbucnite ulterior m-au făcut să cred inițial că mulțimea a ieșit să protesteze violent din cauza acestui eveniment nefericit… Până ce am discutat cu cineva din America aflat nu departe de Minneapolis și care mi-a spus că mă înșel. Nu ”văd” bine situația. Moartea lui George Floyd nu este decât un pretext pentru anarhia izbucnită. De fapt protestatarii filmați devastând, vandalizând și dând foc la mașinile și clădirile de poliție au fost plătiți să facă asta. Dovezi:

profesional anarhist

profesional anarhist 2

Așadar, nu mai ”mușcați” explicațiile presei din Românika, că asemeni mie până la discuția cu persoana din America, habar nu are ce se întâmplă de fapt în SUA.

Motivul? Trump și candidatura acestuia din toamna acestui an… Se dorește destabilizarea lui Donald Trump și slăbirea electoral a acestuia. George Soros știe ceva, oare? Dar Barack Obama?

A murit Ion Iliescu


178342_1

Update: Înțeleg că am preluat și transmis o știre falsă. Iliescu Ion trăiește…

Doliu în clasa politică românească de stânga, în speță în Partidul Social Democrat: fostul Președinte al României și Președinte Onorific al PSD, Ion Iliescu, a murit pe patul de spital, titrează portalul http://fiilacurent.info/15-doliu-in-romania-ion-iliescu-a-murit-pe-patul-de-spital.html

Trebuie reamintit că Ion Iliescu a fost internat la începutul acestei săptămâni la Institutul de Boli Cardiovasculare ”Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București, unde a și fost operat pe cord, urmând a fi externat.

Rămâne de văzut dacă știrea este reală și unde va avea loc înmormântarea fostului Președinte social-democrat.

Breaking news: Regele Mihai a murit


Romania Royal Furor

A murit Regele Mihai I, azi, la orele 13:00, la reședința sa din Elveția… S-a stins ultimul Rege… ultimul șef de stat care a supraviețuit celui de-al doilea război mondial. A murit cel care a avut o contribuție uriașă, scurtând cel de-al doilea război mondial cu opt luni și, probabil, cel care a împiedicat confiscarea Ardealului de către unguri… Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, acolo unde a fost înmormântată și soția sa, Regina Ana.

A murit cel care a contribuit la acceptarea României în UE și NATO…

Probabil cel mai mare regret pe care-l putem și, probabil, una din cele mai mari pierderi pe care am avut-o ca națiune este că Majestatea sa nu a fost repus pe tronul României.

Azi, la orele 19:00, Casa Regală va transmite un comunicat, iar mâine vom afla programul funeraliilor.

Condoleanțe familiei regale!

comunicat casa regala

Update: Președintele României, Klaus Iohannis anunță că vom avea zile de doliu național.

MIȘTOCARILOR MEI


inger

Nu cred că v-am spus totul

din ce aveam de spus –

Miștocari din turmă

ce vă credeți sus…

 

Viața e complexă,

pe-alocuri complicată,

Iar eu n-am să renunț …

Nu voi ceda vreodată!

 

E-o luptă viața asta

deci mereu (t)e luptă –

Nu-s doar vorbe înalte

extrase dintr-un vers.

 

Mai bine în picioare să mori,

cu-o-aripă ruptă,

Decât târâș, pe jos,

trăind cu visul șters.

POEZIE INTERZISĂ PE FACEBOOK!


vadim

Linkurile ultimelor mele postări pe blog au fost interzise/blocate la publicare pe Facebook:
ULTIMUL SONET A LUI CORNELIU VADIM TUDOR DIN LUMEA DE DINCOLO

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a cursa pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Ultimul sonet a lui Vadim după moarte


vadim tudorr

ULTIMUL SONET A LUI CORNELIU VADIM TUDOR DIN LUMEA DE DINCOLO

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a curs-a pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Ultimul sonet a lui Corneliu Vadim Tudor din lumea de dincolo


vadim tudorr

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a curs-a pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Corneliu Vadim Tudor a plecat dincolo


vadim

A murit Vadim Tudor. Avea doar 65 de ani.

A plecat în lumea de dincolo de noi, probabil ultimul politician vocal care a jucat foarte bine rolul contragreutății…

În ultima compoziție publicată pe Facebook, Vadim și-a presimțit moartea:

POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

Meditația zilei – PREDESTINAT SĂ TRĂIESC?


ceass

Deși nu cred în predestinare, mai degrabă în faptul că fiecare-și ”predestinează” parcursul vieții prin ceea ce alege să (nu) facă, totuși cred că există o formă a ei: Dumnezeu alege să protejeze anumite persoane în momente și conjuncturi când, rațional gândind, există o mai mare probabilitate ca balanța să încline spre dezastru decât spre salvare.

Răsfoind filele istoriei personale, mă întreb care era probabilitatea de a scăpa cu viață în situația traversării inconștiente a căii ferate, în fața trenului, al traversării străzii în fața basculantei? Dar probabilitatea de a scăpa cu viață din mare, la vârsta de trei sau patru ani? Dar în situația în care am mers mai bine de 80 de km cu mașina a cărei roată din stânga față avea prezoanele slăbite de indivizi necunoscuți care au încercat să-mi fure roțile dar i-a oprit ploaia?

Reflecții la împlinirea celor 31 de ani


31

Am terminat de scris încă un an cu viața mea. Înaintez în istorie. Trăiesc. Sunt încă contemporan cu ea și cu viața. De azi, încep scrierea unui nou an. Câți vor mai fi? Doar Dumnezeu știe. E cert doar că am apucat să trăiesc 31 de ani. Sunt mulțumit că prin harul și îndurarea lui Dumnezeu am ajuns aici. Sunt bucuros că n-am trecut prin experiența vre-unui accident auto, nici prin cea a unei afecțiuni medicale grave. Exersez secretul mulțumirii, acela de a fi mulțumit cu ceea ce am acumulat până acum și aici. Nu mă aventurez prea tare cu așteptările, cu capu-nainte, în viitor, pentru ceva ce, probabil, nu voi avea vreodată…

N-am înțeles nici până la această vârstă de ce, la onomastica cuiva, lumea se bucură? Practic, sărbătoritul marchează prin ”baieramul” oferit amicilor dispariția unui an din puținii ani pe care-i trăiește pe acest pământ. Oare nu s-ar potrivi mai degrabă condoleanțele?

Ce mă nemulțumește la 31 de ani? Nu sunt convins c-am întâlnit femeia care să-și articuleze iubirea ei pentru mine, de o voință puternică. Nici pe cea care să-și ancoreze iubirea de credința puternică în Dumnezeu și în relație.

Înainte să plece din viața mea, ea nu s-a întrebat dacă este/a fost cea mai iubită femeie de mine? Nici dacă va fi cel puțin la fel de iubită de următorul bărbat? În felul acesta, probabil, ea poate rata iubirea vieții ei…

Sunt bucuros că am terminat de scris cartea în care vorbesc de  paradisul pierdut al relației cu cea mai iubită femeie și paradisul copilăriei sau al studenției mele. Totodată, deșertul rămas în locul femeii iubite și în cel al copilăriei sau vieții studențești pierdute iremediabil. Nu (re)povestesc aici falimentul lui Adam şi-al Evei. Mă adresez fostei iubite, prin intermediul acestui jurnal al reflecțiilor în care vorbesc de falimentului iubirii noastre.

Nu ezit să vorbesc şi despre alte iubite care au ceva fundamental în comun cu ea: despărţirea de mine.

Fiecare despărţire a fost percepută de mine ca o alungare din paradis. Ca o abandonare în deșert.

Sunt în plin proces de publicare al cărții. Lucrez la ultimele detalii necesare publicării și sper ca în cel mai scurt timp, cartea mea să vadă lumina tiparului.

Dacă vreți să-mi urați ceva, vreau să-mi spuneți orice, dar nu mai repetați deja exasperantul și mult-plagiatul ”la mulți ani”. Să vedem cât de creativ sunteți.