MIȘTOCARILOR MEI


inger

Nu cred că v-am spus totul

din ce aveam de spus –

Miștocari din turmă

ce vă credeți sus…

 

Viața e complexă,

pe-alocuri complicată,

Iar eu n-am să renunț …

Nu voi ceda vreodată!

 

E-o luptă viața asta

deci mereu (t)e luptă –

Nu-s doar vorbe înalte

extrase dintr-un vers.

 

Mai bine în picioare să mori,

cu-o-aripă ruptă,

Decât târâș, pe jos,

trăind cu visul șters.

POEZIE INTERZISĂ PE FACEBOOK!


vadim

Linkurile ultimelor mele postări pe blog au fost interzise/blocate la publicare pe Facebook:
ULTIMUL SONET A LUI CORNELIU VADIM TUDOR DIN LUMEA DE DINCOLO

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a cursa pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Ultimul sonet a lui Vadim după moarte


vadim tudorr

ULTIMUL SONET A LUI CORNELIU VADIM TUDOR DIN LUMEA DE DINCOLO

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a curs-a pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Ultimul sonet a lui Corneliu Vadim Tudor din lumea de dincolo


vadim tudorr

Dragi români, vă spun adio;
Îmi pare rău că am murit,
Acum, când Țara Românească,
Cea Mare, nu s-a resfințit…

Regret că după Păunescu,
Tocmai acum mi s-a sfârșit,
Și plec lăsând o Țară goală,
Fără VISUL împlinit.

Regret că nu v-am lăsat un Frate
Să ducă VISUL mai departe,
Să facă România Mare
Și s-o-nalțe către astre!

Mă duc, mă duc la Judecata
Cea zugrăvită pe pereții
Mănăstirii-n Bucovina
Pe care-o taie hrăpăreții…

Vă mulțumesc că ați venit,
Așa de mulți la căpătâiul
Unui om ce la sfârșit
Pierdut-a curs-a pentru-ntâiul…

(Sper că toată lumea a înțeles că este un sonet imaginat)

Corneliu Vadim Tudor a plecat dincolo


vadim

A murit Vadim Tudor. Avea doar 65 de ani.

A plecat în lumea de dincolo de noi, probabil ultimul politician vocal care a jucat foarte bine rolul contragreutății…

În ultima compoziție publicată pe Facebook, Vadim și-a presimțit moartea:

POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

Meditația zilei – PREDESTINAT SĂ TRĂIESC?


ceass

Deși nu cred în predestinare, mai degrabă în faptul că fiecare-și ”predestinează” parcursul vieții prin ceea ce alege să (nu) facă, totuși cred că există o formă a ei: Dumnezeu alege să protejeze anumite persoane în momente și conjuncturi când, rațional gândind, există o mai mare probabilitate ca balanța să încline spre dezastru decât spre salvare.

Răsfoind filele istoriei personale, mă întreb care era probabilitatea de a scăpa cu viață în situația traversării inconștiente a căii ferate, în fața trenului, al traversării străzii în fața basculantei? Dar probabilitatea de a scăpa cu viață din mare, la vârsta de trei sau patru ani? Dar în situația în care am mers mai bine de 80 de km cu mașina a cărei roată din stânga față avea prezoanele slăbite de indivizi necunoscuți care au încercat să-mi fure roțile dar i-a oprit ploaia?

Două înmormântări și o dorință


moarte

Privesc la teve funerariile pilotului Adrian Iovan. Ieri priveam funeraliile studentei Aura Ion, decedată în acel accident aviatic din Munții Apuseni, alături de Adrian Iovan și echipa de medici care zburau la Oradea, cu scopul prelevării de organe.
Remarc că moartea deschide o imensă scenă absurdă: aceea în care ființa decedată este purtată, fără voia ei, asemeni unei păpuși trase de sfori, din locul în care sufletul s-a desprins spre cer, la Creatorul ei, la biserică. De aici, condusă la cimitir, în fața spectatorilor, ce nu plătesc bilet de intrare la „spectacolul” întristării profunde, al despărțirii și dispariției pentru totdeauna de pe acest pământ, de „actorul” așezat în coșciug.
Deși, paradoxal, actorul principal nu mai face nimic pe scena aceasta uriașă ce poate întruchipa tot orașul, lumea asistă ca în fața unui spectacol al cărui deznodământ e cunoscut. Spectacolul cortegiului funerar provoacă poate mai multă trăire înlăuntrul oamenilor, decât cele mai bune piese de teatru, operete sau filme.
Mi-e greu să înțeleg de ce la nașterea unui om, spectatorii veniți să-i adreseze un „bun venit” sunt puțini, iar viața sa, dacă este aceea a unui om simplu, este fără niciun spectator – decât dacă profesează ca actor, politician sau om de afaceri. La moartea sa, scena în care acesta este purtat până la cimitir este privită de tumult. O mare de oameni vine la moartea ta, deși, (…) continuarea în:

IMG_1557

Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/