Go, go, go Donald Trump!


Donald Trump

Donald Trump – carismaticul și imprevizibilul blond-roșcat – ia în primire, începând de azi, Casa Albă, biroul oval și codurile genții nucleare.

Om de afaceri, fără experiență politică, dar având una economică, în afara sistemului politic, dar performer în interiorul jocului economic, Donald Trump preia oficial pupitrul complex și complicat de butoane al SUA.

Începând cu ziua de azi, ochii liderilor politici și al oamenilor simpli europeni și asiatici vor fi cu ochii țintă, poate mai mult ca niciodată, spre SUA.

Politica externă a SUA (mai ales în ce privește Rusia lui Putin), NATO sau globalizarea tinde să-și modifice consistent înfățișarea în perioada administrației trumpiste. Simplificând, întreg globul pământesc tinde spre o schimbare a cărei conținut rămâne de văzut.

Mi-ar plăcea ca în mandatul lui Trump SUA să elimine vizele pentru români, să încurajeze investițiile în România și să schimbe în bine FMI-ul, aducându-l la ce a fost odată: un creditor care ajută realmente națiunile ajunse în preajma incapacității de plată, fără a distruge statele ce solicită împrumuturi…

Funcție de cum se vor raporta diplomații și liderii politici români la temperamentalul Donald Trump, va depinde și procentul de convertibilitate a acțiunilor lor în investiții și bani venite în România. Îmi vin în minte două nume capabile să ofere cel mai bun randament diplomatic: Mircea Geoană și Titus Corlățean, doua personalități capabile de a dezvolta relații diplomatice favorabile României.

În campania electorală, Donald Trump a spus că va crea o politică de menținere a fabricilor americane în America, cele care ar părăsi SUA, suportând anumite consecințe…

Timpul ne va arăta cum va fi Președintele Donald Trump și cum va arăta fața lumii după patru ani de administrație trumpistă. Sper că se va schimba în bine.

Anunțuri

Confesiunile unui asasin economic


confesiunile

Obișnuiam să spun că nu știu ce ar mai putea să mă surprindă. Cu ce aș putea intra în contact, sau, ce/cine ar putea interacționa cu mine și ar reuși să mă (mai) surprindă? Nu credeam că pot citi o carte atât de interesantă care m-ar putea lăsa cu atâtea gânduri în urma lecturării ei și cu atâtea răspunsuri la pleiada de întrebări ce-mi ocupau mintea de ceva vreme. Și totuși, terminând de citit cartea lui John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, cred cu tărie că după Apocalipsa, aceasta este următoarea carte ”cheie” cu o mare valoare hermeneutică ce explică realitatea contemporană din Europa, America, Orient, Rusia și chiar România.
Prin intermediul acestei cărți, accidentul de la Balotești și dezastrul din 11 septembrie 2001 din SUA prind un sens logic. Lovitura de stat din decembrie 1989 cu moacă revoluționară ce a culminat cu asasinarea cuplului prezidențial autohton î urma unui proces de doi bani, e mai ușor de înțeles. Decapitarea economiei românești, ”integrarea” României în NATO și UE completează marele puzzle cu o piesă importantă. Exploatarea gazelor de șist și a zăcămintelor de aur de la Roșia Montană, Bechtel, FMI și alte realități completează marele puzzle.
Citind această carte, doar un prost sau cel puțin un ignorant mai poate accepta faptul că România a ajuns pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic fără complicitatea politicienilor care au preluat puterea în anii 90 și asasinul/asasinii economici care ne-au călcat pragul și ne-au impins spre pragul sărăciei. Nu sunt convins că asasinul/asasinii economici au venit în România doar din America…
Cumpărați sau împrumutați și citiți această carte. Vă va lecui de naivitate, ignoranță și neștiință.

Despre Clubul Bilderberg, stăpânii lumii


clubul-bilderberg-thumb-250-0-18

Am lecturat cartea jurnalistei spaniole Cristina Martin Jimenez, Clubul Bilderberg. M-a ajutat să-mi conturez mai bine cheia de interpretare a momentelor istorice importante (trecute, prezente și viitoare) și imaginea de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, în România și în alte țări din Europa de Est– căderea comunismului, care e rolul terorismului,  ce se întâmplă în prezent la nivel planetar, și încotro se îndreaptă omenirea. Acum înțeleg mai bine motivul celor două războaie mondiale și pregătirile pentru cel de-al treilea, rolul Uniunii Europene (UE) cu a ei monedă (euro), existența Fondului Monetar Internațional (FMI), a Băncii Mondiale (BM), Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), obiectivele Planului Marshall, nevoia SUA de a fi un arbitru internațional, ce a însemnat de fapt 11 septembrie 2001 sau cui servește mass-media internațională. Personalități precum Joseph H. Retinger, David Rockefeller, Henry Kissinger, sau clanul Rotschild, ce nu (mai) fac obiectul breaking-news-urilor contemporane dar și a acelora care sunt în prim-planul scenei politice mondiale, cum sunt Jose M. Durao Barroso sau George Soros, sunt mai bine conturate prin intermediul acestei cărți.

Nu am auzit pentru prima dată de expresia ”clubul bilderberg” prin intermediul acestei cărți. Ea a intrat în mintea mea de mult timp iar acum am fost curios să aprofundez subiectul prin citirea acestei cărți care abordează realitatea acestei găști ultraselecte și ultraexclusiviste de indivizi foarte puternici pe mai bine de 200 de pagini.

Fondat în 1954 de oameni precum Joseph H. Retinger, prințul Bernhard al Olandei sau multimilionarul David Rockefeller, Clubul Bilderberg urmărește instaurarea unei singure religii și a unui guvern planetar, care să emită o monedă unică și aceleași legi pentru toate țările și culturile de pe glob. Ambiția membrilor acestui club este de a deține controlul asupra tuturor, organizând lumea în acord cu o viziune globală gândită de ei. Bilderbergerii, cum se mai numesc membrii acestei organizații, sunt într-un proces continuu de construcție a unei planete fără identitatea națiunilor și a frontierelor dintre ele pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. În cuvintele autoarei, ei doresc ”crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări, ca și economia lumii, ca pe un tot.” Iar noi fiind pentru puternicii planetei niște ”sclavi, iobagi fără lanțuri vizibile dar iremediabil legați de lumea nedreaptă, de sistemul ideologic, economic și cultural atroce care ne-a fost impus prin false lozinci democratice.”

Instituțiile enumerate mai sus au rolul de a-i ajuta pe bilderbergeri să finalizeze procesul de globalizare și să impună uniformizarea dorită de ei conform cu viziunea globalistă pe care o au. Dacă ne gândim la UE și FMI, realizăm că sunt instituții care au ”furat” cel puțin o parte din suveranitatea țărilor care s-au ”integrat” în comunitatea europeană și au acorduri financiare în derulare cu acestea. Spre exemplu, textul Constituției României, legea fundamentală a statului român, în forma sa actuală, nu mai este de actualitate. Cel puțin partea cu suveranitatea țării ar trebui modificată, dacă nu eliminată, deoarece ea nu mai există în realitate. Suntem și noi o țară inclusă în viziunea globalistă a indivizilor cu ochelari de cal, cu suveranitatea vândută, dacă nu, oferită gratuit, aserviți interesului internațional, cu repercursiuni grave asupra fiecărui cetățean amenințat de sărăcie, șomaj, chiar foamete. În înțelegerea lui David Rockefeller, ”o suveranitate supranațională a elitei intelectuale și a băncilor mondiale, care este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicată în secolele trecute”.

Bilderbergerii sunt bărbați influenți, capabili să pună în aplicare deciziile luate la întrunirile anuale ale clubului, uniți de câteva trăsături importante comune: aparțin celor mai bogate familii din lume, au fost ”înmatriculați” la aceleași universități unde și-au format aceeași concepție despre lume. Lista participanților de-a lungul timpului este destul de lungă, de la toți președinții americani (începând cu Eisenhower) până la lideri europeni, oameni de afaceri și reprezentanți ai băncilor sau mass-media. Dintre nume celebre amintim: Lionel Jospin (fost prim-ministru al Franței), Romano Prodi, Jose Maria Aznar, Mario Monti, Javier Solana, Bill și Hillary Clinton sau Jose M. Durao Barroso.

Pentru detalii in extenso, achiziționați și citiți această carte. Merită efortul și timpul.

ROMÂNIA NU E


constitutia-romaniei

Am răsfoit puțin Constituția României și gândul mi-a zburat la ideea modificării ei. Fiindcă din primele rânduri reiese un contrast puternic între România reală și România schițată în paginile legii fundamentale.

Citiți, vă rog, următoarele articole din Constituția României referitoare la statul român și la suveranitate:

”Statul românARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Suveranitatea  ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Vi se pare că mai sunt rânduri ce oglindesc realitatea?

România nu e stat social. Alocațiile, indemnizațiile de șomaj, pensiile etc. sunt jalnice, expresia unui stat ce n-are grijă de cetățenii lui. Ci le oferă firimituri, cât să nu se poată spună că se moare… de foame. Asta întărit și de faptul că politicul nu creează un mediu propice investițiilor (autohtone și străine), implicit creerii locurilor de muncă.

România nu e stat democratic. La ce bun că peste șapte milioane de români i-au spus adio mister prezidentului Băsescu? Ne-a întrebat cineva dacă vrem să intrăm în NATO sau UE? Dar să împrumutăm bani de la FMI?

România nu e stat suveran. Am cedat demult suveranitatea FMI-ului și Uniunii Europene pe care o ascultăm cum ascultă copilul de mama lui și nu vrem cu niciun chip să trecem peste cuvintele mamei, chiar dacă unele sunt împotriva interesului nostru.

România nu e stat de drept. Legislația nu a făcut decât să consume hârtia pentru tiparniță. Cu excepții, bineînțeles.

România nu e statul a cărei valori supreme să mai fie demnitatea omului, drepturile cetăţenilor și dreptatea. Pentru a avea demnitate umană, e nevoie de o calitate și o bunăstare a vieții decente. Ca să ai un stat în care drepturile cetățenilor lui și dreptatea să fie valori supreme, e nevoie ca justiția să fie accesibilă, actul juridic să fie rapid iar combinațiile din spatele ”scenei” să nu mai existe.

Sunt curios cum va fi facelift-ul Constituției noastre când va apărea la salonul Palatului Parlamentului.