La Mogoșoaia


Am vizitat Palatul Mogoșoaia. Pe exterior doar. Este un loc nesperat de frumos. Te poți reculege în curtea ansamblului sau în afara ei, pe aleile amenajate de primărie. Te poți bucura de iarbă, fără să fii stingherit sau amendat pentru călcarea spațiului verde. Probabil și Constantin Brâncoveanu se plimba în jurul palatului, reflectând sau cântărind anumite decizii. A fost o zi de sâmbătă minunată, semn că primăvara vrea să ia locul iernii. Parcă e mai frumos aici ca în parcul Herăstrău. Am stat ore bune, respirând aerul ceva mai curat decât în București și descoperind zona, plimbându-mă peste tot. M-a prins noaptea. Sunt din anul 2001 în București, dar niciodată, până azi, nu am vizitat proprietatea familiei Brâncoveanu. Am venit la sugestia unui amic. Am surprins ceea ce au văzut ochii mei, în câteva fotografii pe care le redau mai jos:

20130406_182418

20130406_183251

20130406_183411

20130406_183542

20130406_183650

20130406_183707

20130406_183733

20130406_184036

20130406_184534

20130406_184538

20130406_184858

20130406_184918

20130406_185041

20130406_185158

20130406_185259

20130406_185515

20130406_200225

20130406_200541

20130406_200701

20130406_200814

20130406_200840

20130406_200944 20130406_201340

20130406_201539

20130406_201644

20130406_201804  20130406_202426 20130406_202439

20130406_202551

O plimbare nocturnă prin ploaie


Trafic_urban_pe_Magheru

Mi-am făcut și hatârul acesta: o plimbare nocturnă cu mașina. Seara acesta. Ploua mocănește iar mașina mea mânca bulevardul Magheru spre nord. Mașini? Destule. Dar circulația era acceptabilă. Am ajuns în apropierea Palatului Victoria unde nimic nu contrasta cu atmosfera ploioasă și mohorâtă din Piața Victoria. Am trecut pe lângă Palatul lui Becali pe a cărui fațadă e proiectată lumina albă, ușor verzuie (lumina lui Hristos?) a reflectoarelor și am mers până la Șoseaua Nordului, lângă Parcul Herăstrău. La un giratoriu am întors bolidul spre Calea Victoriei până la Universitate unde cădea aceeași ploaie liniștită. Am făcut dreapta și am ajuns la Palatul Cotroceni unde era aceeași liniște ca în Piața Victoriei. Am mers mai departe cu herghelia motorului, transpirată de goana pe străzile nocturne, până la Lujerului, în Militari, și am luat-o la stânga pe linia tramvaiului 41, pe lângă Steaua unde era aceeași liniște și apoi spre casă.     

ROMÂNIA NU E


constitutia-romaniei

Am răsfoit puțin Constituția României și gândul mi-a zburat la ideea modificării ei. Fiindcă din primele rânduri reiese un contrast puternic între România reală și România schițată în paginile legii fundamentale.

Citiți, vă rog, următoarele articole din Constituția României referitoare la statul român și la suveranitate:

”Statul românARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Suveranitatea  ARTICOLUL 2

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Vi se pare că mai sunt rânduri ce oglindesc realitatea?

România nu e stat social. Alocațiile, indemnizațiile de șomaj, pensiile etc. sunt jalnice, expresia unui stat ce n-are grijă de cetățenii lui. Ci le oferă firimituri, cât să nu se poată spună că se moare… de foame. Asta întărit și de faptul că politicul nu creează un mediu propice investițiilor (autohtone și străine), implicit creerii locurilor de muncă.

România nu e stat democratic. La ce bun că peste șapte milioane de români i-au spus adio mister prezidentului Băsescu? Ne-a întrebat cineva dacă vrem să intrăm în NATO sau UE? Dar să împrumutăm bani de la FMI?

România nu e stat suveran. Am cedat demult suveranitatea FMI-ului și Uniunii Europene pe care o ascultăm cum ascultă copilul de mama lui și nu vrem cu niciun chip să trecem peste cuvintele mamei, chiar dacă unele sunt împotriva interesului nostru.

România nu e stat de drept. Legislația nu a făcut decât să consume hârtia pentru tiparniță. Cu excepții, bineînțeles.

România nu e statul a cărei valori supreme să mai fie demnitatea omului, drepturile cetăţenilor și dreptatea. Pentru a avea demnitate umană, e nevoie de o calitate și o bunăstare a vieții decente. Ca să ai un stat în care drepturile cetățenilor lui și dreptatea să fie valori supreme, e nevoie ca justiția să fie accesibilă, actul juridic să fie rapid iar combinațiile din spatele ”scenei” să nu mai existe.

Sunt curios cum va fi facelift-ul Constituției noastre când va apărea la salonul Palatului Parlamentului.

La Târgoviște


Azi am fost într-o scurtă vizită la Târgoviște, orașul care-mi trezește cu nostalgie câteva amintiri… Am vizitat Complexul național Muzeal ”Curtea Domnească” cu biserica paraclis, ruinele palatului și turnul, monumente din secolul al XV-lea. Pe fondul albastru al cerului, Turnul Chindiei – emblema orașului Târgoviște – ridicată de Vlad Dracul, tatăl deja celebrului Vlad Țepeș, se arăta semeț în această toamnă neobișnuit de caldă și de senină și-mi aducea aminte de o fotografie, dintr-o carte veche, unde am văzut pentru prima dată acest monument istoric care mi-a suscitat interesul.

Deși am fost în repetate rânduri aici, azi a fost pentru prima dată când am urcat cele 120 de trepte ale turnului. A fost o experiență plăcută.

Din turn, orașul Târgoviște arată cam așa:

Pentru pasionații de carte veche, dacă vizitați orașul Târgoviște, nu ratați Muzeul tiparului și a cărți vechi românești pentru a vedea copiile unor celebre cărți vechi românești precum Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673), Cazania lui Varlaam, (Iași, 1643), Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, sau Istoria Imperiului Otoman, (1756) de același Cantemir.