Cavalcada Anei Maria Zaharia


IMG_4969

”Pasiunea” pentru cai a apărut involuntar… Păstrez doi cai – unul alb, din ceramică, iar celălalt roșu, din porțelan. Au fost cumpărați de mama cu mulți ani în urmă și, după moartea ei, i-am păstrat – cel alb pe mobilierul bibliotecii din living, iar pe cel roșu pe noptiera din hol.
Livingul era lipsit de culoare. Am avut un tablou cu imaginea unei păduri; dar era vechi, lipsit de strălucire și nu emana acea „lumină”… L-am dat jos. Dar golul trebuia umplut cu imaginea unei alte picturi.
În comerț nu am găsit nimic care să-mi placă. Aproape toate picturile din comerț mi se par întunecate sau reprezintă imagini ce combină culori reci. Prea multe nuanțe de…rece.
Am ajuns să comand un tablou. Am tot căutat tema… până m-am dus cu gândul la cai și la mitul carului înaripat din mitologia platoniană… Așa s-a născut ideea unei cavalcade. A mai rămas că găsesc o mână iscusită care să materializeze ideea. Și am găzit-o. La Ana Maria Zaharia. Admiram un tablou în sufrageria unui prieten care mi-a spus că e pictat de ea…

ana zaharia
Ana Maria Zaharia este absolventa Liceului de Arte Plastice ”Hans Mattis Teutsch” din Brașov, în prezent studentă, aproape absolventă, a Universității Naționale de Artă din București, Facultatea de Artă Decorativă și Design.
Cu Ana Maria Zaharia am putut comunica. Foarte bine. Mi-a acordat timpul necesar înțelegerii ”comenzii” și dezvoltării ideii materializate prin culori. Nu m-a repezit în zecile de minute cumulate de discuții.
N-am mai putut de nerăbdare și am mers să ”întrerup” uscarea tabloului pentru-al lua acasă.
Ana Maria Zaharia poate fi găsită căutând pagina de Facebook „Life expressions – Ana Maria Zaharia” sau accesând link-ul: https://www.facebook.com/AnaZaharia.Artist?fref=ts

Reclame

Obiectele copilăriei mele


Sunt un nostalgic și-mi place să călătoresc în timp. Caut în sertarele memoriei amintirile primilor ani de viață. În living păstrez câteva obiecte care au rezistat efectului „coroziv” al timpului, al impulsului de a-mi deteriora jucăriile din copilărie sau deciziei alor mei bazate pe crezul inutilității lor, de a mi le arunca.
Mă opresc uneori să admir pickup-ul de jucărie cu cele cinci discuri ale sale. Încă funcționează. Încă ascult la el Au clair de la lune, Twinkle, twinkle, little star sau Humpty dumpty. L-am primit de la mama pe când aveam 10 ani, cred.
Mai am macheta decapotabilă a unui Volkswagen Beetle, broscuța de odinioară. Și câteva jucării de pluş; toate intacte. Parcă au fost primite recent, nu acum 20 de ani.
Păstrez și ceasul de masă, rusesc, al mamei, marca Slava. Este mai vechi decât mine. Pentru acest ceas, timpul s-a oprit. Asemeni mamei mele, din existența terestră. S-a defectat în ziua și ora morții mamei: ora 03:00 din 15.10.2000. Coincidență?! Minune?!
Păstrez şi doi cai din ceramică. Unul alb, iar celălalt roșu. Aluzie aproximativă la imaginea oferită de Platon binelui și răului din noi – calul alb și calul negru. Ambii cai au fost prezenți în viața mea din primii ani ai existenței mele.
Nu pot omite veioza muzicală ce încă funcţionează. Încă ascult cântecul ei săltăreț, când îi armez mecanismul și privesc cum înfloresc trandafirii albaștri din interiorul capacului de sticlă.
Le-am recuperat pe toate din (…)

Continuarea în:

coperta cartea mea

Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/