La început de an 2020 citesc o carte despre Dezastrul de la Cernobîl scrisă de Svetlana Alexievici și reflectez asupra secolului XX: un secol marcat de războaie mondiale, deportări în lagăre de concentrare (nazist și stalinist), deținuți politici (în spațiul sovietic, inclusiv România cu al ei ”fenomen Pitești” – scris simbolic, pentru că a fost valabil în toate pușcăriile comuniste din Sighet, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat sau Pitești, evident, în care intelectualii care gândeau diferit de doctrina promovată de sistemul bolșevic erau întemnițați pentru ”reeducare” și spălare brutală a creierelor) și dezastrul atomic din 1986 din Cernobîl.
Nu sunt convins că secolul XXI e diferit în esență de secolul XX. Îndrăznesc să scriu că secolul XXI e asemeni unei oglinzi a secolului XX care deformează elementele marcante enumerate mai sus, sau, între cele două secole există o lentilă sau un tunel prin care cele două secole ”colaborează”…
Secolul XXI se prezintă astfel:
– A fost marcat deja de războaie mondiale (dar nu în forma cunoscută din secolul precedent, ci sub formă economică, războaie din care o parte majoritară a fost perzantă: populația, iar o alta, minoritară, a câștigat (o mână de oameni care dețin controlul mondial) – vezi ”criza” mondială din anul 2008, spre exemplu;
– Există deportări masive: numai din România au emigrat peste 5 milioane de personae în toate țările Europei occidentale, America, Canada sau Australia. Polonia, Lituania, Letonia, Republica Moldova etc. reprezintă alte țări din care s-a emigrat… Dar nu Stalin, nici Hitler, au fost cei care au ordonat deportările secolului XXI, ci realitatea economică precară din țările de origine, corupția și percepția conform căreia nu există un viitor în aceste țări;
– Există multă manipulare și spălare de creiere atât în mass-media, discursurile politice cât și în politicile anumitor companii private;
– Înrobirea populației prin instabilitatea economică cumulată cu creditarea masivă a acesteia;
– Continuarea procesului de sărăcire a țărilor mici pentru transformarea populației active în forță de muncă emigrantă pentru occident;
– Dacă Primul Război Mondial din secolul XX a fost generat de un eveniment istoric apărut probabil fără intenția vreunui stat (asasinarea arhiducelui Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo), asupra ”atacurilor” turnurilor gemene din New York din 11 septembrie 2001, planează în prezent multe suspiciuni privind autenticitatea acestora…
– Dacă secolul XX a fost un secol al ororilor și dezastrelor vizibile, ușor de identificat, secolul XXI se prezintă mai degrabă ca un secol în care toate ororile persistă subtil și pot fi identificate în detalii, unele mai puțin sesizabile la o primă vedere;
– Comunismul în forma, doctrina, dinamica și trăsăturile lui caracteristice a fost dărâmat în țările satelit ale Uniunii Sovietice, dar, în esență, controlul securistic persista în secolul XXI, mai perfid și mai bine pus la punct ca în secolul XX (vezi cartea lui George Orwell, 1984), iar libertatea autentică de expresie este cenzurată în secolul XXI când contravine marilor interese internaționale (vezi cenzura marca Facebook sau cazul lui Julian Assange sau Edward Snowden).
Într-un secol XXI al subtilității, așteptați-vă la orice din partea statului, a companiilor angajatoare sau a societății umane. Personal cred că secolul XXI va fi marcat de Al Treilea Război Mondial care va avea loc în Valea lui Iosafat, denumită și a Armaghedonului, război descris de ultima carte din Sfânta Scriptură, Apocalipsa și va urma cipuirea masivă a populației, descrisă tot de Apocalipsa.
Vin vremuri grele… Înțelepciune și mult discernământ vă doresc!
cezar pesclevei 