Scrisoare catre locatari, dupa (aproape) un an de mandat – ca Presedinte


Untitled

Pe 20 octombrie se implineste 1 an de cand sunt Presedintele asociatiei de proprietari din care fac parte. M-am apucat si le-am scris o scrisoare. Sunt gata sa-mi depun mandatul daca majoritatea o va cere:

” Stimati locatari,

De aproape un an sunt presedintele vostru si va scriu cu scopul de a primi feed-back-urile dvs. legate de activitatea mea in toata aceasta perioada. Accept criticile, nemultumirile, incurajarile sau chiar propunerea de excludere a mea din rolul de presedinte. Nu tin cu dintii de el.

Am nevoie sa stiu cum percepeti implicarea mea, pentru a-mi ajusta/imbunatati activitatea in rolul pe care mi l-am asumat in urma votului aproape unanim exprimat, vot pe care mi l-ati acordat in luna octombrie a anului trecut.

Ii multumesc pe aceasta cale lui Dan Teodor care m-a ajutat in demersurile de inlocuire a becurilor arse si de achizitionare a solutiei de spalare a pardoselei. Cu siguranta, calitatea vietii noastre si atingerea cat mai multor obiective benefice/dorite de majoritatea/toti este posibila cu implicarea tuturor.
Propun sedinte frecvente, in ciuda opiniei unora ca ar fi inutile. Cu siguranta sunt utile, pentru a discuta si a actiona mai bine.

Sunt un om imperfect, cu defecte si calitati, care admite ca nu a reusit sa actioneze perfect in demersurile intreprinse in toata aceasta perioada.

In ultima perioada am auzit de existenta nemultumirilor legate de scumpirea intretinerii cu 15-20 lei, provocata de achizitionarea unei motocoase electrice si a unui prelungitor cu scopul retezarii buruienilor din spatiul exterior comun al blocului, actiune pe care mi-o asum ca fiind decizia mea.

In perspectiva urmatorului an imi doresc sa amenajam spatiul de sub scara, iar pentru asta am nevoie sa stiu ce ganditi. In urmatorii 2-3 ani preconizez necesitatea zugravirii casei scarii si chiar sa achizitionam un sistem de monitorizare video. Pentru a evitarea colectarii banilor suplimentari, voi propune materializarea acestor obiective, pe masura ce se vor strange banii dedicati acestor obiective.

De asemeni, imi doresc sa comunicam mai mult pentru a putea lua cele mai bune decizii impreuna. Spre exemplu, nu stiu care ar fi cea mai eficienta solutie pentru eliminarea totala a buruienilor din parcare. Astept idei concrete si pe aceasta tema.

Va multumesc!”

Legea dării în plată și IMPREVIZIBILITATEA tipic românească


legea darii

Discutam cu un amic pe tema sistemului bancar și a pieței imobiliare din România.

2016 este un an IMPREVIZIBIL.

NIMENI nu știe ce IMPACT va avea promulgarea Legii dării în plată de către Președinte (va fi obligat să o facă după ce această lege va trece și de votul Camerei Deputaților).
Nici măcar BNR-ul nu discută ÎN TERMENI CONCREȚI pe tema IMPACTULUI acestei legi.
Bâjbâim asemeni unui stat din Evul mediu în care nu existau instrumentele de sondare sociologică!

În lipsa unui studiu de IMPACT privind aplicarea Legii dării în plată, studiu care trebuia început demult, pentru a se contura CEA MAI BUNĂ STRATEGIE DE ATENUARE A EFECTELOR ACESTEI LEGI PE CARE BĂNCILE AR TREBUI SĂ O CUNOASCĂ: fie negociază REALMENTE cu debitorii scăzându-le ratele, fie îi lasă pe doritori să predea cheile locuinței.

Dacă IMPACTUL acestei legi va fi unul puternic, în sensul că vor fi mulți datornici care vor solicita Instanței predarea imobilului băncii, vom vedea pe sticla plasmelor pendularea actorilor importanți de la penibil la tragi-comedie. Atunci, această lege va fi o rudă mai tânără a iernii care ne surprinde în fiecare an, luându-ne pe nepregătite. Clasic românesc! Nu știu dacă vom ieși vreodată din clasicismul acesta mioritic care ne marchează de când ne știm…

Atât de zgârciți și de tâmpiți ne dovedim să fim ca stat, încât să nu fim în stare să investim într-un studiu de IMPACT privind VIITORUL și în special să identificăm care sunt cele mai potrivite măsuri de atenuare a impactului potențial?

Sunt Președinte


Untitled

Începând de azi, sunt Președinte. Președinte de bloc. Am fost singurul candidat, majoritatea a spus da… și gândul îmi zboară la Dragnea. Aș merge să-l întreb cum a fost experiența de a nu avea contracandidat?
Apropo de experiență și de întrebări: ce model de Președinte să aleg? De la care Președinte să învăț? De la Dragnea? Nu. El e aproape la fel de proaspăt ca mine. N-are experiență. Nu mă pot duce la el. De la Iohannis sau Alina Gorghiu? E o variantă. Cei mai potriviți cred că rămân Ion Iliescu și Traian Băsescu: bărbați politici erodați de-atâția ani de președinție. Pe Băsescu l-aș întreba care a fost secretul menținerii corabiei politice la suprafață, în furtună…
Sau, mai bine iau avionul spre Moscova să mă-ntâlnesc cu Putin. .. Dar oare Obama n-ar fi mai bun?
Ce fantezist sunt! N-a trecut nicio zi de mandat și deja mi s-a ridicat funcția la cap și fac comparații… 🙂

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE KELEMEN HUNOR


kelemnnnn

Kelemen Hunor,

Nu încep această scrisoare cu apelativul ”dragă”. Din simplul motiv că nu-mi ești drag. Nu pentru că am ceva cu tine, personal. Nu pentru că am o problemă anume cu faptul că respiri aerul Ardealului și a întregii Românii. Nu-mi erai simpatic, recunosc. acum îmi ești TOTAL ANTIPATIC.
Nu-mi ești drag nu pentru că ești ungur, ci pentru că, în meandrele ascunse a dorinței ca România să aibă un președinte maghiar, stă ceva TOTAL DE NEACCEPTAT pentru românii în venele cărora mai curge fie și cel mai firav simț patriotic și pentru România populată în majoritate de români și NU DE MAGHIARI.
Dacă aș avea putere, Kelemen Hunor, te-aș declara PERSONA NON GRATA și ți-aș pune interdicție 50 de ani…
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI ABSOLUTE. E semnul aroganței maxime pe care un etnic – indiferent care ar fi el – care dorește preșdinția României – pentru el sau pentru oricare alt reprezentant al etniei din care face parte – PENTRU A IMPUNE LIMBA A CĂRUI VOCABULAR CONȚINE O INFLAȚIE STRĂINĂ (LIMBII ROMÂNE) DE ”K”-URI,” Z”-URI SAU ” Y”-URI. PENTRU A IMPUNE CULTURA MAGHIARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI SUPREME fiindcă îți dorești PUTEREA CE O CONFERĂ STATUTUL DE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI, PENTRU A-I PUTEA PRIGONI MAI EFICIENT PE ROMÂNII AFLAȚI ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este una ce subestimează și cel mai mic coeficient de inteligență a oricărui român și nu trebuie să rămână fără reacții ferme din partea românilor și a reprezentanților politici ai românilor.
Kelemen Hunor, în România trăiesc și alte minorități: ucraineni, tătari, lipoveni, turci, bulgari etc. Dar n-am auzit vreun reprezentant al vreunei etnii care există între granițele României, să dovedească aroganța ta și a politicienilor maghiari de a revendica (pentru-a câta oară?) autonomia și alte tâmpenii asemănătoare, pe care o minoritate nu deține legitimitatea de a o solicita.
Te revoltă rândurile acestei scrisor, Kelemn Hunor? Cum s-ar simți un maghiar din Ungaria în care-ți sugerez să te duci pentru totdeauna, dacă câteva zeci sau sute de mii de români s-ar muta în Ungaria și ar solicita autonomie în ”Ardealul ” Ungariei?
Kelemen Hunor, sper să-ți vină mintea la cap – în cazul în care ai făcut aceste declarații sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor – și să-ți ceri scuze românilor (dacă ai demnitate).

Așteptările noastre


tinta

Nu știu cum sunt ceilalți. Dar noi suntem un popor al așteptării. Ca să se întâmple ceva, așteptăm salariul și pensia. Ajutorul de șomaj și alocația. Așteptăm ziua noastră, Moș Nicolae și Moș Crăciun. Zilele libere și concediul. Așteptăm ziua de mâine și săptămâna următoare. Luna viitoare și anul nou. Așteptăm alegerile, parlamentarii, Guvernul și Președintele României să facă ceva pentru noi. Pomana și favoarea lor. Inițiativa vecinului, pentru a-l imita, apoi ne urnim să facem ceva.

Supralicităm așteptarea din exterior, a unui ”prea mult” de la alții și ”prea puțin” de la noi. E drept, Îl mai includem și pe Dumnezeu în procesul acesta lung al așteptării, în special când ne este foarte greu, în rugăciuni lacrimogene și patetice, instabile și fluctuante, în perioade de criză profundă, de momente fără soluții și fără viziune.

Muncim prea puțin pentru ceea ce dorim. Fără pasiune și fără entuziasm. Și așteptăm schimbarea și ieșirea dintr-o situație din afara noastră și nu din noi. În perioada de criză socială comunistă am așteptat americanii. Și n-au venit! Acum e criză și așteptăm să treacă criza. Și mă tem că nu va trece! Nu avem curajul de a ne lua la harță cu existența pe ringul realității și de a-i da un KO imprevizibil așteptării de la alții. Prin idei noi și drumuri noi. Printr-o mai multă implicare personală și, implicit, pentru mai multe rezultate.

Bine spune Scriptura că suntem angajați în criticism, într-unul care nu ne vizează bârna propriei persoane, ci luăm la cătare paiele celuilalt.

Fie-ne schimbarea rapidă!

oale și ulcele


Băsescu s-a declarat un Preşedinte jucător. A jucat bine în primul mandat.În cel de-al doilea joacă la fel de bine. Doar pentru el. Pentru ţară… I-a insultat pe ruşi. N-a învăţat că ruşii nu au structura internă a românilor sau a ţiganilor! Rusul tace şi face…Nu latră…Marinaru’ n-a învăţat că nu este indicat să ataci puterile…Cu chinezii face pe grozavul… Cu ocazia evenimentului de la Monte Carlo a trimis „oale şi ulcele”, vorba jurnaliştilor unei televiziuni antibăsesciene. Ca să aibă ăia cu ce să-i dea în cap când va gafa diplomatic în raport cu statul Monaco?