Go, go, go Donald Trump!


Donald Trump

Donald Trump – carismaticul și imprevizibilul blond-roșcat – ia în primire, începând de azi, Casa Albă, biroul oval și codurile genții nucleare.

Om de afaceri, fără experiență politică, dar având una economică, în afara sistemului politic, dar performer în interiorul jocului economic, Donald Trump preia oficial pupitrul complex și complicat de butoane al SUA.

Începând cu ziua de azi, ochii liderilor politici și al oamenilor simpli europeni și asiatici vor fi cu ochii țintă, poate mai mult ca niciodată, spre SUA.

Politica externă a SUA (mai ales în ce privește Rusia lui Putin), NATO sau globalizarea tinde să-și modifice consistent înfățișarea în perioada administrației trumpiste. Simplificând, întreg globul pământesc tinde spre o schimbare a cărei conținut rămâne de văzut.

Mi-ar plăcea ca în mandatul lui Trump SUA să elimine vizele pentru români, să încurajeze investițiile în România și să schimbe în bine FMI-ul, aducându-l la ce a fost odată: un creditor care ajută realmente națiunile ajunse în preajma incapacității de plată, fără a distruge statele ce solicită împrumuturi…

Funcție de cum se vor raporta diplomații și liderii politici români la temperamentalul Donald Trump, va depinde și procentul de convertibilitate a acțiunilor lor în investiții și bani venite în România. Îmi vin în minte două nume capabile să ofere cel mai bun randament diplomatic: Mircea Geoană și Titus Corlățean, doua personalități capabile de a dezvolta relații diplomatice favorabile României.

În campania electorală, Donald Trump a spus că va crea o politică de menținere a fabricilor americane în America, cele care ar părăsi SUA, suportând anumite consecințe…

Timpul ne va arăta cum va fi Președintele Donald Trump și cum va arăta fața lumii după patru ani de administrație trumpistă. Sper că se va schimba în bine.

Prin victoria lui Klaus Iohannis


iohannis

Azi, de Ziua Națională, mă bucur. Privesc parada militară și sărbătoresc: nu doar ziua țării mele ci și victoria lui Klaus Iohannis – una certă și multiplă. Prin ea a fost înfrânt nu doar Victor Ponta. Prin ea au pierdut bigotismul și patriotardismul, atât de prezente în anii 90. Au pierdut naționalismul contraproductiv dar și cel legat ombilical de confesiunea majoritară din România. Au fost înfrânte și fixațiile sterile privind apartenența etnică germană a lui Iohannis.
Prin victoria lui Klaus Iohannis avem șansa de a vedea o altă etică în administrarea țării și un alt spirit al capitalismului. Prin Iohannis apar, în sfârșit, premizele unui alt experiment și, implicit, a unor alte rezultate.
Prin victoria lui Iohannis am câștigat un simbol pro-occidental clar. Am câștigat un om credibil atât de români cât și de străini. Avem un om a cărui ”modus operandi” ne mențin – întemeiat – speranța în reconstrucția și parcursul unei altfel de Românii, diferite în bine de cea știută până acum.
Prin victoria lui Klaus Iohannis ne-am salvat primul palat al țării de hăhăială, inflația de zâmbet tâmp și ironic. Ne-am salvat Cotroceniul de inflația cuvintelor aruncate pe gama demagogiei exagerate, nocive și grotești. Am salvat discursul politic prezidențial de eventualitatea siluetei ce-ar fi reprezentat papagalul, păpușa cu sfori, de știu eu ce mamifer din jungla africană sau de silueta ce-ar fi mimat ghiocelul, primăvara, sau floarea soarelui, toamna, în fața liderilor occidentali, ruși sau chinezi.
Privind chipul lui Klaus Iohannis, citesc cu ușurință demnitatea și onoarea pe care o invidiez la ceilalți bărbați ai politicii mondiale precum Cameron, Putin sau Merkel. Prin victoria lui Klaus Iohannis, am câștigat un tip elegant și vertical cu care nu ne va fi rușine să defilăm pe scena politică internațională.
De ce să n-o recunoaștem: etica a fost supralicitată, aproape ”brevetată” de puritani (părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii) – ”protestanți” în relație directă cu Biserica Angliei, mai apropiați ca mentalitate și concepție despre lume și viață de protestanții lui Klaus Iohannis, decât de ortodocșii lui Victor Ponta.
Lamentările ce vin pe fondul confesional al Președintelui Klaus Iohannis sunt de prost gust și omit faptul că performanța politică, juridică, tehnologică financiară și economică vin mai degrabă dinspre Apus decât dinspre Răsărit.
Prin victoria lui Iohannis am câștigat credibilitate și respect față de occident dar și față de orient, față de vest și est. Am câștigat potețialul de a atrage masiv investiții străine și, implicit, în viitor, un trai mai bun.
Să(-I) fim deci recunoscători ca avem un astfel de lider.

Viktor Yanukovych, corijent la istorie?


President-Viktor-Yanukovich-300x214

 

Dacă nu te numești Putin sau Kim Jong-Un, ci Președintele unei țări medii numite Ucraina, a te împotrivi maselor revoltate folosind ordine de exterminare a propriilor cetățeni, dovedește că n-ai învățat nimic din istorie.

Fostul Președinte al Ucrainei, Viktor Yanukovych, n-a învățat nimic din trecut. Înainte să tragă în propriul popor, Yanukovych trebuia să gândească bine de tot înainte… Cunoscând structura interioară dârză, ar fi fost un gest înțelept să cedeze.

Galeria de portrete ale istoriei recente, arată că sunt acțiuni ce se pot întoarce cu efect de bumerang în fruntea unui lider de stat ce se crede Dumnezeu pe pământ.

Ceaușescu Nicolae a sfârșit-o tragic. La fel și Saddam Hussein sau Muammar Gaddafi : dramatic, asemeni unor animale hăituite.

Yanukovych? În cel mai fericit caz, va ajunge în fața Tribunalului Penal Internațional de la Haga. Trebuia să-i fie clară ideea că Uniunea Europeană își dorește Ucraina în sfera ei de influență iar în contextul unei populații ce-și dorește integrarea în UE, influența Rusiei este serios pusă sub semnul întrebării urmat de-un alt semn, al exclamării.

Mă-ntreb ce fel de consilieri a avut Yanukovych? Credea că el va fi o excepție, iar morții din Euro-maidan îi vor descuraja pe viii rămași după baricade? S-a înșelat și într-un final a abandonat… și-a fost ”concediat” de Parlament.

Aștept cu nerăbdare România anului 2015…