Meditația zilei – despre sinceritate(a mea)


sinceritate

Azi, mintea mea a dat timpul înapoi. Cu doi ani. O persoană ”sus-pusă” mă critica, în urma citirii cărții mele, Din Paradis, în deșert, că am scris prea sincer ceea ce am scris.

Chiar așa! De ce, sau de cine m-aș ascunde? La ce bun ascunderea realității despre noi? Oare nu tocmai îndrăzneala de a transmite informații reale despre tine înseamnă, de fapt, adevărata comunicare? Oare nu tocmai felul sincer de a fi al cuiva, atrage persoanele esențialmente asemănătoare, dacă nu chiar identice cu acesta și elimină din capul locului ”balastul”? Legea atracției încă nu a fost abrogată de Creator!

Oare nu tocmai de sinceritate avem nevoie în relație cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, pentru ca, uitându-ne în oglindă, să putem spune că nu suntem o imitație a personelor autentice și nu purtăm chipul persoanei care nu vom deveni niciodată?

Uneori, am impresia că unii fac posibilă prin stilul lor de viață, realitatea unui parlament extins dincol0 de zidurile Palatului Parlamentului, prin ipocrizie și răspunsuri în care ei nu cred cu măștile schimbate conjunctural. Probabil, sinceritatea lor este împiedicată de conflicte… Dar am trăi într-o societate veritabilă, necosmetizată de minciună și prefăcătorie.

Anunțuri

Singurătatea mea și bucuria proștilor


 single

     Inițial, nu am intenționat să scriu pe tema noii mele singurătăți. Nici să mă las inspirat de aceasta  în scrierea unei noi cărți. Inițial, mi-am propus ca în timpul cât voi avea statutul de bărbat singur, să nu atrag atenția maselor prin transmiterea de mesaje în eter.

Dar, am aflat că există persoane pentru care ultima mea despărțire stârnește bucurie. Și mă întreb cum e această bucurie? Cu siguranță, acest gen de bucurie nu este unul firesc. E bucuria prostului – impropriu spus bucurie – acea exaltare vecină cu o oarecare manifestare din zona patologică, ce nu contribuie la articularea construcției interioare a acelor persoane. Bucuria prostului  e bucuria omului inconștient de realitatea despărțirii pe care o poate experimenta chiar el. El, prostul.

Ei bine, nu mă stresează bucuria prostului. Nu mă face să mă simt mai puțin valoros. Istoria ne demonstrează că oricine poate experimenta o despărțire. Fiecare a experimentat diverse eșecuri și nimeni nu se poate lăuda cu un parcurs impecabil al vieții.

Sunt un bărbat puternic și valabil pe care viața nu l-a pus la podea pentru totdeauna. Nu m-am dat bătut niciodată! M-am ridicat după fiecare eșec și am mers mai departe, mai puternic decât eram în ziua precedentă. Pentru că ceea ce nu te doboară, te face mai puternic. Îți conferă o articulație din oțel suplimentară structurii interioare.

Nu am 66 ani, ci 33. Există speranța și perspectiva unei relații care să evolueze la nivelul următor.

La final, persistă o întrebare: când voi avea o nouă relație care va avansa la statutul de mariaj, voi, proștilor, veți savura paharul amar al propriei voastre prostii?

Autostrada iubirii și handicapul sufletesc…


handicap

Autostrada iubirii nu a fost prea lungă. Iubirea nu a ținut șnur. Problemele au apărut încet, dar sigur, mai repede decât mă așteptam… Viteza amețitoare cu care rulam cu bolidul tinereții, pe autostrada conjugală, una ignorantă și neștiutoare, a fost rapid schimbată. Nu mai ajungeam atât de ușor, ca odinioară, de la serviciu, amândoi, direct în pat, de parcă altceva mai bun, mai fascinant și mai de dorit nu exista pe lume.
Pe autostrada vieții noastre de cuplu au început să apară de-acum porțiuni cu drum în lucru. Acolo, încetineam viteza mașinii noastre până la limita evitării oricărui pericol. Ulterior, după rezolvarea conflictului, măream viteza progresiv, depășind porțiunea de drum aflată în reparații, cu speranța că nu vom mai întâlni un alt blocaj care să ne forțeze să reducem viteza. Aiurea! Nu trecuse mult timp și apărea o altă zonă de drum ce necesita reparații.
Cea mai degradată porțiune de drum s-a format când ea mi-a spus că nu mai vrea amor! Cel puțin nu oricum! Nu mai conta dacă vroiam sau nu, dacă mă simțeam pregătit. Ea își dorea să concepem un copil! Din femeia care ți se dăruia, necondiționat, cu tandrețe și afecțiune, aceasta începuse să mă condiționeze…
Trupul este o dimensiune legată indivizibil, până la moarte, de suflet! Ce credeți că s-a întâmplat în sufletul meu când femeia îmi spune că de azi începe să mă priveze de amor? Din acel moment, pe autostrada iubirii noastre apăruse un imens blocaj ireversibil! Am tras mașina pe dreapta. Am abandonat-o acolo, undeva, la începutul drumului vieții noastre. Am scos triunghiul reflectorizant din portbagaj și l-am pus în spatele mașinii. A încremenit acolo. Și azi, când scriu aceste rânduri, este tot acolo. S-a depus praful pe mașină. Au venit ploile, au spălat mașina, dar autostrada nu s-a deblocat. A rămas la fel de blocată. Iar s-a depus praful și iar a plouat. În zadar. Lacrimile nu mai puteau face nimic. Nu mai sensibilizau. Nu mai urneau nimic. Autostrada a rămas blocată. Șantajul a distrus relația! Fiindcă fără sentiment – acesta era distrus, deja – actul sexual e un pur lucru mecanic sec.
Recunoșteam că dobândisem un soi de handicap mai necunoscut Direcției de Asistență socială care eliberează certificatele de handicap cu gradul corespunzător persoanei ce suferă de o anumită dizabilitate. E un handicap mai puțin vizibil, mai discret. Un handicap sufletesc, care produce multă suferință posesorului și persoanei care până mai ieri, era cea mai dragă ființă din univers! Un handicap ce te împiedică să mai iubești și te încăpățânează în starea aceea ce te deterrmină să nu te mai poți dărui! Coloana vertebrală a sufletului s-a fracturat iremediabil!
Trupul ei, (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

IMG_0056

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf 🙂 Costul cărții este de NUMAI 14,9 lei.

LUXUL UMILINȚEI


tristete

Când ai tot ce îţi doreşti, când orice lux a devenit o banalitate, legea insuficienţei permanente te face să cauţi un altfel de lux: luxul umilinţei.
Ca obiect al umilinţei cuiva, simţi că pierzi, pe zi ce trece, condiţia de om. Te întrebi dacă relaţia în care te-ai angajat îşi mai are rostul sau mai are misiunea şi parfumul pe care o avea odinioară.
Orice om îşi are propriile sale limite. Atingerea limitelor sale cu „ajutorul” altcuiva, prin comportamente indezirabile, se rezolvă prin cuvântul cheie numit evadare. Fiindcă o relaţie resimţită, iar şi iar, ca pe o închisoare cu sistem deschis, este o detenţie pe viaţă. O persoană privată de libertate pe viaţă nu are altă opţiune concretă de a-şi schimba condiţia, decât să evadeze. E singura lui oportunitate ce poate să-i schimbe statutul. Altfel, înnebuneşte, dobândind o afecţiune psihică. Fie părăseşte mediul nociv, părăsind persoana care încearcă (conştient sau nu) să îl aducă la stadiul de posesor al unei afecţiuni psihice.
Nu poţi exista la infinit într-o relaţie în care nu mai eşti subiectul dragostei, ci obiectul plăcerii ei de a te umili. Când o relaţie s-a destrămat, devenind anormală, aproape patologică, distructivă, este indicat ca persoana sau persoanele implicate în acea relaţie să părăsească ecuaţia relaţională pentru a-şi putea menţine sănătatea mintală intactă.
O relaţie nefuncţională, cultivată de dragul imaginii/blazonului unei persoane angajate în acea relaţie, este o pierdere de timp. Este menţinerea neşansei de a întâlni pe cineva cu care relaţia ar fi benefică!
Nu putem exista la întâmplare, în relaţii haotice, dezordonate, cultivate în ignoranţă. Nu ne putem permite ca cineva să-şi permită aproape orice! E absurd să continuăm o relaţie care s-a transformat din colţul de rai, din tărâmul iubirii, în cel al urii şi al luptelor nesfârşite în domiciliul conjugal!
Când dialogul a dispărut,(…)

Cartea poate fi comandată pe Facebook – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei

IMG_0056

Absenţa succesului – o formă de eşec a relaţiei noastre?


succes

Nouă, oamenilor, ne place să fim doar în proximitatea oamenilor de succes. Avem capacităţi reduse de a rezista lângă oamenii care se chinuie şi nu reuşesc să răzbată. Rezistăm puţin lângă cei care încearcă să facă ceva dar (încă) nu au rezultate.
Am simţit-o pe propria-mi piele. M-ai părăsit tocmai din această cauză: absenţa rezultatelor, a succesului. Recunoaște! Rezultatele mele întârziau să apară. Mi-ai dovedit că motivaţia ta fundamentală de a rămâne lângă mine nu a fost iubirea, ci succesul. Nu ai construit relaţia pe temelia iubirii, ci a succesului potenţial pe care-l miroseai venind. Dar n-a venit. Și ai plecat.
Iubirea rămâne lângă tine şi atunci când eşti în cădere liberă. „Succesul”, evident, te abandonează dacă rezultatele aşteptate întârzie să apară. Iar ea m-a schimbat cu un om de succes, probabil.
Eu nu m-am abandonat. Şi n-o voi face niciodată. Cred în mine. Cred că sunt un om de succes. Am trecut prin multe eşecuri. Acestea nu mai au un impact negativ, devastator, în universul meu interior. Ştiu că un om care nu se dă bătut, în ciuda eşecurilor sale, este un om de succes. Chiar dacă succesul său nu se vede. Chiar dacă, în aparenţă, n-are nicio perspectivă, nicio strategie, niciun orizont al succesului nu se întrevede. Vine ziua când va triumfa. Vine ziua când voi triumfa, iar tu vei regreta.
Odinioară, (…) continuarea capitolului este în cartea Din Paradis, în deșert, o carte ce poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

coperta cartea mea

Momente de seară


centrul-vechi

București. Centrul vechi. Mă plimb, solitar, fără direcție. Lume multă. Admir oamenii – o paletă diversă de culori în mișcare. Contraste între culori și chipuri. Remarc cel puțin trei continente… Îmi place să observ cuplurile. Asta pentru că, probabil, îmi doresc și eu… combinația el-ea. Oamenii care iubesc sunt mai frumoși. În ochii lor se joacă acea scânteie… Oamenii singuri sunt mai puțin frumoși. Sau, cel puțin, frumusețea lor e ternă. Lipsește scânteia și zâmbetul acela… În locul lor e-un gol.
Doi clovni încearcă să atragă ”donatori”. O statuie vivantă întruchipează fetița cu chibrituri. Mă întâlnesc cu un cunoscut, schimbăm câteva vorbe și ne hotărâm să măsurăm aleile împreună. Ne hotărâm….ne îndreptăm spre metrou.

In a relationship…pentru o zi cu domnișoara Păcăleală Farsă


zambetTT

Vă promiteam că vă spun cu cine sunt in a relationship.
Ei bine, timp de o zi am intrat și eu în ”tradiția” zilei de 1 aprilie și am fost în relație cu domnișoara Păcăleală Farsă.
Mulțumesc tuturor celor care s-au bucurat și le-a părut bine că sunt in a rileișănșip.
În realitate, încă sunt singur. N-am nicio ființă umană specială în viața mea. Dar îmi doresc și visez să am una… Sper să vină răsăritul de soare în care să mă bucur cu-adevărat de schimbarea statului ”single” în ”in a relationship”.

Deci sunt deschis la a cunoaște pe cineva cu care să fiu, într-adevăr, in a relationship…