La Restaurantul Paul’s Select din Bucovina


paul s

Săptămâna trecută am fost din nou în Bucovina, la Rădăuți. Pentru a doua oară am servit cina la restaurantul d-lui Paul Kisczuk care-i poartă numele – Paul’s select. Dl Paul întâmpină personal clienții care-i calcă pragul .
În aparență omul nu are nimic special. Nu iese în evidență prin nimic strident care ți-ar putea confisca privirea. Este modest și nu epatează prin nimic. Dar în câteva minute nu ai cum să nu-i remarci stilul original prin care te abordează, simțul umorului de înaltă clasă și buna dispoziție pe care-o vezi în priviri și care te molipsește.
Am dorit să-i cunosc povestea de viață și Paul mi-a spus că provine dintr-o familie de polonezi, părinții lui fiind actori de circ, el însuși fiind artist vocal și organist. Este mândru că restaurantul este fondat în primele luni din anul 1990 și că la începuturi își delecta musafirii cu reprezentații de cabaret, circ și iluzionism. În restaurantul lui a primit vizita Majestății Sale Regina Iuliana a Olandei, a Preşedintelui Franţei , Valery Giscard D’Estaing , Primul Ministru al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Harold Wilson etc.

pizza paul s
Am comandat o pizza ”Salsiccia Funghi” cu sos de roșii, mozzarella, ciuperci și cârnaț tradițional care mi-a plăcut enorm: blatul nici gros, nici subțire, bine coaptă și bine asortată cu sosyl de roșii dulce pe care l-am comandat, de asemeni. Prețul și calitatea pizzei m-au făcut să-mi spun că și data viitoare cânt voi reveni în Bucovina, la Rădăuți, voi trece din nou pragul restaurantului d-lui Paul Kisczuk.
Pentru detalii și programări consultați site-ul http://www.paulselect.ro

Reclame

Mi-l învie cineva pe Valentin?


trandafir

Mâine e o zi specială. Una care-mi aduce, asemeni mării, fluxuri și refluxuri, câteva amintiri… Dar e mort. E mort al meu Valentin. De trei zile stă în sicriu așa. Aștept o minune, dar ea întârzie. Și n-o mai aștept. M-am hotărât! Mâine duc mortul la cimitir. Fără niciun ritual. Fără niciun popă. Fără niciun pastor.

Nici Cupidon nu e departe de starea lui Valentin. E în comă, la reanimare. E întreținut în viață de aparate ale speranței că, într-o zi, își va reveni la misiunea de odinioară și va fi bine.

În anii trecuți, de 14 februarie, m-am bucurat cu Valentin la masă. În lumina palidă și romantică, la restaurant, în două rânduri. Valentin ne privea în ochi cu acea strălucire ce te făcea să crezi că fericirea asta va fi în fiecare an. Că va dura toată viața. Dar s-a înșelat. Ziua de mâine va fi diferită. Nu vom mai sta cu Valentin la masă. Voi fi cu el la groapă.

Sunt șanse slabe de înviere mâine. Dar, probabil, după îngropăciune, asemeni lui Hristos, plictisit să stea în locuința morților, Valentin va învia. Deși sunt sceptic: Valentin nu e Dumnezeu. Deci… Dar, dacă totuși va reveni printre oameni, va avea, oare, puterea, să răstoarne greutatea țărânei pentru a putea ieși la suprafață?