Despre vânzarea terenului agricol către străini


camp

Citesc despre subiectul cumpărării de terenuri agricole de către străini. Asta înseamnă că românii își vând terenurile. În viziunea mea, este o greșeală strategică majoră a statului și a românilor (ca să scriu elegant), posibilitatea cumpărării de terenuri agricole autohtone de către străini. Personal, NU VOI VINDE NICIODATĂ TERENUL AGRICOL PE CARE-L VOI MOȘTENI.

Luând ca reper trendul vânzării masive a terenurilor agricole din România, terenul agricol care acum aparține bunicii, va ajunge o insulă românească într-o mare proprietate multi-națională. Cred că asta se va întâmpla în maxim 10 ani. Sunt curios cum voi fi vrăjit de potențialii cumpărători? Voi dori să privesc în ochi frustrarea italienilor când le voi respinge ofertele cu mândria că sunt românul care nu-și vinde pământul. Pentru că pământul NU SE VINDE. Este o parte din identitatea mea de român. Proprietatea articulează mai bine relația dintre tine și calitatea de a fi român. Ce mai rămâne din identitatea mea fără terenul agricol din câmp?

Știu, veți fi tentați să gândiți despre mine că am devenit patetic. Dar, totuși, la ce vă veți întoarce dacă sistemul economic în forma pe care îl cunoașteți va ajunge într-un colaps prelungit? Cum veți mai obține o bucată de pită dacă ați vândut sau veți vinde și ultima palmă de teren agricol pe care-l dețineți?

Anunțuri

Reflecții pe marginea atentatelor de la Paris


paris

Europa fierbe. Filmul atentatelor începute alaltăieri la Paris, soldate cu 15 victime irecuperabile, din care 10 jurnaliști, confirmă persistența nesiguranței (și) în secolul XXI. Atentatele au fost angajate în numele islamului, fiind motivate de caricaturizarea profetului Mahomed de jurnaliștii publicației Charlie Hebdo.

Cu siguranță, acțiunile celor care au ucis în numele lui Allah sunt dezaprobante. Dar nici opera jurnaliștilor de la Charles Hebdo nu este acceptabilă, chiar dacă este publicată în virtutea libertății de exprimare. Libertatea are limitele ei, limite legate de libertatea și respectul valorilor celorlalți semnatari ai contractului social, care, încălcate, schimbă tema libertății cu cea a abuzului.

Da, categoric da: caricaturizarea profetului islamic de către jurnaliștii publicației Charles Hebdo s-a dovedit a fi un abuz costisitor. Jurnaliștii au plătit cu viața lor. Nimeni nu trebuie să-și permită excesul de libertate. Altfel, când acest tip de exces se face în raport cu anumite comunități ce au un potențial agresiv excesiv, cum este comunitatea musulmană în care există facțiuni radicale, extremiste, fundamentaliste, situația la nivel local și global poate degenera.

Secolul XX, marcat de nazism și comunist, a fost supranumit cel mai sângeros secol din istorie. Milioanele de evrei, români, ucraineni sau țigani au fost uciși în numele filosofiei naziste și comuniste. De asemeni, două războaie mondiale au devastat întreaga Europă.

Începând cu 11 septembrie 2001, când au căzut simbolurile americane și până acum două zile, civilizația occidentală a secolului XXI este pusă din nou sub semnul unui mare semn de întrebare urmat de un altul, de exclamare.

Mai mult, viitorul este incert. Au apărut zvonuri ce anunță atentate în Marea Britanie, SUA și alte țări. Pe ce planetă trăim? Spre ce ne îndreptăm? Cât de aproape/departe este perioada descrisă de Apocalipsa? Putem vorbi de civilizația europeană ca fiind una utopică? Mai putem identifica un loc de pe Terra unde este ”bine” în adevăratul sens al cuvântului?

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE KELEMEN HUNOR


kelemnnnn

Kelemen Hunor,

Nu încep această scrisoare cu apelativul ”dragă”. Din simplul motiv că nu-mi ești drag. Nu pentru că am ceva cu tine, personal. Nu pentru că am o problemă anume cu faptul că respiri aerul Ardealului și a întregii Românii. Nu-mi erai simpatic, recunosc. acum îmi ești TOTAL ANTIPATIC.
Nu-mi ești drag nu pentru că ești ungur, ci pentru că, în meandrele ascunse a dorinței ca România să aibă un președinte maghiar, stă ceva TOTAL DE NEACCEPTAT pentru românii în venele cărora mai curge fie și cel mai firav simț patriotic și pentru România populată în majoritate de români și NU DE MAGHIARI.
Dacă aș avea putere, Kelemen Hunor, te-aș declara PERSONA NON GRATA și ți-aș pune interdicție 50 de ani…
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI ABSOLUTE. E semnul aroganței maxime pe care un etnic – indiferent care ar fi el – care dorește preșdinția României – pentru el sau pentru oricare alt reprezentant al etniei din care face parte – PENTRU A IMPUNE LIMBA A CĂRUI VOCABULAR CONȚINE O INFLAȚIE STRĂINĂ (LIMBII ROMÂNE) DE ”K”-URI,” Z”-URI SAU ” Y”-URI. PENTRU A IMPUNE CULTURA MAGHIARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI SUPREME fiindcă îți dorești PUTEREA CE O CONFERĂ STATUTUL DE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI, PENTRU A-I PUTEA PRIGONI MAI EFICIENT PE ROMÂNII AFLAȚI ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este una ce subestimează și cel mai mic coeficient de inteligență a oricărui român și nu trebuie să rămână fără reacții ferme din partea românilor și a reprezentanților politici ai românilor.
Kelemen Hunor, în România trăiesc și alte minorități: ucraineni, tătari, lipoveni, turci, bulgari etc. Dar n-am auzit vreun reprezentant al vreunei etnii care există între granițele României, să dovedească aroganța ta și a politicienilor maghiari de a revendica (pentru-a câta oară?) autonomia și alte tâmpenii asemănătoare, pe care o minoritate nu deține legitimitatea de a o solicita.
Te revoltă rândurile acestei scrisor, Kelemn Hunor? Cum s-ar simți un maghiar din Ungaria în care-ți sugerez să te duci pentru totdeauna, dacă câteva zeci sau sute de mii de români s-ar muta în Ungaria și ar solicita autonomie în ”Ardealul ” Ungariei?
Kelemen Hunor, sper să-ți vină mintea la cap – în cazul în care ai făcut aceste declarații sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor – și să-ți ceri scuze românilor (dacă ai demnitate).

Chestiuni de educație financiară


bani

Mă-ntreb uneori cât de realiști sunt unii? Adevărul este că trăim vremuri grele marcate de contrastul sau discrepanța uriașă dintre nivelul ridicat al așteptărilor noastre și nivelul scăzut al veniturilor; dintre nevoile noastre și posibilitățile de satisfacere a lor. Mă refer, evident, la România.
Am auzit persoane vorbind de așteptările și stilul de viață al lor și mă uimește incapacitatea de a se adapta la realitate și a elimina din lista aspirațiilor vacanțele sau mesele la restaurant, de exemplu.
Nu sunt împotriva visătorilor, dar stabilirea corectă a priorităților articulate la realitatea resurselor financiare existente, este/ar trebui să fie, un obiectiv fundamental de atins în ziua de salariu. Altfel, există riscul unui blocaj financiar, respectiv al unei îndatorări ulterioare de care trebuie fugit ”ca necuratu de tămâie”, cum se spune în popor. Pentru că îndatorarea e-o sursă a poverii cotidiene crescânde, a disconfortului vieții puțin confortabile pe meleagurile mioritice, și a libertății. Cum te-ai mai putea simți liber când datorezi bani băncii(lor)?
Cred că frustrarea multor români este cauzată de acțiunile ne-inspirate pe fondul mentalității lor, a unei mentalitate ne-articulată la o minimă educație financiară. Trăim într-o societate consumeristă care îndeamnă populația prin mass-media, la consum – la unul exagerat și lipsit de logică – majoritatea lăsându-se luată de val și purtată haotic. Când se defectează ceva, se aruncă. Nimic nu se (mai) repară.
Înainte de a merge la shopping, ar trebui să ne gândim bine înainte, ce avem realmente nevoie să cumpărăm. Sugerez chiar scrierea unei liste de cumpărături, pentru a evita cheltuirea nepermisă pe baza simțurilor declanșate în supermarket …
N-avem motive să ne simțim prost dacă cineva, văzându-ne calculați, ne lipește eticheta de egoiști, zgârciți, hapsâni sau orice alt sinonim al acestora.
Într-o lume a resurselor aflate pe tobogan, determinând creșterea prețurilor, e important să ne folosim creierul și să ne facem bine calculele, pentru a lua cele mai bune decizii de administrare eficientă a banilor. Apropos! Astăzi, în România, banii sunt foarte scump de împrumutat. Convingeți-vă de asta mergând la o bancă și încercând să împrumutați bani.

P.S. Am spus cândva că există români care nu-și permit nici X6 dar nici Iphone.M-a ascultat cineva?

Marș pentru Basarabia


basarabia

Azi, la metrou, am primit un fluturaș, o invitație la un ”Marș pentru Basarabia”. Basarabenii doresc ca bucata de Românie confiscată de ruși, pe care trăiesc ei, să fie alipită bucății mai mari numită România. Dorința lor e justă, asemeni dorinței celor ce vor revenirea României de la statutul de Republică semiprezidențială, la cel de Monarhie. Și eu sunt adeptul acestei idei. Bolșevismul a confiscat României atât Basarabia, cât și Monarhia. În privința Monarhiei, este indubitabil: sporovăiala clasei politice autohtone justifică schimbarea. Nu suntem structurați psiho-social pentru așa numita democrație. Ne trebuie un principe înțelept, un monarh, un simbol onorabil, autentic și favorabil României, respectat de marile puteri ale lumii, fără obiceiul paharului la orice moment din zi și din noapte, care să reprezinte interesele celor mulți, dincolo de beția cuvintelor patinate pe sticla teveurilor.

În privința alipirii Basarabiei de România, mă întreb care este, de fapt, substratul motivațional, ceea ce nu se spune, ”pânza freatică” a dorinței lor în privința dispariției graniței dintre noi și ei? Dacă dorința lor ascunsă nu este altceva decât o pistă de lansare spre Eldorado, spre occidentul european spre care, români fiind, s-ar duce cu buletinul, atunci motivația este greșită. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă ar agrava bunăstarea noastră și ar împovăra statul român. Dacă ar depinde de mine, aș fi dispus să le fac pe plac moldovenilor, dar nu cu scopul de a le facilita lansarea lor spre vest – situație în care aș regreta decizia. Lărgirea teritorială pură nu mă satisface. Deși, cu moldovenii-n țară, majoritatea parlamentară n-ar mai avea nevoie de unguri, lăsându-i să saliveze la mult dorita autonomie.

ROMÂNI, NU VĂ (MAI) VINDEȚI PĂMÂNTUL!!!


teren-arabil

Se spune că odinioară, în timpul războaielor, românii fugeau în păduri, în munții care-i ascundeau de năvălitorii nemiloși.

Astăzi, războiul nu mai este unul militar. Ci economic.

Americanii au atacat Irakul din punct de vedere militar, dar acest atact a avut un substrat economic. Atacul a fost motivat de existența petrolului din acest stat arab.

Ne aflăm într-un plin război economic crud: criză economică, o cifră a șomajului global a cărui scădere este greu de crezut, românii mai au O SINGURĂ ALTERNATIVĂ: pot alerga la țară, la pământ, la peticul de țărână lăsat moștenire de înaintași.

FMI-ul reprezintă un important arsenal al Occidentului în războiul economic contemporan.

Nu mă erijez în liderul vre-unui partid politic, nici al Guvernului sau a Președinției, dar nu am găsit un imperativ mai potrivit ca aceasta: ROMÂNI, PROPRIETARI DE PĂMÂNT, NU VĂ VINDEȚI MOȘIA!

Când șomajul din România va fi la cote alarmante iar bucata de pâine nu va mai putea fi câștigată în stilul clasic al angajatului la stat sau la patron, pământul de la țară va mai rămâne SINGURA ALTERNATIVĂ DE SUPRAVIEȚUIRE.

Dacă veți ajunge să vindeți pământul veți fi nenorociți. Nu veți mai avea unde alerga, asemeni strămoșilor de odinioară din calea cotropitorilor.

Și nu vorbesc în van. În sudul României, italienii, spaniolii și alți străini caută să cumpere sute de hectare comasate pentru afacerile lor agricole. După ce vor cumpăra pământul din sudul României, vor căuta în nord, în dulcea Bucovină.

Chiar dacă va ajunge o insulă în marea de pământ cumpărată de italieni, spanioli și alții, nu voi vinde pământul moștenit.

Despre așteptare la români


asteptare-trista_f2041744ff490b

M-am trezit în această dimineață cu cheful de a scrie. N-am mai scris de ceva timp un articol, iar azi, mi-a căzut cu tronc ideea. Dar despre ce să scriu? Ei bine, îmi vine-n minte un cuvânt cheie: așteptarea. Suntem o nație a cărei realizări sunt condiționate de realitatea acestei expresii: AȘTEPTARE. Un exemplu la îndemână e faptul că am nevoie să-mi gătesc dar aștept să-mi vină cheful de a pleca la cumpărături. Probabil că cei din lumea anglo-saxonă nu-și întreprind acțiunile necesare supraviețuirii după chef și alte asemenea, ci, pur și simplu, acționează, în virtutea unei discipline articulate de-a lungul sutelor, poate miilor de ani, disciplină care i-a ajutat să poarte, să câștige și să stabilească colonii dincolo de granițele țării mamă.

Dar, cum nu sunt anglo-saxon ci un latin din Balcani care e tentat să negocieze totul, stau acum și scriu deși mi-e foame, dar aștept să vină cheful de a ieși din dormitor și a intra în bucătărie, apoi, de a ieși din bucătărie și a intra pe hol, pentru a putea ieși pe ușă afară la cumpărături, apoi a mă întoarce și a mă apuca de gătit.

Așteptarea la români e o realitate istorică și psihologică. Ne-am deprins cu ea și plecăm capul mai mult sau mai puțin voit la ideea așteptării, asemeni unor sclavi ce nu au alternative, lor rămânându-le doar acceptarea dictatelor date de stăpâni.

În vremea dictatului ceaușist românii așteptau mai mult sau mai puțini la cozile din fața magazinelor alimentare, a celor ce comercializau butelii, în fața birourilor indivizilor ce le repartizau apartamente etc.

Astăzi așteptăm tăcuți să luăm un aviz, o autorizație, un documentt emis de vreo primărie. Așteptăm botoși polițistul care comite un abuz și ne scrie pe nedrept o amendă. Așteptăm…

N-avem în noi structură de revoluționari să reacționăm potrivit cu acțiunile întreprinse. Sunt curios cum se va termina filmul live Roșia Montană… Sunt convins că politichienii nu sunt speriați de manifetările de la Piața Universității și nici cele din Roșia Montană. Orice decizie va fi luaată funcție de interesele și influențele venite din exteriorul României.

În rest… așteptăm să ne fie mai bine, să vină investitorii europeni, chinezi etc.  Că pe americani i-am așteptat, dar i-am așteptat degeaba, că m-are brânză n-au făcut. Aaaa. Mă scuzați! Ba da: au tăiat cu barda din pensii și salarii la vocea FMI-ului și acțiunea lui Băsescu, că de Boc nici nu poate fi vorba. Apropo de americani: mă bucur că acum, au și ei de așteptat…viza. Noi așteptăm ca ei s-o scoată, iar ei așteaptă s-o primească. Îmi va părea comic interogatoriul primit de americani din partea Poliției de frontieră române: de ce ați venit în România? Durata șederii pe teritoriul României? etc etc. De fapt, foarte corect! N-or fi ei feții frumoși cu stea în frunte ai omenirii!

Una peste alta, am așteptat în timp ce am scris aceste rânduri și mi-a venit cheful să mănânc. Poftă mare să-mi fie!