Schimbare


sosete colorate

Până nu demult (în urmă cu doi ani), dacă m-ai fi întrebat ce culoare de șosete prefer, ți-aș fi răspuns clar, hotărât și fără nicio ezitare: albe (la adidași)! Acum prefer șosetele colorate, cele colorate, dar nu din alea simple, ci cu nuanțe de culori bine asociate – exact ca cele din poza de mai sus.
Se pare că nu am fost ocolit de schimbare ci, asemeni altor oameni, m-am schimbat și eu: la nivel de preferințe culori la șosete.

În materie de schimbare, îmi vine în minte schimbarea imbecilă și nejustificată a unor români plecați peste granițele țării: uitarea altor români. A mea, în speță. De parcă au ieșit din filmul prost numit România (am în minte contextul socio-economico-politico românesc) sau au pășit deja în paradis și nu se vor mai întoarce niciodată în România. Păi Anglia a ieșit oficial din UE prin așa numitul BREXIT, iar viitorul nu sună deloc bine pentru imigranții din Anglia (deprecierea lirei datorată recesiunii economice ce bate la ușa Angliei, cumulată cu creșterea inflației ce va avea ca efect creșterea prețurilor, va face ca viața din UK să devină dificilă și neprofitabilă). Și mi-e că anul viitor va începe emigrarea, în sens invers, a românilor, în Românika. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu va fi o emigrare totală în sens invers, dar cred că în următorii ani urmează o revenire în valuri-valuri a românilor în țara lor natală. Ce vei face tu, român prostuț revenit în România cu coada-ntre picioare, care te ferești de mine sau de alți români? Te vei preface că totul este în regulă? Vei motiva lipsa de reacție la mesajele pe care ți le-am trimis pe Facebook? Hmmm, cred că atunci eu voi fi cel care nu te voi mai (re)cunoaște, vei fi un străin pentru mine. Nu am înțeles și nu reușesc să înțeleg nici acum genul acesta de schimbare care a marcat unii români. Nu înțeleg genul acesta de izolare și de ”muțenie”.

Am privit admirativ sau mai bine spus cu invidie polonezii din occident. Cine a emigrat în Anglia, spre exemplu, a văzut cu siguranță această imagine la job în pauzele de masă: masă, polonezi așezați în jurul mesei, dialogând frenetic în timp ce-și serveau micul/prânzul/cina. Românii? Împrăștiați în sala de mese asemeni unor cioburi ale unei vaze de flori ce tocmai s-a spart. Și ne mai întrebăm de ce noi, românii avem soarta pe care-o avem?! Ha!

Întrebat de mine, un polonez a motivat prin următorul cuvânt cheie unitatea polonezilor: supraviețuirea (în străinătate).

Iohannis…și încă 5 ani pierduți pentru România


iohannis003-465x215

Foarte pe scurt: a trecut primul tur al alegerilor prezidențiale, iar rezultatul turului doi e foarte previzibil: încă 5 ani cu Iohannis la Cotroceni. Dăncilă va fi mătrășită de propriul partid după turul doi, iar ceilalți contracandidați își vor vedea de agenda lor întreruptă de această campanie.
Vor urma încă 5 ani pierduți care vor (re)confirma (dacă mai era necesar asta) că românii nu au învățat nimic… Vom avea același președinte ”setat” mai degrabă pe muțenie decât pe discursuri și acțiuni, care nu va obține NIMIC semnificativ pentru români și România, ca și în ceilalți 5 ani care tocmai s-au dus.
Liderii occidentali vor râde în hohote de noi, trimițând formalele felicitări pentru câștigarea alegerilor: Trump va surâde în stilu-i caracteristic, așteptând eventual ca neamțul de la Cotroceni să-i facă o nouă vizită în care, v-ați prins: nu va cere public (nici măcar) eliminarea vizelor pentru români, iar Merkel va respira ușurată că al nost Președinte nu-i va propune public recuperarea datoriei Germaniei către Românika.
Ce ne mai rămâne? Să dormim în continuare în papuci în următorii 5 ani cu speranța naivă că la următoarele alegeri vom alege altceva…

Suntem incapabili să ne salvăm ca națiune…
Noapte bună români!
Noapte bună România!

Despre vânzarea terenului agricol către străini


camp

Citesc despre subiectul cumpărării de terenuri agricole de către străini. Asta înseamnă că românii își vând terenurile. În viziunea mea, este o greșeală strategică majoră a statului și a românilor (ca să scriu elegant), posibilitatea cumpărării de terenuri agricole autohtone de către străini. Personal, NU VOI VINDE NICIODATĂ TERENUL AGRICOL PE CARE-L VOI MOȘTENI.

Luând ca reper trendul vânzării masive a terenurilor agricole din România, terenul agricol care acum aparține bunicii, va ajunge o insulă românească într-o mare proprietate multi-națională. Cred că asta se va întâmpla în maxim 10 ani. Sunt curios cum voi fi vrăjit de potențialii cumpărători? Voi dori să privesc în ochi frustrarea italienilor când le voi respinge ofertele cu mândria că sunt românul care nu-și vinde pământul. Pentru că pământul NU SE VINDE. Este o parte din identitatea mea de român. Proprietatea articulează mai bine relația dintre tine și calitatea de a fi român. Ce mai rămâne din identitatea mea fără terenul agricol din câmp?

Știu, veți fi tentați să gândiți despre mine că am devenit patetic. Dar, totuși, la ce vă veți întoarce dacă sistemul economic în forma pe care îl cunoașteți va ajunge într-un colaps prelungit? Cum veți mai obține o bucată de pită dacă ați vândut sau veți vinde și ultima palmă de teren agricol pe care-l dețineți?

Reflecții pe marginea atentatelor de la Paris


paris

Europa fierbe. Filmul atentatelor începute alaltăieri la Paris, soldate cu 15 victime irecuperabile, din care 10 jurnaliști, confirmă persistența nesiguranței (și) în secolul XXI. Atentatele au fost angajate în numele islamului, fiind motivate de caricaturizarea profetului Mahomed de jurnaliștii publicației Charlie Hebdo.

Cu siguranță, acțiunile celor care au ucis în numele lui Allah sunt dezaprobante. Dar nici opera jurnaliștilor de la Charles Hebdo nu este acceptabilă, chiar dacă este publicată în virtutea libertății de exprimare. Libertatea are limitele ei, limite legate de libertatea și respectul valorilor celorlalți semnatari ai contractului social, care, încălcate, schimbă tema libertății cu cea a abuzului.

Da, categoric da: caricaturizarea profetului islamic de către jurnaliștii publicației Charles Hebdo s-a dovedit a fi un abuz costisitor. Jurnaliștii au plătit cu viața lor. Nimeni nu trebuie să-și permită excesul de libertate. Altfel, când acest tip de exces se face în raport cu anumite comunități ce au un potențial agresiv excesiv, cum este comunitatea musulmană în care există facțiuni radicale, extremiste, fundamentaliste, situația la nivel local și global poate degenera.

Secolul XX, marcat de nazism și comunist, a fost supranumit cel mai sângeros secol din istorie. Milioanele de evrei, români, ucraineni sau țigani au fost uciși în numele filosofiei naziste și comuniste. De asemeni, două războaie mondiale au devastat întreaga Europă.

Începând cu 11 septembrie 2001, când au căzut simbolurile americane și până acum două zile, civilizația occidentală a secolului XXI este pusă din nou sub semnul unui mare semn de întrebare urmat de un altul, de exclamare.

Mai mult, viitorul este incert. Au apărut zvonuri ce anunță atentate în Marea Britanie, SUA și alte țări. Pe ce planetă trăim? Spre ce ne îndreptăm? Cât de aproape/departe este perioada descrisă de Apocalipsa? Putem vorbi de civilizația europeană ca fiind una utopică? Mai putem identifica un loc de pe Terra unde este ”bine” în adevăratul sens al cuvântului?

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE KELEMEN HUNOR


kelemnnnn

Kelemen Hunor,

Nu încep această scrisoare cu apelativul ”dragă”. Din simplul motiv că nu-mi ești drag. Nu pentru că am ceva cu tine, personal. Nu pentru că am o problemă anume cu faptul că respiri aerul Ardealului și a întregii Românii. Nu-mi erai simpatic, recunosc. acum îmi ești TOTAL ANTIPATIC.
Nu-mi ești drag nu pentru că ești ungur, ci pentru că, în meandrele ascunse a dorinței ca România să aibă un președinte maghiar, stă ceva TOTAL DE NEACCEPTAT pentru românii în venele cărora mai curge fie și cel mai firav simț patriotic și pentru România populată în majoritate de români și NU DE MAGHIARI.
Dacă aș avea putere, Kelemen Hunor, te-aș declara PERSONA NON GRATA și ți-aș pune interdicție 50 de ani…
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI ABSOLUTE. E semnul aroganței maxime pe care un etnic – indiferent care ar fi el – care dorește preșdinția României – pentru el sau pentru oricare alt reprezentant al etniei din care face parte – PENTRU A IMPUNE LIMBA A CĂRUI VOCABULAR CONȚINE O INFLAȚIE STRĂINĂ (LIMBII ROMÂNE) DE ”K”-URI,” Z”-URI SAU ” Y”-URI. PENTRU A IMPUNE CULTURA MAGHIARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este SEMNUL AROGANȚEI SUPREME fiindcă îți dorești PUTEREA CE O CONFERĂ STATUTUL DE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI, PENTRU A-I PUTEA PRIGONI MAI EFICIENT PE ROMÂNII AFLAȚI ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ.
Declarația ta, Kelemen Hunor, este una ce subestimează și cel mai mic coeficient de inteligență a oricărui român și nu trebuie să rămână fără reacții ferme din partea românilor și a reprezentanților politici ai românilor.
Kelemen Hunor, în România trăiesc și alte minorități: ucraineni, tătari, lipoveni, turci, bulgari etc. Dar n-am auzit vreun reprezentant al vreunei etnii care există între granițele României, să dovedească aroganța ta și a politicienilor maghiari de a revendica (pentru-a câta oară?) autonomia și alte tâmpenii asemănătoare, pe care o minoritate nu deține legitimitatea de a o solicita.
Te revoltă rândurile acestei scrisor, Kelemn Hunor? Cum s-ar simți un maghiar din Ungaria în care-ți sugerez să te duci pentru totdeauna, dacă câteva zeci sau sute de mii de români s-ar muta în Ungaria și ar solicita autonomie în ”Ardealul ” Ungariei?
Kelemen Hunor, sper să-ți vină mintea la cap – în cazul în care ai făcut aceste declarații sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor – și să-ți ceri scuze românilor (dacă ai demnitate).

Chestiuni de educație financiară


bani

Mă-ntreb uneori cât de realiști sunt unii? Adevărul este că trăim vremuri grele marcate de contrastul sau discrepanța uriașă dintre nivelul ridicat al așteptărilor noastre și nivelul scăzut al veniturilor; dintre nevoile noastre și posibilitățile de satisfacere a lor. Mă refer, evident, la România.
Am auzit persoane vorbind de așteptările și stilul de viață al lor și mă uimește incapacitatea de a se adapta la realitate și a elimina din lista aspirațiilor vacanțele sau mesele la restaurant, de exemplu.
Nu sunt împotriva visătorilor, dar stabilirea corectă a priorităților articulate la realitatea resurselor financiare existente, este/ar trebui să fie, un obiectiv fundamental de atins în ziua de salariu. Altfel, există riscul unui blocaj financiar, respectiv al unei îndatorări ulterioare de care trebuie fugit ”ca necuratu de tămâie”, cum se spune în popor. Pentru că îndatorarea e-o sursă a poverii cotidiene crescânde, a disconfortului vieții puțin confortabile pe meleagurile mioritice, și a libertății. Cum te-ai mai putea simți liber când datorezi bani băncii(lor)?
Cred că frustrarea multor români este cauzată de acțiunile ne-inspirate pe fondul mentalității lor, a unei mentalitate ne-articulată la o minimă educație financiară. Trăim într-o societate consumeristă care îndeamnă populația prin mass-media, la consum – la unul exagerat și lipsit de logică – majoritatea lăsându-se luată de val și purtată haotic. Când se defectează ceva, se aruncă. Nimic nu se (mai) repară.
Înainte de a merge la shopping, ar trebui să ne gândim bine înainte, ce avem realmente nevoie să cumpărăm. Sugerez chiar scrierea unei liste de cumpărături, pentru a evita cheltuirea nepermisă pe baza simțurilor declanșate în supermarket …
N-avem motive să ne simțim prost dacă cineva, văzându-ne calculați, ne lipește eticheta de egoiști, zgârciți, hapsâni sau orice alt sinonim al acestora.
Într-o lume a resurselor aflate pe tobogan, determinând creșterea prețurilor, e important să ne folosim creierul și să ne facem bine calculele, pentru a lua cele mai bune decizii de administrare eficientă a banilor. Apropos! Astăzi, în România, banii sunt foarte scump de împrumutat. Convingeți-vă de asta mergând la o bancă și încercând să împrumutați bani.

P.S. Am spus cândva că există români care nu-și permit nici X6 dar nici Iphone.M-a ascultat cineva?

Marș pentru Basarabia


basarabia

Azi, la metrou, am primit un fluturaș, o invitație la un ”Marș pentru Basarabia”. Basarabenii doresc ca bucata de Românie confiscată de ruși, pe care trăiesc ei, să fie alipită bucății mai mari numită România. Dorința lor e justă, asemeni dorinței celor ce vor revenirea României de la statutul de Republică semiprezidențială, la cel de Monarhie. Și eu sunt adeptul acestei idei. Bolșevismul a confiscat României atât Basarabia, cât și Monarhia. În privința Monarhiei, este indubitabil: sporovăiala clasei politice autohtone justifică schimbarea. Nu suntem structurați psiho-social pentru așa numita democrație. Ne trebuie un principe înțelept, un monarh, un simbol onorabil, autentic și favorabil României, respectat de marile puteri ale lumii, fără obiceiul paharului la orice moment din zi și din noapte, care să reprezinte interesele celor mulți, dincolo de beția cuvintelor patinate pe sticla teveurilor.

În privința alipirii Basarabiei de România, mă întreb care este, de fapt, substratul motivațional, ceea ce nu se spune, ”pânza freatică” a dorinței lor în privința dispariției graniței dintre noi și ei? Dacă dorința lor ascunsă nu este altceva decât o pistă de lansare spre Eldorado, spre occidentul european spre care, români fiind, s-ar duce cu buletinul, atunci motivația este greșită. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă ar agrava bunăstarea noastră și ar împovăra statul român. Dacă ar depinde de mine, aș fi dispus să le fac pe plac moldovenilor, dar nu cu scopul de a le facilita lansarea lor spre vest – situație în care aș regreta decizia. Lărgirea teritorială pură nu mă satisface. Deși, cu moldovenii-n țară, majoritatea parlamentară n-ar mai avea nevoie de unguri, lăsându-i să saliveze la mult dorita autonomie.