Ciolanul, simbolul României


ciolan afumat

Este trecut de miezul nopții. Iau masa cu soția: ciorbă cu ciolan afumat. Gândul îmi zboară de la ciolanul afumat din farfurie la ciolanul ca simbol înrădăcinat deja al clasei politice românești și la steagul României incomplet fără ciolan. Steagul României era mai reprezentativ în vremea comunismului când simbiolurile evidențiate de galbenul din mijlocul steagului reprezentau cu fidelitate realitatea din teren…
Ciolanul iese mai bine în evidență aici, în occidentul cu gastronomie lipsită de gust, cu care ciolanul contrastează tocmai prin gustul său bestial, autentic românesc (căci de la un magazine românesc a fost cumpărat) din ciorba cu legume. Până și pisica înghite aproape instant bucățelele de cărniță fragedă ce i s-au dat, rămânând cu un gol vizibil în gât marcat de înghițitul în sec și apetitul lăsat baltă de alte bucățele de cărniță desprinse de pe ciolan, care întârzie să apară…
Ciolanul, elemental-minune din ciorbă care asigură trădarea dietei și, evident, mărirea circumferinței burtei de-acum bombate.
Ciolanul, garant al exersării continue a trădării de neam și țară de către clasa politică de 30 de ani încoace prin ”legea insuficienței permanente” care însoțește ciolanul și ambele clasa politică incapabilă să reziste iolanului irezistibil, a condamnat peste 5 milioane de români la exil sau autodeportare determinată de realitatea din terenul războiului economic din care România a ieșit perzantă zi de zi (peste 1240 de fabrici și uzine s-au lichidat fără niciun discernământ din anii 90 încoace) și care i-a făcut pe românii autodeportați în occident să concluzioneze că: ”n-am ce face-n România”.
Termin ciorba cu ciolan afumat din farfurie cu stomacul ajuns la saturație și speranța ca în România să vină o clasă politică care să ajungă și ea la saturația de ciolan…

 

La 30 de ani de la ”revoluție”


revolutie digi

(sursa foto: Digi24)

Așa numita revoluție m-a prins acasă, în Bucovina natală, la Siret. Eram copil: aveam aproape 7 ani și eram proaspăt intrat în clasa întâi. Era seara, în jurul orei 21:00 cred, când mama urmărea la televizorul alb-negru din sufrageria apartamentului din strada Carpați, evenimentele ”revoluției”. Îmi amintesc de ieșirea lui Nicolae Ceaușescu din TAB cu deja celebra sa căciulă pe care a pus-o pe cap imediat ce a coborât din vehicul și cam atât. Nu am rămas în fața teveului pentru că m-am dus la culcare în domitor.
În acel decembrie, pe străzile orașului Siret era liniște. Nu s-a simțit nicio revoluție. Habar nu am dacă toți siretenii știau de ultima mare știre: prinderea și apoi mitralierea cuplului Ceaușescu din ziua de Crăciun. Liniște a fost și după înmormântarea cuplului Ceaușescu, când, de-a lungul anilor, au fost puse lacăte pe ușile mai multor întreprinderi – IMIL, fabrica de covoare, fabrica de lapte sau fabrica de tricotaje. Siretenii nu au protestat. Au asistat pasiv cum li se suflă locurile de muncă de sub nas și apoi au fost nevoiți să plece în alte orașe din România sau peste hotare în căutarea sensului economic pierdut, iar clădirile fabricii de covoare din Siret, spre exemplu, seamănă cu niște cranii uriașe, dreptunghiulare și cu mai mulți ochi negri static ce întâlnesc privirile mai mult sau mai puțin mirate ale trecătorilor ce privesc ruinele unuia din simbolurile cândva vii ale orașului Siret.
Atunci nu înțelegeam aproape nimic din ce se întâmpla, cum nici majoritatea românilor nu știau ce se întâmplă cu adevărat și nu iși imaginau că acel decembrie 1989 era începutul jafului României în urma căruia au fost închise, distruse, vândute la fier vechi, maltratate, peste 1200 (!!!) de întreprinderi mijlocii și mari… România a rămas singura țară din lume care-și plătise datoria externă către FMI și avea șanse reale să devină o țară independentă, suverană și necontrolată de occident…
Trăiesc cu speranța că Autostrada Siret-Suceava-Ploiești va deveni peste câțiva ani o realizare a dreptei proaspăt (re)ajunsă la guvernare, iar parcul industrial de la vama cu Ucraina va prinde viață, iar Siretul va recupera puțin din statutul de altădată…
Mai sper ca această clasă politică de la putere să gândească politici economico-fiscale predictibile, să dea drumul la investițiile cruciale necesare în România – autostrăzile și să creeze astfel atractivitate pentru invetitorii străini dar și diaspora care deține capital suficient pentru construcția de companii noi în România…

Iohannis…și încă 5 ani pierduți pentru România


iohannis003-465x215

Foarte pe scurt: a trecut primul tur al alegerilor prezidențiale, iar rezultatul turului doi e foarte previzibil: încă 5 ani cu Iohannis la Cotroceni. Dăncilă va fi mătrășită de propriul partid după turul doi, iar ceilalți contracandidați își vor vedea de agenda lor întreruptă de această campanie.
Vor urma încă 5 ani pierduți care vor (re)confirma (dacă mai era necesar asta) că românii nu au învățat nimic… Vom avea același președinte ”setat” mai degrabă pe muțenie decât pe discursuri și acțiuni, care nu va obține NIMIC semnificativ pentru români și România, ca și în ceilalți 5 ani care tocmai s-au dus.
Liderii occidentali vor râde în hohote de noi, trimițând formalele felicitări pentru câștigarea alegerilor: Trump va surâde în stilu-i caracteristic, așteptând eventual ca neamțul de la Cotroceni să-i facă o nouă vizită în care, v-ați prins: nu va cere public (nici măcar) eliminarea vizelor pentru români, iar Merkel va respira ușurată că al nost Președinte nu-i va propune public recuperarea datoriei Germaniei către Românika.
Ce ne mai rămâne? Să dormim în continuare în papuci în următorii 5 ani cu speranța naivă că la următoarele alegeri vom alege altceva…

Suntem incapabili să ne salvăm ca națiune…
Noapte bună români!
Noapte bună România!

Un București imbecil(izat)?


firea-nervoasa

Taxa lu madam Firea a trecut de aproape o săptămână. Bucureștiul? Tăcere! Bucureștenii ”pur sânge” dar și cei prin adopție nu spun nimic. Pe sticlele teveurilor nu patinează nimic din deja arhicunoscutele piețe bucureștene specializate în proteste: Victoriei sau Universitate. Cum poți accepta, fără să îți manifești dezacordul față de instituirea unor taxe pe sărăcie? Cum poți tăcea, când un primar institutie taxe FĂRĂ SĂ FII INVESTIT ÎN CENTURĂ, PASAJE, PODURI, PARCĂRI, FLUIDIZAREA TRAFICULUI, ÎMBUNĂTĂȚIREA REȚELEI DE TRANSPORT PUBLIC ETC.?
Și Londra are taxă de centru + taxă de poluare, tot în centru, aplicată în așa numita ”congestion zone”. Dar e taxă doar pentru centru, NU PENTRU TOATĂ LONDRA, iar dacă vrei neapărat mașină ultimul răcnet, o cumperi cu un avans pe care-l produci din muncă cinstită în primele câteva luni de muncă ca muncitor obișnuit, iar apoi îți permiți acea rată lunară fără să fii nevoit să apelezi la combinații meșteșugite de proveniență mioritică. Dar România nu e Anglia! Capitala Angliei este foarte bine acoperită cu mijloace de transport în comun. Din provincia britanică ajungi în Londra cu trenul foarte ușor, apoi ai o conexiune foarte bună cu metrourile și trenurile londoneze. În România n-ai așa ceva din Popești-Leordeni sau Domnești sau Adunații-Copăceni spre București, de exemplu.
Sunt convins că în România cine are o mașină cu normă de poluare euro 2, spre exemplu, și care va plăti cinsprezece milioane de lei vechi vinieta „Oxigen” pe an (sursa: https://www.businessmagazin.ro/actualitate/taxa-oxigen-a-gabrielei-firea-lista-de-tarife-si-programul-cand-vor-fi-interzise-masinile-in-capitala-18499550), e puțin probabil să-și permită o mașină cu norma de poluare euro 6, sau chiar electrică, fie ea și second hand. Dacă și-o permite, înseamnă că toacă TOATE ECONOMIILE acumulate de-a lungul anilor și omul rămâne în fundul gol, financiar vorbind. Nu mai vorbim de mașină nouă. Dacă apelează la credit în România pentru a-și cumpăra o mașină nouă (dacă se încadrează cu nivelul salariului, bineînțeles) și își pierde serviciul (să presupunem), omul ajunge executat silit și, cel mai probabil, datorită clauzelor abuzive din contractul său de credit, datoria lui va crește ca Făt-Frumos într-o lună cât ar crește aceeași valoare a împrumutului contractat în occident într-un an sau mai bine. Să-i mulțumim d-lui Isărescu?
Madam Firea a pus căruța înaintea boilor prin această taxă, fără să investească în nimic și sunt convins că Bucureștiul de căruță va rămâne, iar boii tot în spatele căruței ever for ever…
Ce alternative are acum săracul bucureștean? Pragmatic vorbind, să ceară de la angajator banii de vinieta doamnei din Voluntari, sau mașină de serviciu de la patron dacă este nevoit să folosească mașina cu scop de navetă. Sau o ieșire de un an, doi în occident pentru a putea câștiga banii de mașină. Sau rămâne tăcut, prostit, pasiv, cu speranța că va veni alt primar să abroge vinieta Oxigen… Am scris asta pentru că românul îndură. S-a deprins cu durerea-n tăcere fără să înțeleagă că acest gen de suferință e foarte costisitor, nu doar pe termen scurt, ci pe termen fooooarte luuuuung, cât Marele Zid Chinezesc…

Filosofând puțin, locuitorii din București își merită soarta:
1. Pentru că au ales-o pe madam de Voluntari primăreasă jenerală.
2. Pentru că s-au vândut ieftin la patroni sau nu ”și-au băgat picioarele” în ea de țară vândută oricum de gașca politică autohtonă începând cu ianuarie 1990 și nu dispun de banii necesari pentru o mașină nouă.
3. Dacă madam Firea iese primar din nou la anu-n vară, voi scrie mare cu litere de-o șchioapă: UN BUCUREȘTI IMBECIL!
4. Avea dreptate Țuțea când spunea că a făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți?

În urma unui rege…


regele-mihai-foto-ioana-chirita_15213000

(Foto: Ioana Chiriță)

În urma unui rege… rămâne o țară întristată și înlăcrimată, blocată în clipele unei reflecții grave privind pierderea a 28 de ani în realitatea păguboasă a republicii post-comuniste, în care neo-bolșevicii autohtoni au luat România de parcă ar fi țara lor proprietate personală – asemeni romanilor de acum peste 2000 de ani ce au împărțit cămașa lui Hristos – lăsând o țară improprie pentru demnitate sau prosperitate pentru românul de rând.
Moartea Regelui Mihai ia odată cu ea un mare potențial: acela de a folosi statutul și rolul de monarh în  procesul de transformare și aducere a României la nivelul statelor occidentale.

În urma unui rege… rămâne o națiune fără repere – căci ce vedem la palate… sunt găști ce gravitează pe orbita intereselor personale și de clan, fără viziune și fără strategie.

Monarhia trebuie sa revină. Avem nevoie de un REGE, de un OM cu o coloană vertebrală dreaptă, capabil să ne reprezinte cu demnitate, curaj și capacitate de luptă pentru interesele noastre.
Am avut în fruntea statului personaje indoielnice capabile doar de vorbe impletite și lipsite de consistență (Iliescu), multă hăhăială (Băsescu) și multă muțenie (Iohannis) completate de un parlament cu senatori și deputați ce au votat legi incomplete, prost gândite sau nocive.
E vremea sa ne trezim!

E de o mie de ori mai bine să contribui financiar la întreținerea unei case regale demne, cu autoritate, responsabilitate și determinare care să misioneze și să reprezinte bine națiunea română, decât să susții o gașcă de impostori penali care votează în defavoarea ta ca cetățean și națiune cu gândul la siluete feminine și conturi bancare!

Ce (ne-)am putea reproșa?

Regelui Mihai, poate doar timiditatea discursului sau absența unei incisivități ce se impunea în raport cu neo-bolșevicii feseniști care au preluat puterea în anii 90.

Nouă, că am permis ca România să tureze în gol și chiar să decelereze cu progresul necesar unei țări ce se vrea modernizată și nu improvizată.

Spre ce ne îndreptăm?

Dificil de spus. Se impune un referendum cu întrebarea legitimă: vă doriți reinstaurarea monarhiei? Și doar inconștienții sau oamenii lipsiți de memorie ar putea răspunde infirmativ.

Așteptăm o Românie înfricoșătoare?


o-america-infricosatoare_1_fullsize

Am găsit-o întâmplător pe un site specialializat cu vânzarea cărților. Mi-a atras atenția. Am comandat-o și…am terminat de citit.

Este o carte fascinantă, ”fără perdea” – dar fără limbaj trivial – ușor diluată. Per ansamblu a fost o investiție bună de timp. O carte care prezintă America dincolo de paravan, contrabalansând cu imaginea de vis a acestei țări din mintea unora: visul american care este, pe alocuri un coșmar cu care n-ai vrea să te-ntâlnești.

”O americă înfricoșătoare” mă duce cu gândul acum la realitatea unei potențiale Românii înfricoșătoare, nu atât în privința violurilor ci în cea a unui dezastru economic și a unui exod masiv al românilor, ceea ce ar transforma România în Detroitul de altădată, în care au mai rămas doar ”bătrânii, bolnavii și cei lipsiți de mijloace – adică cei care sunt prea săraci, prea descurajați sau prea handicapați ca să se ducă  în altă parte” (pag. 232).

Aceasta poate deveni realitatea din România următorilor 5-10 ani dacă stăm pasivi – cei care stau – fără să ieșim în stradă și să protestăm împotriva încercării de erdoganizare a României, începută subtil cu această ordonanță de urgență a Guvernului Grindeanu!