Mi-l învie cineva pe Valentin?


trandafir

Mâine e o zi specială. Una care-mi aduce, asemeni mării, fluxuri și refluxuri, câteva amintiri… Dar e mort. E mort al meu Valentin. De trei zile stă în sicriu așa. Aștept o minune, dar ea întârzie. Și n-o mai aștept. M-am hotărât! Mâine duc mortul la cimitir. Fără niciun ritual. Fără niciun popă. Fără niciun pastor.

Nici Cupidon nu e departe de starea lui Valentin. E în comă, la reanimare. E întreținut în viață de aparate ale speranței că, într-o zi, își va reveni la misiunea de odinioară și va fi bine.

În anii trecuți, de 14 februarie, m-am bucurat cu Valentin la masă. În lumina palidă și romantică, la restaurant, în două rânduri. Valentin ne privea în ochi cu acea strălucire ce te făcea să crezi că fericirea asta va fi în fiecare an. Că va dura toată viața. Dar s-a înșelat. Ziua de mâine va fi diferită. Nu vom mai sta cu Valentin la masă. Voi fi cu el la groapă.

Sunt șanse slabe de înviere mâine. Dar, probabil, după îngropăciune, asemeni lui Hristos, plictisit să stea în locuința morților, Valentin va învia. Deși sunt sceptic: Valentin nu e Dumnezeu. Deci… Dar, dacă totuși va reveni printre oameni, va avea, oare, puterea, să răstoarne greutatea țărânei pentru a putea ieși la suprafață?  

Reclame

O noapte de vis


luna la fereastra

Aseară a fost o noapte superbă! Am stins lumina și am realizat că nu voi dormi singur. Razele lunii creau o atmosferă deosebită din dormitor. Dacă un poet romantic ar fi fost aici, cu siguranță ar fi sacrificat această noapte pentru a scrie versuri iubitei sale. Cu siguranță și-ar fi imaginat scene din Luceafărul sau Romeo și Julieta. Eu, deși sunt romantic și scriu versuri, nu (mai) am cui sa dedic rimele mele…deci, m-am pus la somn în atmosfera de vis cu speranța de a visa iubirea vieții mele. Dar n-am visat-o. În memorie nu găsesc nimic. Nu am visat nimic. Poate la noapte…