Azi, de 1 mai…


1 mai

Azi, 1 mai, sărbătorim Ziua Internațională a Muncii.
Paradoxal, în loc să muncim, lenevim: la mare, la munte, prin păduri, la grătare sau, după caz, în pat.
România are prea multe sărbători. Nepermis de multe. Prea multă leneveală pentru-atâta sărăceală.
Parcă am avea bunăstarea Elveției sau a nu știu cărui stat arab.
Cu-atâtea zile de încremenire în proiect, ce șanse avem să ”trăim (mai) bine”?

Reflecții privind lectura


lectura

Citind cărțile pe care le aleg, la sugestia unor prieteni poate mai cultivați decât mine, sau, pur și simplu, pe baza propriilor impulsuri, realizez că mintea mea – un imens univers încă liber în cea mai mare parte a lui, se mobilează și se înnobilează cu fiecare filă și carte pe care o termin de citit. Mai am atâtea cărți cu care trebuie să-mi mobilez mintea! Atâtea livinguri, dormitoare și mansarde ale lumii mele interioare așteaptă să fie mobilate! Pentru asta, în timpul liber pe care-l am, trebuie să pun la cură de slăbire televizorul și calculatorul. Și reușesc. Găsesc puterea să renunț pentru perioade consistente de timp la televizor și iau o carte. Pentru succesul renunțării la teve și internet contribuie și amintirea cărții lui Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane, (v-o recomand!) pe care am lecturat-o în urmă cu vreo șapte ani, o lucrare convingătoare în care autorul argumentează temeinic, efectele profund nocive ale televizualului asupra minții pe care mi-o doresc capabilă pe termen lung de analize, sinteze, procese cognitive complexe. Și din acest motiv aleg lectura în detrimentul lumii artificiale, nocive, contraproductive ale televizorului și internetului.  

efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane---coperta-1

Practic, fără lectură, avem o minte săracă ce se ocupă cu nimicuri, hoinărind pe dealurile pustii ale existenței noastre interioare, ne-depășind nivelul nevoilor primare surprinse de psihologul umanist Abraham Maslow în a sa Piramidă a necesităților, fără idei și fără munca atât de necesară a ”morii” care macină… idei. Cineva (C. Noica dacă nu greșesc) spunea că mintea e murdară și trebuie spălată prin lectură. Deși e o treabă demodată, neatractivă, ce solicită un efort de concentrare imens, pălind în fața televiziunii și internetului, lectura ne ajută să depășim granița plafonării și autosuficienței, a lumii noastre înguste, fără perspective de avansare, autodepășire și dezvoltare.

Internetul și televizorul sunt asemeni fast-food-ului. Ne oferă pe tavă câteva pastile energizante ce ne dau impresia că am primit suficiente informații, că ne-am hrănit mintea, dar, fiind sinceri cu noi înșine, realizăm că suntem flămânzi în profunzime, că am ”mâncat” fast-food și că mintea noastră are nevoie de hrană consistentă.      

MARE RISIPĂ!


CATEDRALA

Să cheltuiești sute de milioane de euro pentru pereții ce vor primi eticheta cu inscripția Catedrala Mântuirii Neamului și a căror spațiu interior se va umple doar la Paști sau la Crăciun, că doar atunci sunt umplute bisericile ortodoxe din România, e o mare risipă. Asta într-o țară în care educația și sănătatea e în comă, sărăcia e la cote alarmante, iar economia e K.O. Ne mai lipsește un mastodont cu o etichetă în genul: Tribunalul Judecății Neamului. Și avem de toate. Ce-o fi (fost) în capul Patriarhului Daniel? Care e diferența între cel din urmă și Ceaușescu? Măcar în vremea lui nea Nicu se produceau diverse bunuri ce ajungeau la export și existau bani. Dar azi, când am împrumutat o groază de bani de la americani, ideea acestui proiect mi se pare nocivă, probabil, un ”bonus” de lemne puse pe focul iadului economic din România.

Mă întreb cui va servi mastodontul acesta al grandomaniei șefilor slujitorilor Domnului? Denumirea asta bombastică cine a scornit-o? Că preotul contribuie la mântuirea credincioșilor, fără de care aceasta nu se poate realiza, se mai poate accepta, deși, în Sfânta Scriptură scrie clar, negru pe alb, că Hristos e singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Singurul Mânturitor și că doar la El există mântuire. Dar să spui imensa aberație și inepție în denumirea unui lăcaș de cult ce va concura cu Palatul Parlamentului alias Casa Poporului și unde vei putea, probabil, să întorci tirul în majoritatea timpului, e inacceptabil. E o sfidare a inteligenței și realității sociale din România în care numărul bisericilor e aproximativ dublu comparativ cu numărul școlilor. Mai bine se investeau banii în școli, spitale, clinici, centre sociale, cantine sociale, fundații, proiecte pentru rezolvarea unor probleme sociale. Construcția inconștienței și ignoranței fețelor bisericești seamănă cu achiziționarea unui Rolls-Roice, Bentley sau Maybach, oricare din aceste mașini de lux, de cineva care locuiește în cort sau o colibă la marginea pădurii și hoinărește zilnic prin pădure la cules de ciuperci pentru a le vinde și a reuși să supraviețuiască. Asta e România reală. Demagogii(le) sunt penibili(e).

Tată bogat, tată sărac


robertkiyosaki

Am citit-o și mi-a plăcut enorm. Dacă ar fi să fac o selecție între cărți pe considerentul ”cărți fundamentale”, aș alege Biblia sau Sfânta Scriptură pe probleme sufletești, spirituale, iar cartea aceasta pe probleme de educație financiară. Merită citită de toți românii! În special de adolescenți, tineri și cei care calcă pragurile băncilor pentru a plăti ratele la creditele contractate. E o carte despre bogăție și sărăcie, active și pasive sau specificul lumii în care trăim.

Personal, mi-am îmbogățit propriul meu ABC financiar. Voi fi mai drastic cu cheltuielile, sper. M-au fascinat paginile autobiografice ale autorului, în care povestește experiențele avute în copilărie cu ”tatăl bogat” și sfaturile primite de la ”tatăl sărac”. Bineînțeles că l-a ascultat pe adultul bogat, fiindcă era mai ancorat în realitate decât celălalt. Definițiile și graficele lui Robert T. Kiyosaki sunt atât de simple și de sugestive. Nu ai cum să nu înțelegi ceea ce îți explică el. Spre exemplu, ne sugerează să investim în active și nu în pasive. Primele sunt cele care ne bagă bani în buzunar, cele din urmă ne subțiază portofelele.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cartea mi-a întărit convingerea că trăim într-o perioadă istorică în care educația clasică (școala) este depășită, insuficientă și chiar inexistentă – în ce privește banii. Școala pregătește oamenii mari de mâine pentru o societate inexistentă. Îi pregătește să devină sclavi și nu oameni liberi. El ne învață ce să facem ca să (re)devenim oameni liberi.

Eșecul este o parte din proces, nu un sfârșit de lume, că asumarea riscurilor reprezintă o realitate necesară dacă vrei să te îmbogățești.

Educația și mintea noastră sunt cele mai importante active, cele mai importante investiții pe care nu trebuie să le ratăm. Îmi place expresia ”inteligență financiară” pe care Kiyosaki o folosește des în carte, ca ingredient necesar pentru supraviețuire în această lume.

Dacă nu vrei să te îmbogățești, citește această carte măcar să conștientizezi unde ești cu educația financiară, dacă ți-ai însușit ABC-ul financiar și află dacă nu cumva acțiunile tale, care presupun domeniul finanțelor personale, sunt distrugătoare pentru tine și familia ta.

E o incursiune ce merită timpul, banii și efortul. Chiar dacă Robert T. Kiyosaki este american și trăiește într-o cultură diferită de cea a dealurilor scrise cu oi. Principiile sunt aceleași. Indiferent că vorbim de America sau România!

Am vizitat Oltenița


oltenita

Azi am vizitat orașul Oltenița. Pur și simplu. Fără un interes anume. Total dezinteresat, de dragul de a mă plimba spre o destinație necunoscută.

Era dimineața devreme când am ajuns aici, se îngâna ziua cu noaptea. Dacă nu era înnorat, prindeam răsăritul de soare la Dunăre. Am ajuns pe malul stâng al Dunării și m-am întreținut câteva minute cu doi pescari ce-și pregăteau barca gonflabilă cu motor pentru a pescui.

Imaginea de ansamblu este cel puțin deprimantă, dacă nu, chiar dramatică: case sărăcăcioase, blocuri cu fațade ”de când lumea”, oameni triști, magazine și buticuri în care parcă nu mai intră nimeni, contrastate de imaginea vie a câtorva supermarketuri și bănci pe care le întâlnim în toată România.

Am rămas cu imaginea unui localnic ce înainta cu privirea picată, ținând într-una din mâini o sacoșă conținând o sticlă de băutură.

Dunărea era și ea asemeni oamenilor, cu haine cenușii, tăcută, fără curajul de a visa la o schimbare în (mai) bine. Oamenii trăiesc în tăcere drama unui oraș ce nu reușește să le ia grija zilei de mâine și, probabil, îi reproșează Președintelui Ion Iliescu că nu și-a salvat orașul natal… din sărăcie.    

BARACK OBAMA, discurs la investitură


obama-makes-victory-speech-data

Președintele American Barack Obama, ține ACUM un discurs la investitura sa în cel de-al doilea mandat. Vorbește atractiv. Dați pe teve…

Actualizare:

L-am auzit pe Barack Obama depunând jurământul în postura de Președinte al celui mai puternic stat din lume (încă). Și ținând un discurs, din care am reținut:

SUA se vrea o sursă de speranță pentru cei săraci, pentru cei ce tânjesc după libertate.

Că libertatea este legată de libertatea noastră, a tuturor.

A făcut apel la mame și soții care trebuie valorizate și apreciate la adevărata lor valoare.

A adus în discuție oportunitatea imigranților de a veni în SUA. Oare va scoate obligativitatea vizelor pentru unele state dintre care și România?

Misiunea generației noastre este de a face ca valorile legate de libertate și viață să fie reale pentru toată America.

Acum trebuie să luăm decizii ce nu trebuiesc amânate.

Trebuie să acționăm.

Jurământul depus în fața voastră este un jurământ în fața lui Dumnezeu și în fața țării, nu în fața partidului. A scos în evidență că jurământul său nu e diferit de jurământul militarului înrolat în armată.

A fost un discurs simpatic, al unei personalități cu forță interioară ce comunică eficient, carismatic, atractiv.

De ce se-agita Biserica Ortodoxa Romana…?


SERGIU NICOLAESCU - DECES

A murit marele regizor Sergiu Nicolaescu. Mass-media e plina pana la refuz cu numele, viata si opera maestrului. Toti vorbesc despre Sergiu Nicolaescu. Pana aici nicio dilema. Dar de ce se agita Biserica Ortodoxa Romana in preajma mortii lui Sergiu Nicolaescu?  De ce cauta rating prin a se oferi sa sponsorizeze inmormantarea „clasica” a trupului neinsufletit a marelui profesionist si nu cauta un om sarac ce tocmai a decedat si care nu-si permite tam-tamul de inmormantare ortodox autohton si intentioneaza sa sponsorizeze inmormantarea unui om potent financiar?