Fără timp. Fără semnal


timp

Aseară am ieșit din nou în Herăstrău să alerg. De obicei alerg aici și o fac fără să iau prea multe cu mine. În buzunare nu iau decât șervețele, iar restul, telefon, cartelă de metrou, chei, le țin în mână. Deși sunt obiecte pe care le port frecvent, chiar și atunci când ies să alerg, acum nu mi-am luat ceas, nici telefon mobil. Nici buletin sau permis auto. Senzația? Ciudată. Am simțit neliniștea faptului că am pierdut noțiunea timpului. Și potențialul de a intra în legătură cu o persoană apropiată. Am simțit că-mi lipsește ceva: cunoașterea timpului ori de câte ori simt nevoia să știu cât timp a mai rămas în fiecare zi. Am simțit că nu-mi (mai) pot satisface nevoia de socializare celulară. Dar și mai liber. Fără poveri și triluri de telefoane prin buzunare.      

Reclame