Go, go, go Donald Trump!


Donald Trump

Donald Trump – carismaticul și imprevizibilul blond-roșcat – ia în primire, începând de azi, Casa Albă, biroul oval și codurile genții nucleare.

Om de afaceri, fără experiență politică, dar având una economică, în afara sistemului politic, dar performer în interiorul jocului economic, Donald Trump preia oficial pupitrul complex și complicat de butoane al SUA.

Începând cu ziua de azi, ochii liderilor politici și al oamenilor simpli europeni și asiatici vor fi cu ochii țintă, poate mai mult ca niciodată, spre SUA.

Politica externă a SUA (mai ales în ce privește Rusia lui Putin), NATO sau globalizarea tinde să-și modifice consistent înfățișarea în perioada administrației trumpiste. Simplificând, întreg globul pământesc tinde spre o schimbare a cărei conținut rămâne de văzut.

Mi-ar plăcea ca în mandatul lui Trump SUA să elimine vizele pentru români, să încurajeze investițiile în România și să schimbe în bine FMI-ul, aducându-l la ce a fost odată: un creditor care ajută realmente națiunile ajunse în preajma incapacității de plată, fără a distruge statele ce solicită împrumuturi…

Funcție de cum se vor raporta diplomații și liderii politici români la temperamentalul Donald Trump, va depinde și procentul de convertibilitate a acțiunilor lor în investiții și bani venite în România. Îmi vin în minte două nume capabile să ofere cel mai bun randament diplomatic: Mircea Geoană și Titus Corlățean, doua personalități capabile de a dezvolta relații diplomatice favorabile României.

În campania electorală, Donald Trump a spus că va crea o politică de menținere a fabricilor americane în America, cele care ar părăsi SUA, suportând anumite consecințe…

Timpul ne va arăta cum va fi Președintele Donald Trump și cum va arăta fața lumii după patru ani de administrație trumpistă. Sper că se va schimba în bine.

PRIM-MINISTRUL EROU


palatul-victoria

(sursa foto:http://merg.in/bucuresti/de-vizitat/muzee/palatul-victoria-227.html)

          La iarnă vom avea alegeri parlamentare. La Palatul Parlamentului și Victoria vom avea, probabil, persoane noi. Îmi doresc ca acestea să fie reprezentate de tipologii umane noi, care să ”patineze” pe sticla televizoarelor cu demnitate și care să nu stârnească fluierături, mișto-uri, ironii și alte asemenea apucături populare.

          Începând cu anii 90, am avut la Palatul Victoria diverse personaje și tipologii, de la aceea care a reprezentat premierul elegant, cultivat, capabil să dea răspunsuri inteligente și până la aceea a premierului ”yes-man” sau a celui cu fizionomie populară, cu mustață ce s-ar fi putut armoniza într-un tablou nepictat de Grigorescu. Activitatea acestora nu s-a convertit în acțiuni masive, substanțiale de (re)construcție a României, care să ne propulseze la egalitate cu țările vest-europene. Dimpotrivă! Majoritatea acțiunilor lor s-au focalizat pe așa numita privatizare a activelor României și pe o administrare îndoielnică a țării.

          Cimitirile sunt pline de eroi. Ne lipsesc eroii-vii, în special în fruntea statului. Îmi doresc un Prim-Ministru erou. Acest gen de ființă umană mi-ar plăcea să ocupe fotoliul principal de la Palatul Victoria începând cu  iarna acestui an. Acest gen de Premier ne lipsește de 26 de ani. Cum nu ne putem îmbăta cu apă minerală, nu ne (mai) putem îmbăta cu amintirile istorice ale eorilor acestui neam peste care a călcat talpa diverselor popoare, de la otoman, maghiar și până la cel rusesc. Mă gândesc la acel om pe care să-l doară-n șpiț de recomandările UE sau ale Ambasadei SUA. Pe care să-l intereseze doaleanțele occidentului doar dacă acestea contribuie la construcția țării sale. Îmi doresc să fie suficient de abil și de inteligent încât să fie capabil să pună România în funcțiune. Pe bune!

          Mi-ar plăcea să văd un om capabil să convertească exploatarea resurselor României într-un excedent bugetar pe care să-l ”cheltuiască” în investiții cu un randament ridicat în sensul unor plusuri-valoare pe termen lung (infrastructură, educație, sănătate, companii de stat etc.), care să ne transforme din țară pretabilă mai degrabă la statutul de membru al unei eventuale uniuni africane (cum suntem acum), într-un membru respectat al Uniunii Europene.

          Doamne ajută!

 

Confesiunile unui asasin economic


confesiunile

Obișnuiam să spun că nu știu ce ar mai putea să mă surprindă. Cu ce aș putea intra în contact, sau, ce/cine ar putea interacționa cu mine și ar reuși să mă (mai) surprindă? Nu credeam că pot citi o carte atât de interesantă care m-ar putea lăsa cu atâtea gânduri în urma lecturării ei și cu atâtea răspunsuri la pleiada de întrebări ce-mi ocupau mintea de ceva vreme. Și totuși, terminând de citit cartea lui John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, cred cu tărie că după Apocalipsa, aceasta este următoarea carte ”cheie” cu o mare valoare hermeneutică ce explică realitatea contemporană din Europa, America, Orient, Rusia și chiar România.
Prin intermediul acestei cărți, accidentul de la Balotești și dezastrul din 11 septembrie 2001 din SUA prind un sens logic. Lovitura de stat din decembrie 1989 cu moacă revoluționară ce a culminat cu asasinarea cuplului prezidențial autohton î urma unui proces de doi bani, e mai ușor de înțeles. Decapitarea economiei românești, ”integrarea” României în NATO și UE completează marele puzzle cu o piesă importantă. Exploatarea gazelor de șist și a zăcămintelor de aur de la Roșia Montană, Bechtel, FMI și alte realități completează marele puzzle.
Citind această carte, doar un prost sau cel puțin un ignorant mai poate accepta faptul că România a ajuns pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic fără complicitatea politicienilor care au preluat puterea în anii 90 și asasinul/asasinii economici care ne-au călcat pragul și ne-au impins spre pragul sărăciei. Nu sunt convins că asasinul/asasinii economici au venit în România doar din America…
Cumpărați sau împrumutați și citiți această carte. Vă va lecui de naivitate, ignoranță și neștiință.

Reflecții de weekend


reflecţii-în-ochi-wallpapers_27909_1600x1200

Comparând istoria dinainte de Hristos, cea după Hristos – perioada Medievală, Romantică și cea Modernă, cu cea Postmodernă în care respirăm noi, realizăm că trăim într-o perioadă al unui lux și confort existențial ridicat, fără precedent. Niciodată în istorie, vestimentația, automobilele, locuințele etc., nu s-au înfățișat atât de bine ca acum. Trăim într-o societate pentru care înfățișarea, designul ireproșabil al lucrurilor vândute pe piață, la care designerii lucrează din greu pentru a obține noi versiuni și feislifturi – concept regăsit cu precădere în industria auto. Citind cărțile dedicate filosofiei bolșevice, comuniste, pușcăriilor/lagărelor de concentrare în care au suferit deținuții politici ce au ajuns acolo fără vină, fără motive serioase care să determine autoritățile atee să-i arunce sub bocancii bestiilor torționare, am remarcat că au fost unii oameni privați abuziv de nivelul bunăstării, al confortului existențial de atunci. Acei oameni au fost ridicați forțat din mediile lor sociale de ocupanții ARO-urilor negre, în miez de noapte, pe furiș, asemeni unor triburi barbare ce acționau fără judecată, doar pe baza unor impulsuri sălbatice și băgați în penitenciarul de la Pitești despre care a scris și Virgil Ierunca în cartea Fenomenul Pitești, probabil cel mai dramatic loc al gulagului românesc, o insulă a ororii absolute.

Mi-e teamă că în contextul contemporan al comunismului albastru – al Uniunii Europene, în virtutea unor legi ce vor lovi libertatea de conștiință, de expresie și de viețuire, gulagul comunismului roșu, sovietic, s-ar putea reîntoarce, astfel încât Anița Nandriș-Cudla să renască într-o persoană contemporană care să depună o nouă mărturie a unei noi cărți de genul celei 20 de ani în Siberia, (editura Humanitas, 2013), o mărturie cutremurătoare a unei vieți petrecute forțat dincolo de Cercul Polar în Rusia stalinistă.

Cine mai crede în mult vehiculata idee a democrației pe care o înțeleg cu sensul libertății, se înșeală. Dacă îndrăznești să propagi și să dovedești ilegalitățile statelor precum Julian Assange, Bradley Manning ce a sprimit 35 ani de închisoare pentru că a dat de gol statul american sau Edward Snowden care a demonstrat că statul american își spionează proprii cetățeni (vă sună cunoscută practica…?), riști să ajungi, dacă ești american, în gulagul american, la Guantanamo, în caz că n-ai cerut și primit azil din partea altui stat care doreește să te protejeze, Rusia, de pildă, în cazul Snowden.

Nu există libertate absolută de expresie. Libertatea de expresie a oamenilor simpli este arbitrată de Codul bunelor maniere, iar cea a oamenilor influenți, al formatorilor de opinie din trusturile media, spre exemplu, spuneam și într-un articol precedent, este în acord cu politica editorială a prăvăliei la care lucrează. În ciuda autoironiei pe care o manifesta în trecut Victor Ciutacu față de puterea portocalie ce lovea în mogulul său, Dan Voiculescu, cel dintâi chiar nu este liber 100%.

Ceea ce se pregătește la nivel mondial mă face să cred că în viitor fiecare localitate de pe Planeta Pământ va deveni în esență o mare pușcărie, un gulag post-modern în care ”deținuții” sunt monitorizați și se cunoaște în timp real ce (nu) face fiecare persoană, orice încălcare a legilor (inclusiv cele aberante) fiind penalizată.

Credeam că emisiunea Big Brother a fost un experiment izolat, dar realizez că modelul Big Brother se extinde, spionajul serviciilor secrete fiind foarte ușor cu ajutorul telefoniei mobile, a rețelei internet cvasi răspândită la nivelul populației și chiar a sateliților cu a lor capacitate uriașă de apropiere și mărire a imaginilor. Clubul Bilderberg despre care scriam aici, nu doarme ci monitorizează omenirea ducând-o spre dezastru.            

SFÂRȘITUL OCCIDENTULUI?


sfarsitul.OCC

Mi-am pus ambiția la treabă și am reușit să termin, târziu, în noapte, obosit și ușor plictisit,  cartea de futorologie a profesorului Lucian Boia, Sfârșitul occidentului, apărută la editura în curtea căreia a mai publicat și alte lucrări: Humanitas. Am fost intrigat să intru în posesia acestei cărți încă de la auzul veștii că a ieșit de sub tiparniță. Fuga, fuga, am ajuns la una din librăriile ce poartă numele editurii și am cumpărat-o. Nu regret că am citit-o. Pe paginile ei, autorul argumentează sociologic, filosofic și istoric sfârșitul expansiunii occidentului, a Europei (de vest) și a Americii, punând sub semnul întrebării (legitim), persistența în timp a Uniunii Europene cu a ei monedă impersonală. China și India sunt țările care cresc din punct de vedere economic și demografic și amenință supremația occidentului ce alunecă pe propriul topogan confecționat, probabil, din ignoranță, inconștiență, absența acțiunilor necesare etc (punctez eu).

În timp ce citeam această carte, mă întrebam unde se găsește România? Și mi-am răspuns: nici în căruță, nici în teleguță! Suntem un stat nedefinit dacă privim prin lupa ”occident-orient”,o struțo-cămilă. Nu suntem nici în occident, nici în orient. Mă întrebam și de ce tocmai acum occidentul se pierde pe drumul său când aveam, probabil, șansa să ne occidentalizăm și noi? Acum, când aveam șansa să rezolvăm problemele sociale și dezvoltare urbană?

Din nefericire, autorul lansează câteva ipoteze vagi în privința viitorului spațiului occiental, implicit a Planetei Albastre. Carența fundamentală a acestei cărți stă într-un singur cuvânt cheie pe care el îl folosește o singură dată, în treacăt, la pagina 111, anume, Apocalipsa, ultima carte din Sfânta Scriptură pe care o cred și care susține sfârșitul inevitabil al lumii, al acestei planete cu tot ce este pe ea, sfârșit concretizat prin ardere. Cartea are o abordare seculară, balanța epistemologică fiind dezechilibrată profund. Lipsește flagrant o minimă abordare teologică, fără de care nu poți fi un bun futurolog, acea persoană care privește în viitorul pe care-l compară cu o pagină albă pe care se va scrie, dar nu se știe ce. Concret, lipsește Dumnezeu și fără Dumnezeu, orice încercare de a contura viitorul e sortită eșecului, eșec pe care autorul și-l recunoaște în materie de intuire a viitorului.

 

Despre Clubul Bilderberg, stăpânii lumii


clubul-bilderberg-thumb-250-0-18

Am lecturat cartea jurnalistei spaniole Cristina Martin Jimenez, Clubul Bilderberg. M-a ajutat să-mi conturez mai bine cheia de interpretare a momentelor istorice importante (trecute, prezente și viitoare) și imaginea de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, în România și în alte țări din Europa de Est– căderea comunismului, care e rolul terorismului,  ce se întâmplă în prezent la nivel planetar, și încotro se îndreaptă omenirea. Acum înțeleg mai bine motivul celor două războaie mondiale și pregătirile pentru cel de-al treilea, rolul Uniunii Europene (UE) cu a ei monedă (euro), existența Fondului Monetar Internațional (FMI), a Băncii Mondiale (BM), Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), obiectivele Planului Marshall, nevoia SUA de a fi un arbitru internațional, ce a însemnat de fapt 11 septembrie 2001 sau cui servește mass-media internațională. Personalități precum Joseph H. Retinger, David Rockefeller, Henry Kissinger, sau clanul Rotschild, ce nu (mai) fac obiectul breaking-news-urilor contemporane dar și a acelora care sunt în prim-planul scenei politice mondiale, cum sunt Jose M. Durao Barroso sau George Soros, sunt mai bine conturate prin intermediul acestei cărți.

Nu am auzit pentru prima dată de expresia ”clubul bilderberg” prin intermediul acestei cărți. Ea a intrat în mintea mea de mult timp iar acum am fost curios să aprofundez subiectul prin citirea acestei cărți care abordează realitatea acestei găști ultraselecte și ultraexclusiviste de indivizi foarte puternici pe mai bine de 200 de pagini.

Fondat în 1954 de oameni precum Joseph H. Retinger, prințul Bernhard al Olandei sau multimilionarul David Rockefeller, Clubul Bilderberg urmărește instaurarea unei singure religii și a unui guvern planetar, care să emită o monedă unică și aceleași legi pentru toate țările și culturile de pe glob. Ambiția membrilor acestui club este de a deține controlul asupra tuturor, organizând lumea în acord cu o viziune globală gândită de ei. Bilderbergerii, cum se mai numesc membrii acestei organizații, sunt într-un proces continuu de construcție a unei planete fără identitatea națiunilor și a frontierelor dintre ele pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. În cuvintele autoarei, ei doresc ”crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări, ca și economia lumii, ca pe un tot.” Iar noi fiind pentru puternicii planetei niște ”sclavi, iobagi fără lanțuri vizibile dar iremediabil legați de lumea nedreaptă, de sistemul ideologic, economic și cultural atroce care ne-a fost impus prin false lozinci democratice.”

Instituțiile enumerate mai sus au rolul de a-i ajuta pe bilderbergeri să finalizeze procesul de globalizare și să impună uniformizarea dorită de ei conform cu viziunea globalistă pe care o au. Dacă ne gândim la UE și FMI, realizăm că sunt instituții care au ”furat” cel puțin o parte din suveranitatea țărilor care s-au ”integrat” în comunitatea europeană și au acorduri financiare în derulare cu acestea. Spre exemplu, textul Constituției României, legea fundamentală a statului român, în forma sa actuală, nu mai este de actualitate. Cel puțin partea cu suveranitatea țării ar trebui modificată, dacă nu eliminată, deoarece ea nu mai există în realitate. Suntem și noi o țară inclusă în viziunea globalistă a indivizilor cu ochelari de cal, cu suveranitatea vândută, dacă nu, oferită gratuit, aserviți interesului internațional, cu repercursiuni grave asupra fiecărui cetățean amenințat de sărăcie, șomaj, chiar foamete. În înțelegerea lui David Rockefeller, ”o suveranitate supranațională a elitei intelectuale și a băncilor mondiale, care este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicată în secolele trecute”.

Bilderbergerii sunt bărbați influenți, capabili să pună în aplicare deciziile luate la întrunirile anuale ale clubului, uniți de câteva trăsături importante comune: aparțin celor mai bogate familii din lume, au fost ”înmatriculați” la aceleași universități unde și-au format aceeași concepție despre lume. Lista participanților de-a lungul timpului este destul de lungă, de la toți președinții americani (începând cu Eisenhower) până la lideri europeni, oameni de afaceri și reprezentanți ai băncilor sau mass-media. Dintre nume celebre amintim: Lionel Jospin (fost prim-ministru al Franței), Romano Prodi, Jose Maria Aznar, Mario Monti, Javier Solana, Bill și Hillary Clinton sau Jose M. Durao Barroso.

Pentru detalii in extenso, achiziționați și citiți această carte. Merită efortul și timpul.

Despre CORUPȚIA MARILOR PUTERI


carte_Coruptia-marilor-puteri_26518c

Am terminat de lecturat cartea scriitorului și jurnalistului Miguel Pedrero, Corupția marilor puteri.

Fascinantă, directă, tranșantă, necenzurată, această carte te va ajuta să-ți conturezi mai bine perspectiva asupra lumii în care trăiești. Vei avea cel puțin o ipoteză în plus în materie de politică a marilor puteri ale lumii: SUA, URSS, China.

Autorul vorbește de sforile trase de marii bancheri ai lumii (Rothschild, Morgan, Rockefeller și alții) în diverse colțuri ale planetei. Vei afla că Revoluția Bolșevică și Hitler au fost finanțați de bancheri, iar apariția comunismului se poate lega în explicații tot de anumite interese financiare. Karl Marx – unul din ”filosofii” ideologiei comuniste, fiind sponsorizat și el, de Nathan Rothschild. La Muzeul Britanic există, drept dovadă, cecurile emise pe numele lui Marx. Nici revoluția americană ce a determinat înființarea Statelor Unite ale Americii nu este lipsită de implicații obscure.

De aici aflăm cum a ajuns Bush Jr. la putere și cine este la pupitrul de comandă a politicii externe a Statelor Unite.

Autorul nu evită subiectul 11 septembrie 2011, interpretând atentatele teroriste de atunci prin cheia controlului asupra enormelor rezerve energetice aflate în Orientul Mijlociu. Practic, SUA a fost nevoită să dețină controlul în Orientul Mijlociu, pentru a împiedica China să o facă. Altfel spus, 11 septembrie nu a fost decât o conspirație împotriva Chinei. Serviciile secrete ale SUA primind zeci de avertizări în legătură cu faptul că se plănuia un atentat în SUA!

Se poate citi și faptul că familia prezidențială americană Bush și familia Bin Laden fac afaceri!

Miguel Pedrero explică și cauzele sărăciei și foametei din Africa: sursa o constituie dorința marilor puteri occidentale de a intra în posesia resurselor naturale ale acestui continent. Se vorbește chiar și de ideea originii artificiale a virusului HIV, produs în laborator, pentru a decima populația Africii.

Nu e omis nici subiectul traficului de droguri – cea mai mare afacere la nivel planetar, ce depășește afacerea cu ”aurul negru”, ce are ca scop creșterea banilor negri ce sunt spălați în paradisurile fiscale.

Pe finalul cărții este abordată tema terorismului, care este și el finanțat, antrenat și susținut de SUA și URSS. De asemeni, se discută chestiunea mass-media, o importantă pârghie de (dez)informare a serviciilor secrete.

Căutați și citiți această carte! Se merită!