Când ți se va lua din nou curentul…


curent

Ți s-a întâmplat să rămâi fără curent ore-n șir? Ai avut sentimentul lipsei a ceva esențial ce te-a blocat, livrându-ți impedimentul – lipsa curentului – în calea tuturor activităților? Nu ți-ai găsit locul și nici starea de echilibru până ”n-a venit lumina”? Ei bine, nu ești singurul care a exprimat toate acestea.
Azi a fost o pană de curent și am simțit că sunt naufragiat în propriul dormitor, rupt de realitate și despărțit de lume – dacă internetul este puntea post-modernă ce ne pune-n legătură cu ceilalți.
Cred că am devenit dependent de internet și de teve. Probabil ar trebui să încep un soi de terapie cu mine însumi cu scopul de a-mi simplifica viața și a reuși astfel să-mi continui viața și în orele când pică internetul sau curentul , fără sentimentul blocajelor.
Când electronicele din casă sunt moarte – când ți se va lua din nou curentul – poți trăi mai departe, poți citi sau comunica cu persoanele din proximitatea ta, te poți ruga sau medita, poți iubi sub diferite forme și ipostaze, poți mânca sau dormi, te poți juca sau alerga. Cultivând activitățile enumerate, te poți apropia mai mult de ceilalți și te poți regăsi pe tine însuți – cum, probabil, n-ai mai făcut-o demult – ieșind pentru o perioadă din labirintul www, Facebook sau Google.

Reclame

Dumnezeu (nu) face reiting?


gloria-lui-dumnezeu-se-vede-in-creatia-sa

E ceas de seară și deschid teve-ul. Puțin, să-mi umplu pauza între activități mai importante ca uitatul la televizor.

Butonez telecomanda pe canalele de știri care ne reamintesc de fenomenul simplu în natură – spus așa de Preda – pe care oamenii îl consideră înspăimântător, acela al Morții care nu era în vacanță nici când trebuia să-l ia dincolo pe Cioabă, împăratul țiganilor. Și nu spun Dumnezeu să-l odihnească fiindcă sufletul omenesc odată plecat din universul interior al unei ființe umane nu rămâne inert undeva, blocat la doi metri sub pământul rudimentar ce nu a progresat la stadiul luxuriant al coșciugului în care va fi, probabil, pus Cioabă, iar Dumnezeu nu e angajat la vre-un salon de masaj unde se relaxează și se odihnesc clienții dispuși să plătească serviciile probabil nefiscalizate din aceste locuri.   

Televiziunile și platformele online comentează dispariția terestră a susnumitului dar nu aud niciun discurs care să problematizeze dimensiunea spirituală a celui dispărut dintre noi. Mass-media e strict mercantilă, patinează pe sticlă doar subiecte care generează audiență – avere, diagnostice, bani, aviaone, spitale etc. Nici la moartea unui om nu se abține mass-media să (nu) vorbească de facturi. De suflet și judecată nu pomenește nimeni. Oare Dumnezeu nu face reiting? Probabil că nu. Fiindcă, de asemenea probabil, am schimba imediat canalul când am auzi de Dumnezeu. Fiindcă ne complacem în starea păcătoasă în care ne bălăcim.  

Reflecții de duminică seara


Duminică seara am ieșit în Parcul Herăstrău. Canicula s-a băgat la somn iar plimbarea pe care am făcut-o a fost o reală plăcere.

În apropierea unei alei, pe o pânză, era proiectat un film. Unul românesc, care mi-a reamintit de anii copilăriei: ”Amintiri din copilărie”. Dacă pe atunci priveam filmul cu ochii mari ce abia descopereau lumea, acum am privit diferit, dintr-un alt unghi, pelicula amintirilor lui Creangă. Am urmărit cu invidie simplitatea vieții oamenilor contemporani cu Creangă. Ei nu aveau atâtea ocupații cronofage ca noi. Nu aveau radio, televizor, calculator, ipod sau telefon mobil. Oamenii de atunci gravitau în jurul realităților simple: familia, munca, biserica, școala, strângerile de sărbătoare sau iarmarocul.

Viața noastră este atât de complexă! Pe lângă ocupațiile pe care le aveau și oamenii de acum două secole, noi ne complicăm existența încărcându-ne viața cu-atâtea lucruri față de care devenim roboți, ne legăm precum un magnet de o bucată de metal, încât mă întreb dacă mai suntem ființe umane sau robi programați ai lucrurilor? Mă întreb dacă ne mai rămâne timp pentru meditație sau rugăciune, pentru interacțiuni de calitate cu apropiații, dacă mai acordăm suficient timp pentru ceea ce are importanță? Din supermarket ne cumpărăm atâtea sortimente de bunuri de consum! În casă avem atâtea chestii! Mașina noastră are atâtea opționale! De fapt, cred că trăim într-un context în care, chiar dacă am dori să ne simplificăm viața, să ne debarasăm de lucrurile mai mult sau mai puțin utile cu care ne-am accesorizat viața, nu am putea. Fiindcă am realiza că, viața trăită fătă tv, calculator, telefon sau mașină, tinde să fie imposibilă.

Viața noastră se desfășoară atât de rapid! Îmi amintesc că acum 10 ani, când internetul era o chestiune încă greu accesibilă, corespondam și așteptam cu nerăbdare să primesc răspunsul la scrisori. Acum scriu fără pasiune e-mailuri și nu mai trăiesc așteptarea răspunsului la e-mail. Mă întreb spre ce ne îndreptăm? Unde va ajunge societatea umană cu stilul ei alert?     

Provocare la viaţă


4563

A trecut şi Michael Jackson în eternitate iar noi, aşezaţi în faţa micului ecran, am rămas cu gurile căscate ca după căderea regimului comunist din România când începeau să apară maşini străine şi ne lăsau cu ochii mari ca cepele, până recent, când şi acestea    s-au integrat în peisaj şi nu mai ai loc de ele. Şi noi ne vom duce. Fiecare în parte, la vremea hotărâtă. Până atunci, trăim. Ar fi indicat să trăim, să nu treacă viaţa pe lângă noi ca un bolid de formula 1 pe lângă spectatori, conectaţi la tehnologie ca pacienţii spitalelor la perfuzii.

Rupt de TV, GSM, computer şi confortul dormitorului, am fost provocat să ies în natură. Undeva, pe un drum de munte, pe lângă pădure. Verdele de aici părea altfel decât cel filmat şi redat pe sticla TV-ului. Era viu, real, aproape. Îl puteam atinge şi simţi energic pe retine. Vântul îmi alinta uşor braţele şi faţa. Am simţit că trăiesc într-un mediu real, departe de cel „aseptic”, virtual şi închis, asortat cu capsula TV-ului şi al computerului. Lipsa semnalului pe ecranul telefonului mobil m-a făcut să mă simt doar pe mine şi pe Dumnezeu. Puteam să comunic cu amândoi nestingherit. Nu m-am mai perceput ca pe o componentă universală (cred că sunt mulţi alţii ca mine) conectată la alte componente proiectate şi construite pentru noi. Eram despărţit de TV, telefon, cuptor cu microunde, DVD, computer etc. Dar ce faci dacă te simţi banal, rupt de natură, poate chiar de tine însuţi? Mergi mai departe şi încerci să restabileşti legătura. Reîncepi dialogul cu banalitatea, dependenţele, sărăcia sau absurditatea din tine. Începi de unde eşti. Important este să te regăseşti, să ştii unde eşti şi să îţi propui unde vrei să ajungi. Vei vedea că e „cool” să beneficiezi de o cură cu aer curat, de mişcare şi de conştientizarea faptului că trăieşti.