ADIO rable pe patru roți!


audi 80

ADIO rablamentelor pe patru roți din parcările și de pe străzile din România! Însetat de bani, statul român se pune pe capul românilor ce dețin mașini vechi și foarte poluante.
Cui îi va mai conveni să mai dețină un bemwe, audi sau mercedes vechi de peste 15 ani ce nu valorează mai mult de 1000-1500 de euro, dacă vor fi obligați să plătească peste 100 de euro pe an, pe lângă impozit, asigurare și rovinietă?

Pe de o parte sunt de partea proprietarilor de mașini vechi, având în minte faptul că, probabil, ei le consideră încă mașini bune ce nu le dau bătăi de cap majore. Asta întărit și de faptul că o mașină nouă nu se compară cu o mașină nouă produsă acum 10-15 ani, mașinile noi produse acum fiind slabe calitativ! Spre exemplu, un Audi 80, vechi de peste 18 ani, este încă o mașină valabilă ce încă poate circula pe străzi, dacă este bine întreținută.

Pe de altă parte, nu mi se pare în regulă să stau în spatele unui bolid cu emblemă nemțească care să-mi afume propriul bolid. Dar sugerez statului român să ia măsuri și în privința rablelor mari, a elefanților, a mașinilor de tonaj greu.

Reclame

Personaje vechi, personaje noi


Pe scena lumii se joacă o piesă ce are încă în distribuţie un personaj principal ce se dorea să dispară…Dar nu, nu dispare. Se anunţă un spectacol palpitant cu un rol vast pentru Criză. Criza, da, că desprea ea este vorba. Ea e personajul cu rezonanţă internaţională despre care vorbim. Criza, ce nume iritant, cu ce notorietate! Vorbim de ea peste tot, de dimineaţă şi până seara. La orice colţ de stradă, de la mic la mare, numele ei e în gura tuturor. Până şi oamenii de afaceri, care, cu siguranţă gândesc la cina romantică de seară cu o femeie tunată, de Dorobanţi, îi acordă mai multă atenţie Crizei! Cică în 2008 nu avea musculatura suficient de dezvoltată, se antrena într-o sală de fitness. În ringul de box nu a lovit cu suficientă forţă. Încă nu ne-a făcut K.O. Aparatele la care-şi lucra grupele musculare nu-i solicitau prea mult efort. Acum e 2011. Sunt voci care spun că fetiţa aceasta fiţoasă şi-a schimbat sala de antrenament. Se pregăteşte într-o sală de forţă. Trage la haltere cu greutăţi mari pentru a-şi defini musculatura. Se pregăteşte pentru la anul şi vrea ca în maxim doi ani să ne facă K.O. Va reuşi? Superstiţia, un alt personaj de salon, ne face cu ochiul de undeva, din colţul scenei, şoptindu-ne că în 2012 va fi un adio final. Lângă ea, deasupra scaunului pe care ea stă aşezată confortabil, Superstiţia a atârnat calendarul maiaş ce profeţeşte STOP-ul existenţei pentru anul viitor. Dacă ea vorbeşte de ce se va întâmpla, în viitor, fratele ei mai mare, Mit-ul, bătrân şi sătul de zile, încearcă să ne răpească privirea de la viitor spre trecut, unul îndepărtat, despre care nu există nici cărţi de istorie şi pe ideile căruia s-a depus praful. Corupţia, un alt personaj bătrân, este prezentă unde te aştepţi şi nu te aştepţi. E o doamnă cochetă, uneori vulgară, o damă de companie de lux la care au acces oamenii cu bani. Ea îi scapă pe criminali de “mititica”. Ea oferă locurile de muncă din birourile călduroase, iarna şi, din excursii, vara. Doar ea semnează contractele exprimate în monedă europeană sau americană cu multe zerouri. Singurătatea e personajul care ne însoţeşte mai tot timpul. Ne ţine companie când prietena sau prietenul ne părăseşte sau suntem certaţi. Dumnezeu e personajul absolut despre care vorbim conjunctural, ca Persoană divină despre care am auzit că a creat mecanismul ceasornicului numit glob pământesc cu oameni cu tot şi cosmosul. Din păcate El e undeva sus – asta dacă nu suntem în asentimentul lui Nietzsche şi îi facem prohodul lui Dumnezeu…