România out!


romania

Mărturisesc de la început că titlul acestui articol îi aparține lui Rareș Bogdan, realizatorul emisiunii teve ”Jocuri de putere”, de la Realitatea TV, care a rostit această expresie pe care am preluat-o și i-am conferit rangul de titlu pentru acest articol.

România (este) out la Jocurile Olimpice de la Rio. A ratat calificarea. De la stadiul podiumului suprem ocupat de Nadia Comăneci în anul 1976, când a obținut titlul de campioană olimpică absolută, România a ajuns la indezirabila situație de a pica ”examenul de admitere” în arena internațională de concurs la gimnastică.

În emisiunea ”Jocuri de putere” din data de 19 aprilie a.c., celebrii antrenori ai lotului olimpic feminin de gimnastică – Octavian Belu și Mariana Bitang – au punctat ca motiv principal al acestui eșec subfinanțarea sportului românesc fără de care performanța nu poate fi susținută. Din nefericire, statul român nu mai investește suficient în domenii precum sportul, educația, sănătatea, domenii care au nevoie de susținere financiară pentru ca România să poată sta onorabil în salonul statelor europene. Mi-ar fi plăcut să-l văd în emisiune și pe Alin Jivan – vicecampion la gimnastică, actual antrenor la Clubul Steaua București, un tip cu o personalitate puternică despre care cred că, dacă va avea finanțarea necesară pentru clubul unde activează, va reuși să readucă România pe podiumurile internationale.

Din nefericire, o țară distrusă de corupție și de incapacitate economică, realități care se traduc prin bugete naționale incapabile să finanțeze sănătatea, educația sau sportul, nu reprezintă doar o țară săracă material ci și mental sau spiritual, în ciuda (prea) multelor biserici construite.

În peisajul acesta cu domenii ce sărăcesc pe zi ce trece, mă întreb ce perspective de reușită mai are România?

Nu știu în ce măsură evenimentele din decembrie 1989 din Timișoara și București pot fi discutate în registrul revoluției. Tind să le pun în registrul loviturii de stat orchestrate de occident.

Dacă-mi este permisă folosirea unei chei hermeneutice de interpretare a ”motivației” căderii comunismului din România – și nu numai, aș spune că aceasta (motivația) este una (foarte) pragmatică și cu o bătaie lungă de-a lungul deceniilor. Occidentul și-a bătut joc de România, clasa politică autohtonă fiind complice acestei bătăi de joc. Dar, ceea ce nu a știut clasa politică în anii 90 este că, după ce-și vor bătea joc de România și resursele ei pe care le-au preluat și exploatat la prețuri de nimic, vor continua prin a-și bate joc de însăși clasa politică. Pentru că DA: clasa politică din România este în prezent obiectul bătăii de joc a occidentului. Altfel, cum s-ar putea explica atâtea cercetări penale în rândul politicienilor?

Mă întreb când se vor trezi la realitate politicienii români prin a (re)deveni patrioți și a începe să acționeze în favoarea României? E vremea să vă treziți, stimați politicieni. E vremea să realizați că acțiunile voastre nu vă ajută nici pe voi, nici pe noi. Dacă occidentul vă lăsa să vă bălăciți în corupție, aveați motive serioase să continuați… Acum, cu ce vă mai ajută corupția? Încercați să acționați în favoarea țării, să atrageți investitori pe care să-i determinați să plătească salarii decente. Acționați astfel încât Români să devină o țară INDEPENDENTĂ, puternică din punct de vedere economic, apoi dați un mare șut în fund organismelor internaționale și da, abia atunci veți avea putere deplină să plasați bunăstarea voastră pe un trend ascendent și, eventual, pe a noastră.

În prezent am ajuns în punctul în care corupția nu vă mai poate ajuta să acumulați averea dorită. Cred că SINGURA modalitate de a redobândi suveranitatea și chiar libertatea de a ”câștiga”, stimați politicieni, este prin a vă folosi inteligența în favoarea creșterii economice reale a României. Altfel, vom rămâne o colonie economică și politică a occidentului CARE NU VA DORI NICIODATĂ CA ROMÂNIA SĂ DEVINĂ O PUTERE ECONOMICĂ ÎN EST. Pentru că un stat puternic din punct de vedere economică este un stat care produce bunuri și servicii, or asta implică ca bunurilor și serviciilor produse în occident să li se îngusteze piața de comercializare. Putem fi atât de naivi să credem că occidentul și-ar putea dori asta?

Încetați să mai vindeți ieftin resursele naturale ale României. Ce-ar fi dacă ați gândi câteva legi-cheie care ar determina ca resursele importante ale României să fie exploatate de stat, iar profitul să intre în contul statului, finanțând ulterior domeniile care ar putea aduce României un plus-valoare – altul decât cel exprimat financiar? Ce-ar fi dacă am prelua controlul asupra platformei petroliere din Marea Neagră sau asupra zăcămintelor de la Roșia Montană? Ce-ar fi dacă statul român ar (re)începe exploatarea resurselor și valorificarea lor la prețuri corecte? Dacă de mâine veți renunța la corupție, cred că treaba asta ar fi posibilă.

Și mai terminați cu lașitatea! Începeți să reprezentați interesele românilor cu acel curaj care v-ar readuce demnitatea și cota de popularitate pe care v-o doriți.

Germania ne datorează bani? Perfect! În orice discuție cu liderul Germaniei readuceți-i amintea de această datorie. Cu atitudinea și mentalitatea de învingători, asemeni oricărui lider occidental care se repsectă pe el și națiunea pe care o reprezintă. De ce ei pot, iar voi nu puteți? Ce au ei în plus, comparativ cu voi? 1 milion de euro? O limuzină? O vilă?

Succes, stimați politicieni!

Vila, Merțanul și lingura de ciorbă


M_Id_397282_Mercedes

Ziarele și revistele de scandal încearcă să privească pe gaura cheii familiilor bogate. Doresc să le vadă mișcările, reacțiile și replicile în orice moment. Încearcă să le surprindă mai ales în momente compromițătoare. Pentru că orice element senzațional produce audiență.
Puțini sunt cei „adoptați” de un clan cu un statut material și financiar bine conturat. Mulți râvnesc să ajungă acolo. Puțini din cei ce nu ajung se gândesc mai profund la implicațiile statutului de persoană adoptată de o astfel de familie.
După o relație de prietenie relativ scurtă, m-am căsătorit. M-am trezit lăfăindu-mă într-o vilă imensă, de curând renovată, cu un merțan în garaj (ambele cadouri de nuntă), cu locul de muncă sub nas. Boierie curată! Dintr-o cameră de cămin pe care o împărțeam cu alți colegi, am ajuns în provincie să împart o casă întreagă cu soție cu tot.
În familiile bogate situația nu e chiar atât de roz precum își imaginează unii. Centrul de greutate al unor astfel de familii, sau, cel puțin, al familiei în care am existat cât am fost căsătorit, îl reprezintă banii – obiectivul fundamental al respirației, existenței și activităților curente al acestor familii. Relațiile – altele decât cele familiale, sunt chestiuni periferice, care au ca scop tot banii!
Soacra ca soacra, era o femeie în general ok. Își vedea de „lungul nasului”. Dar să-l vedeți pe socru. Mmm, ce personaj interesant. I se potrivea un ginere rupt din peisajul grupărilor interlope, care să-i aplice corecțiile fizice necesare, când situația o cerea. Să-i schimbe cineva poziția verticală, bipedă, cu una orizontală, caracteristică animalelor de companie.
În viziunea lui, nu aveai voie să gândești și să vorbești altfel decât gândea și vorbea el. Nu aveai voie să ai altă opțiune politică sau religioasă, diferită de a sa. Altfel, „ai grijă, Ioane…”, mi-a spus într-o zi, avertizându-mă… când „interceptase” ceea ce debitasem într-o discuție particulară cu un coleg de muncă… M-a amenințat voalat cu pierderea locului de muncă…
Mare rău se produce când în căsătoria copiilor se bagă părinții unuia sau ai celuilalt. Complicele acestei situații este chiar soțul care le permite părinților să se bage în propria căsătorie! În cazul meu, socrul a generat cel mai mare rău prin spiritul său dictatorial ce nu se limita doar la afacerea pe care o controla, ci se extindea asupra copiilor lui, asupra opțiunilor și alegerilor lor.
Culmea grijii părintești față de scumpa lui fiică s-a dezvăluit într-o seară geroasă de ianuarie. A venit (…)

continuarea fragmentului este în cartea Din Paradis, în deșert.

Cartea poate fi comandată pe Facebook (https://www.facebook.com/pesclevei.cezar) – în privat/ blog, sau cezar_augustusjunior@yahoo.com)

Comanda trebuie să conțină nume, prenume, adresă, număr de telefon și modalitatea prin care vrea să primească cartea/cărțile. Nu voi face publice informațiile voastre. Celor din București/Ilfov le ofer ca bonus posibilitatea să mă-ntâlnească personal și să achiziționeze cartea cu autograf  🙂 Costul cărții este de numai 14,9 lei.

IMG_1557