Vom învăța vreodată să iubim?


Realizez că anii vieții zboară. Dar noi n-am învățat să iubim. Nu ne-am însușit acea respirație esențială sufletului, care oferă sens, semnificație și viață.

Am citit mult despre iubire. De la Apostolul Pavel în prima epistolă către Corinteni, la capitolul 13, până la C. S. Lewis, Ortega y Gasset, Jean Luc Marion sau William Shakespeare. Probabil încă sunt unul din acei foarte mulți analfabeți într-ale iubirii.

Mă întreb care dintre noi știe ce e aceea iubirea. Există prea multe despărțiri și prea multe divorțuri. Rupem prea ușor parteneriatele afective, de parcă am avea inimi și suflete de rezervă. Suntem în pas cu tendința economică, consumeristă. Nu ne-am debarasat de filosofia materialist-științifică a regimului comunist. Dimpotrivă! Am depășit-o.

Nu mai reparăm nimic din ce s-a stricat. Pur și simplu abandonăm și înlocuim. Așa ni se duce viața și ne vom „trezi” ajunși în „după-amiaza” existenței, la o vârstă în care fizionomiile noastre nu mai prezintă interes, probabil, nici pentru noi.

Cred că în afara lui Dumnezeu care a murit pentru noi, restul folosim expresia „te iubesc” mai mult ca pretext pentru înnodarea relațiilor. Fiindcă dacă ceva scârțâie, nu luptăm, sau o facem prea puțin. Nu pentru că nu e adevăr în iubirea declarată, dar, parcă, lipsește ceva. Conținutul iubirilor noastre e într-un (…) continuarea în:

coperta cartea mea

Cartea poate fi comandată pentru doar 14,9 lei prin intermediul blogului la secțiunea comentarii (mesajul de comandă nu va fi făcut public) sau pe Facebook, în privat.
Stoc limitat!!!
Pentru prezentarea cărții, accesați: https://cezarpesclevei.wordpress.com/2014/06/11/din-paradis-in-desert-la-dispozitia-voastra-2/

CÂND SHAKESPEARE ȘI EMINESCU MERITĂ BĂTAIE…


romeo_si_julieta_la_nottara_740

Articolului i s-ar putea atribui, la fel de bine și titlul ”Când autorul acestui articol merită bătaie…de la fete”. Pentru că da, am să expun realități care vor încorda, probabil, mușchii femeilor. Dar, oare, Shakespeare, Eminescu și cu mine merităm bătaie, sau… ființele feminine singure, credule, care dorm cu Utopia-n pat? Cu lirismul shakesperian și eminescian în sângele corasonului îmbibat de visul unei povești de dragoste cu cel mai frumos prinț. Ele dau cu piciorul la orice alt bărbat care ciocăne la ușa inimii lor, fiindcă acel bărbat nu seamănă cu portretul robot conturat pe paginile îngălbenite ale lui Shakespeare și Eminescu. Fie cedează și ucid propria poveste de dragoste aflată în plină expansiune, cel căruia i-au declarat iubirea are defecte, pe care ea nu le-a întâlnit la Romeo, Făt Frumos, Luceafărul sau Bogdan Vlădău, cel care patina la emisiunea Burlacul de pe Antena 1. Micul ecran cu ale lui emisiuni de divertisment și filme în care apar personaje fără cusur, le alimentează unor femei dorința de a-și conduce pe ultimul drum povestea de dragoste ce stă să pășească pragul căsătoriei. Căutați și lecturați cartea lui Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane.

Se spune că Shakespeare și-a omorât ”în glorie” personajele îndrăgostite care-și trăiau povestea de dragoste pe paginile create de el, peentru a nu risca secvențele urâte ale vieții cotidiene, în care fiecare îndrăgostit și-ar fi manifestat defectele. Or noi trăim povestea de dragoste, să spunem așa, și după Shakespeare! Cum ați vrea să rămână totul romantic?

Și, uite-așa, cu Utopia-n pat, femeile singure tânjesc ani la rând după afecțiune și amor, timpul trece, iar Utopia, fixată bine în mintea lor, rămâne incapabilă să le ia în brațe și să le iubească.  Ele se ofilesc și ajung la vârste în care nici Dumnezeu nu le mai poate oferi Tânărul din poveste. Fiindcă Dumnezeu are mult bun-simț și n-ar aranja contextele unor întâlniri visate fetelor trecute de prima tinerețe.

Și ce ar fi mai trist, decât să stai de vorbă cu o băbuță simpatică ce scoate din biblioteca învechită albume cu fotografii în care ea, frumoasa de altădată, regretă acum că nu l-a iubit pe cel care i-a declarat dragostea, pierzând astfel ultimul tren al vieții în doi?