Se (mai) întâmplă în România anului 2009

Grevă şi visare. Idei…

Cu gustul amar al pojghiţei miezului de nucă, pe covoare din frunze căzute şi împrăştiate de pantofii ignoranţi ai visătorilor de pe aleile parcurilor, au ieşit în stradă zilele trecute greviştii sistemului bugetar. Revolta fiecăruia s-a unit cu a celorlalţi şi a rezultat haloimesul public, zgomotul străzii provocat de corzile vocale ale protestatarilor şi paşii tăcuţi mimând dorinţa; dorinţa unui mai bine general. Au omis că nimicul nu poate oferi decât nimicul. O visterie sărăcită şi abgradată parţial cu împrumuturi (interne şi externe) nu poate împărţi la toţi în cantităţile sau dozele dorite.

Privind la TV mi-am imaginat copiii, instalaţi confortabil, asemeni mie, în faţa micului ecran. Ce au însemnat, oare, pentru ei, imaginile ce-au patinat pe sticlă cu atâta pathos, imagini asortate cu textul vorbit al moderatorilor sau al prezentatorilor de ştiri? Ce ar mai putea răspunde un copil la banala şi ciudata întrebare adresată de un adult ce se joacă cu mintea lui: “ce vrei să te faci când vei ajunge mare?!” Cu siguranţă aripile fragile ale visului abia conturat au fost frânte…

Oare cum vor mai putea fi prostiţi românii cu cadourile electorale băgate cu de-a sila pe gâtul lor în contextul acesta al traiului prost şi al nesiguranţei zilei de mâine? Cum se vor mai putea lăsa prostiţi de asfaltul turnat în grabă pe prag de campanie electorală sau de kilogramul de ulei şi făină dat pe şustache fiecărui vecin? Vă daţi seama limpede că ajutoarele electorale nu sunt nimic altceva decât doze mortale cu otrava negândului, cum ar spune CTP, injectate în venele potenţialilor votanţi şi un atac frontal la adresa demnităţii şi conştiinţei umane.

Cu cine votaţi?

De aproape o lună, timp în care nu am mai fost activ pe blog, revin prin a mă întreba şi a vă  întreba, pe pragul uşii alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie, cu cine votaţi?

Cu cine votaţi stimaţi lectori?

Nu voi mai ataca niciun candidat la alegerile lunii viitoare. Am aflat că vor candida Crin Antonescu, Mirgea Geoană, Gigi Becali, Traian Băsescu şi cam atât (pânăn prezent). Într-o perioadă de instabilitate socială şi economică, triplată de cea politică evidentă, ce opţiune aveţi? Pe mâna cărui om politic aveţi curajul acordării votului? Personal nu sunt decis. Cred că voi face un vot nul. Pentru că nici unul din candidaţii actuali nu sunt în ipostaza de a-mi reprezenta interesele. Probabil voi vota cu Antonescu, mergând pe premisa faptului că, odată ajuns la Cotroceni îl va numi Prim Ministru pe Tăriceanu sau pe Orban.

Compozitii superbe. Voci remarcabile. Merita audiate!

Astazi am reascultat piese ale catorva dintre cele mai mari voci masculine ale lumii:

În ultimul timp…

În ultimul timp, probabil, cei care au dorit să găsească ceva nou pe pagina mea de blog, s-au întrebat de ce am amuţit? De ce nu am mai postat nimic? Ei bine, voi fi scurt şi voi spune că am dorit să stau mai rezervat şi mai abţinut… de la scris. Am preferat să trăiesc viaţa (cu (in)succesele, abundenţele şi lipsurile ei), realitatea celor ce puteau fi scrise şi nu au fost. Asta fiindcă uneori tind(em) să albăstrim pagina gândurilor noastre şi să omitem (in)voluntar respiraţia lor, bătaia inimii ideilor surprinse în scris. Nu ştiu cât de (in)activ voi fi în continuare… Ceea ce vreau este să refletez mai mult şi să scriu mai puţin, să trăiesc mai consistent şi să surprind prin intermediul rândurilor doar ceea ce merită a fi imortalizat.  Explozia de cuvinte este uneori inutilă, nu-i aşa?

Corabia lui Băsescu – I

Prolog

Corabia condusă de Traian Băsescu este atipică. Dintr-un punct de vedere, la cârma corabiei numite România nu a mai existat un echipaj atât de ciudat, atât de incompetent şi diletant. Deşi susţin interesul navei, se ciondănesc ca chiorii în preajma cârmei iar direcţia este atât de incertă! Zeus vrea la dreapta, Geoană vrea la stânga şi, astfel, nu înaintează într-o direcţie benefică, ci se leagănă energic la ţărm, pe timp de furtună, furtună  ce depăşeşte agitaţia din borcanul cu apă tulbure a câtorva spirite patriotarde. Uitam să scriu că motoarele sunt defecte şi ele…

I.

Este seară, este târziu, corabia a ancorat în portul Crizei, port în care nu dorea să ajungă dar… a ajuns…

Echipajul băsescian cu cel iliescian au ridicat demult ancora, încearcând şi acum să se depărteze de port, în larg, spre destinaţia Depăşirii Crizei şi cea a Prosperităţii dar în zadar… numa’ nu reuşesc. Au irosit mare parte din resurse şi acum, cu pantalonii rupţi în fund, se bat pe ciolanele rămase, care pe care, cu ochii mari la bunăstarea lor şi prea puţin, cu coada ochilor, la cea a românilor, pasagerii naufragiaţi pe o corabie ÎNCĂ plutindă… Din ciondăneli a rămas căzută la podeaua ruşinii, incompetenţei şi risipelilor, Monica Iacob Ritzi. Urmează Elena Udrea, Nicolae Nemirschi, probabil şi alţii.

De povara lipsei, obiectul plutitor cu pânze s-a afundat puţin în apă, linia de plutire nemaivăzându-se. La cârmă, Traian Băsescu, căpitanul, comite eroare după eroare în bătălia sa cu echipajul (şi cu motoarele) format şi din cealaltă tabără (care trebuia să stea în opoziţie, nu la putere) şi nu (mai) are capacitatea de a trasa o direcţie bună spre portul dorit de pasageri. Tabloul descoperit e un fiasco!

- Ne trebuie un alt cârmaci, domnilor! Se aud câteva voci auzite de undeva de jos.

- Jos cârmaciul! Jos mecanicul şef!

Cârmaciul, încăpăţânat nici nu vrea să audă. Continuă să ţină strâns de cârmă pistonându-şi mascota, pe Emil Boc să-şi strunească echipajul al cărui şef-adjunct este, pentru a intra, fiecare pe postul lui şi a remedia situaţia. Din păcate mecanicii şi asistenţii lui Boc, în frunte cu mecanicul şef- Gheorghe Pogea, de la finanţe, sunt incapabili să facă faţă situaţiei. Nu sunt capabili să repare motoarele. Se anunţă furtună. Remorcherul botezat FMI 2 refuză să mai ofere sprijin României. Suntem sortiţi naufragiului?

- Ce ne facem?! Alte voci…

Peisajul blogoristic

Ce se poate găsi pe blog-uri?

Este una din întrebările adresate din primele clipe în care am auzit de expresia „blog”. Acum încerc să fac un bilanţ, deloc exhaustiv, asupra blogosferei şi în care doresc să includ ce am găsit pe blog-uri.

Dacă explorezi jungla blogosferei rămâi fascinat şi totodată perplexat de fauna ce abundă acest univers.

Aici găseşti papagali multicolori ce repetă „partitura” primită, sau compusă din proprie iniţiativă. Găseşti cuci, a căror sunete ajung o prelungă şi exasperantă repetiţie monosilabică. Ciocănitoare ce te sâcâie cu loviturile aplicate cu regularitate trunchiurilor de copac. Întâlneşti ciori evoluate ce-au depăşit stadiul cra-ului şi te zgârie cu alte emanaţii asemănătoare. De domeniul tragi-comediei sunt găinile ce se dau cocoşi şi curcile ce se cred vulturi.

Nu pot să omit din acest bilanţ şerpii, pregătiţi întotdeauna să se-ncolăcească pe turiştii neavizaţi sau să-i muşte, injectândui cu venin.

Nu lipsesc din peisaj maimuţele, cele care scuipă şi îi înjură (la propriu) pe cei a căror comentarii depăşesc sfera atitudinală, decizională sau informaţională delimitată de ele.

Ar putea lipsi din tablou felinele? Nu. Găsim feline multe în jungla aceasta virtuală. În special domestice cu apucături sălbatice. Sunt acelea care nu au puterea de a băga ghiarele adânci, deşi ar vrea. Caracteristica principala a felinelor (ce primează) este acea a fidelităţii. Felinele nu cultivă fidelitatea. Sunt infidele. Astăzi este cu un partid, mâine cu altul. Patrupezi de casă sunt puţini pe aici. Câinii se întâlnesc rareori.

Cele mai puţine sunt fiinţele umane. Sunt puţini cei cărora le oţi spune Oameni. Restul, după cum vedeţi, sunt animale…

Restanţă

Am rămas cu o restanţă, stimaţi lectori. Am omis să vă spun că am fost la mare. Acum două weekend-uri. A fost o vreme superbă. Postez şi două fotografii:

P.S. Culorile sunt doar fonduri vestimentare, nu sunt membru PSD nici PDL.

P.S. 2 Mă mir cum de epava de la Costineşti nu a fost vândută şi ea odată cu flota României? Puteau intra bani… şi din vânzarea ei, fie şi ca fier vechi…

Apelul intelectualilor in cazul Spiru Haret

Un APEL la care subscriu:

Noi subsemnaţii, universitari, cercetători, oameni de cultură, am luat cunoştinţă cu stupoare de încercarea unor politicieni importanţi, ca Mircea Geoana, presedintele PSD si al Senatului, de a muşamaliza şi atenua scandalul din jurul universităţii private „Spiru Haret”, ca şi de tentativa, apartinand insusi presedintelui Romaniei, de a sugera că acest scandal are ca substrat o luptă pentru influenţă între universităţile de stat şi cele private.

Nu există nimic care să legitimeze uriaşa impostură universitară pe care a creat-o universitatea „Spiru Haret” cu singurul scop de a face o afacere pur lucrativă. Nu subversiunea din partea universităţilor de stat sau a sindicatelor a creat sutele de mii de studenţi „de la distanţă” ai universităţii „Spiru Haret”, şi nu ea a produs raportul aberant de peste 400 de studenţi la un cadru didactic (cînd norma europeană nu depăşeşte 20 de studenţi la un cadru didactic). Nici o maşinaţiune nu poate să explice cataloagele cu 9000 de studenţi, toate semnate de un singur cadru didactic, nici o conspiraţie împotriva învăţămîntului privat nu explică de ce s-au numit aproape 100 de profesori şi conferanţiari fără validarea comisiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării care, prin lege, are această responsabilitate.

Nu acceptam lamentarea ipocrită pentru absolvenţii care au terminat în ultimii trei ani programe neacreditate ale universităţii „Spiru Haret”. Acele programe au rămas neacreditate fiindcă universitatea ştia că nu poate obţine acreditarea din partea ARACIS. În consecinţă, majoritatea respectivilor studenţi sînt rău pregătiţi iar diplomele pe care aşteaptă să le primească sau le-au primit deja nu au acoperire. Absolvenţii respectivi ştiau (sau aveau putinţa să afle) care dintre programele de studiu din fiecare an academic erau sau nu acreditate.

Cerem şi susţinem demersurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a verifica funcţionarea Universităţii „Spiru Haret” şi a altor universităţi private sau de stat care s-ar putea afla în situaţii asemănătoare.
Cerem ca toate diplomele de la Universitatea „Spiru Haret”, obţinute la programe de studii neacreditate în ultimii trei ani (de cînd există actuala formă a legii acreditării), să fie considerate valabile numai în mod provizoriu, şi anume pe o durată de 4-5 ani, definitivarea lor urmînd să fie condiţionată de un nou examen de licenţă susţinut la o facultate acreditată.
Cerem tuturor politicienilor şi partidelor politice să se abţină de la presiuni şi de la deturnarea anchetelor în scopuri electorale.

Cerem Parchetului să se sesizeze în cazul Universităţii „Spiru Haret”.
Considerăm că, în absenţa unor astfel de măsuri energice dar necesare, învăţămîntul universitar românesc, fie el privat sau de stat, va fi discreditat fără drept de apel, iar impostura, non-valoarea şi ilegalitatea vor fi astfel răsplătite.

Semnatari:

Andrei Cornea, Andrei Oişteanu, Dan Perjovschi, Armand Goşu, Andreea Pora, Rodica Palade, Smaranda Vultur, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocarlie, Zoe Petre, Serban Foarta, Stefan Andreescu, Vintila Mihailescu, Alina Mungiu Pippidi, Andrei Pippidi, Florin Iaru, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Vasile Docea, Lucica Iancu, Adrian Cioroianu, Mihnea Berindei, Alex Leo Serban, Ion Vianu, Marius Oprea, Stefan Borbély, Ioana Both, Calin-Andrei Mihailescu, Filon Morar, Liviu Antonesei, Radu Filipescu, Liviu Rotman, Paul Cornea, Leon Volovici

Sursa AICI si AICI

P.S. Dacă aş fi Ministrul Educaţiei, aş verifica şi situaţia Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava…

România condusă de Traian Băsescu

Vă mai amintiţi, probabil, de articolul scris anul trecut:

România, Dacia Break şi Ileana Cosânzeana

By Cezar Pesclevei

România anului 2008 seamănă leit cu autoturismul Dacia Break care mi-a răsărit în cale, parcat, astăzi, în P-ţa Presei Libere din Capitală, când mă îndreptam spre Parcul Herăstrău pentru a mă destinde.

Era o Dacie de culoare verde, fabricată probabil în anii ’90, născută după căderea regimului comunist, prăfuită şi neângijită, a cărei tăblărie era peticită cu chit (pasta specială cu care se dreg porţiunile tăblăriei ce urmează a fi vopsită) şi cu direcţia defectă – fapt indicat de roata stângă, faţă, vizibil afectată. Roata dreaptă, faţă, părea în regulă. Să fii indicat roata stângă, de fapt, realitatea stângii politice româneşti (realitatea PSD) şi cea a unui SNC (Sistemul Nervos Central) din cele două ce reprezintă conducerea bicefală a Statului Român – Băsescu sau Tăriceanu?

Coincidenţă sau nu, autoturismul Dacia despre care scriu avea nr. de înmatriculare „B xx NUE”, pentru a ne oferi blazonul posibilelor cuvinte ale lui Traian Băsescu sau, de ce nu, chiar ale Premierului Călin Popescu Tăriceanu: „România NU E aşa precum o vedeţi (…). Aveţi probleme la ocheane!” Noi sau domniile voastre?

Ceea ce rămâne clar e starea dramatică a autoturismului Dacia Break cu pricina. Dacă aş fi proprietarul lui l-aş destina casării sugerate de Guvern prin Programul „Rabla”, pentru a-mi achiziţiona mai lesne, prin mia de euro primită de la casare, o maşină care să reprezinte, în acest târziu ceas al 13-lea, România sperată după mult-aşteptatul timp postdecembrist.

Pot asemăna România şi cu o fată superbă, desprinsă din paginile basmelor, numită Ileana Cosânzeana (am evitat numele vreunei vedete moldovene sau dâmboviţene din motive lesne de înţeles), înaltă, cu ochii albaştrii de Voroneţ şi rochie de un verde ce şi-a împrumutat nuanţa de la smarald. Răpită şi violată până în 1989 de Don Juan-ul mioritic incult, prostituându-se astfel fără dorinţa ei, neglijată şi sărăcită, a fost eliberată în zdrenţele anului1989.

În prezent, Ileana Cosânzeana trăieşte tot neîngrijită şi tratată prost pentru că a scăpat din braţele abuzive ale Don Juan-ului incult dar este concubina Don Juan-ului versat, intelectual, în definitiv, la fel de dizgraţios ca cel iniţial.

Ileana Cosânzeana miroase urât. Pentru că nu i se permite să se spele. Ea este doar machiată, fără consimţământul ei, într-un mod strident şi inestetic peste murdăria ce persistă pe faţa traumatizată şi obosită, fără a fi îndepărtată, spălată, cu apa căinţei, resemnării, pasului înapoi şi a reabilitării morale.

România anului 2008 persistă în a fi o Românie căreia i se refuză remedierea tehnică şi morală în ciuda deja uzatului C.N.S.A.S.

Părăsind vecinătatea autoturismului Dacia Break pe care l-am admirat (cu părere de rău), de undeva mi-a apărut dintele mai bine spălat cu Colgate al Preşedintelui Băsescu ce s-a prins în horă cu ceilalţi dinţi pentru a-şi lua rămas bun de la mine cu un rânjet dipreţuitor.

Ieri am trecut pe lângă un alt autoturism, marca Dacia 1310, la care am remarcat că nu doar roata/roţile din faţă sunt defecte (deci nu pot fi direcţionate) ci şi cea/cele din spate. Priviţi imaginile:

Aceasta este România condusă de Traian Băsescu. Aceasta este starea unei ţări conduse de un preşedinte incompetent. O ruină! Da, o ruină. Nu mai are nici roţile din faţă (guvernarea) nici pe cele din spate (economia) “capabile” să mişte această ţară. România este o ţară abandonată. Tuflită la periferia Europei, în estul nepăsării şi ignoranţei. Nici împinsă de la spate, nici cu rezervorul plin de carburant (bani) nu mai poate să funcţioneze, fiindcă are defecţiuni aproape iremediabile la roţi!

Soluţii?