Imagini cu serpentine (spre Vatra Dornei)

Imagini din codrii Neamţului

Se (mai) întâmplă în România anului 2009

Grevă şi visare. Idei…

Cu gustul amar al pojghiţei miezului de nucă, pe covoare din frunze căzute şi împrăştiate de pantofii ignoranţi ai visătorilor de pe aleile parcurilor, au ieşit în stradă zilele trecute greviştii sistemului bugetar. Revolta fiecăruia s-a unit cu a celorlalţi şi a rezultat haloimesul public, zgomotul străzii provocat de corzile vocale ale protestatarilor şi paşii tăcuţi mimând dorinţa; dorinţa unui mai bine general. Au omis că nimicul nu poate oferi decât nimicul. O visterie sărăcită şi abgradată parţial cu împrumuturi (interne şi externe) nu poate împărţi la toţi în cantităţile sau dozele dorite.

Privind la TV mi-am imaginat copiii, instalaţi confortabil, asemeni mie, în faţa micului ecran. Ce au însemnat, oare, pentru ei, imaginile ce-au patinat pe sticlă cu atâta pathos, imagini asortate cu textul vorbit al moderatorilor sau al prezentatorilor de ştiri? Ce ar mai putea răspunde un copil la banala şi ciudata întrebare adresată de un adult ce se joacă cu mintea lui: “ce vrei să te faci când vei ajunge mare?!” Cu siguranţă aripile fragile ale visului abia conturat au fost frânte…

Oare cum vor mai putea fi prostiţi românii cu cadourile electorale băgate cu de-a sila pe gâtul lor în contextul acesta al traiului prost şi al nesiguranţei zilei de mâine? Cum se vor mai putea lăsa prostiţi de asfaltul turnat în grabă pe prag de campanie electorală sau de kilogramul de ulei şi făină dat pe şustache fiecărui vecin? Vă daţi seama limpede că ajutoarele electorale nu sunt nimic altceva decât doze mortale cu otrava negândului, cum ar spune CTP, injectate în venele potenţialilor votanţi şi un atac frontal la adresa demnităţii şi conştiinţei umane.

Cu cine votaţi?

De aproape o lună, timp în care nu am mai fost activ pe blog, revin prin a mă întreba şi a vă  întreba, pe pragul uşii alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie, cu cine votaţi?

Cu cine votaţi stimaţi lectori?

Nu voi mai ataca niciun candidat la alegerile lunii viitoare. Am aflat că vor candida Crin Antonescu, Mirgea Geoană, Gigi Becali, Traian Băsescu şi cam atât (pânăn prezent). Într-o perioadă de instabilitate socială şi economică, triplată de cea politică evidentă, ce opţiune aveţi? Pe mâna cărui om politic aveţi curajul acordării votului? Personal nu sunt decis. Cred că voi face un vot nul. Pentru că nici unul din candidaţii actuali nu sunt în ipostaza de a-mi reprezenta interesele. Probabil voi vota cu Antonescu, mergând pe premisa faptului că, odată ajuns la Cotroceni îl va numi Prim Ministru pe Tăriceanu sau pe Orban.

Compozitii superbe. Voci remarcabile. Merita audiate!

Astazi am reascultat piese ale catorva dintre cele mai mari voci masculine ale lumii:

În ultimul timp…

În ultimul timp, probabil, cei care au dorit să găsească ceva nou pe pagina mea de blog, s-au întrebat de ce am amuţit? De ce nu am mai postat nimic? Ei bine, voi fi scurt şi voi spune că am dorit să stau mai rezervat şi mai abţinut… de la scris. Am preferat să trăiesc viaţa (cu (in)succesele, abundenţele şi lipsurile ei), realitatea celor ce puteau fi scrise şi nu au fost. Asta fiindcă uneori tind(em) să albăstrim pagina gândurilor noastre şi să omitem (in)voluntar respiraţia lor, bătaia inimii ideilor surprinse în scris. Nu ştiu cât de (in)activ voi fi în continuare… Ceea ce vreau este să refletez mai mult şi să scriu mai puţin, să trăiesc mai consistent şi să surprind prin intermediul rândurilor doar ceea ce merită a fi imortalizat.  Explozia de cuvinte este uneori inutilă, nu-i aşa?

Corabia lui Băsescu – I

Prolog

Corabia condusă de Traian Băsescu este atipică. Dintr-un punct de vedere, la cârma corabiei numite România nu a mai existat un echipaj atât de ciudat, atât de incompetent şi diletant. Deşi susţin interesul navei, se ciondănesc ca chiorii în preajma cârmei iar direcţia este atât de incertă! Zeus vrea la dreapta, Geoană vrea la stânga şi, astfel, nu înaintează într-o direcţie benefică, ci se leagănă energic la ţărm, pe timp de furtună, furtună  ce depăşeşte agitaţia din borcanul cu apă tulbure a câtorva spirite patriotarde. Uitam să scriu că motoarele sunt defecte şi ele…

I.

Este seară, este târziu, corabia a ancorat în portul Crizei, port în care nu dorea să ajungă dar… a ajuns…

Echipajul băsescian cu cel iliescian au ridicat demult ancora, încearcând şi acum să se depărteze de port, în larg, spre destinaţia Depăşirii Crizei şi cea a Prosperităţii dar în zadar… numa’ nu reuşesc. Au irosit mare parte din resurse şi acum, cu pantalonii rupţi în fund, se bat pe ciolanele rămase, care pe care, cu ochii mari la bunăstarea lor şi prea puţin, cu coada ochilor, la cea a românilor, pasagerii naufragiaţi pe o corabie ÎNCĂ plutindă… Din ciondăneli a rămas căzută la podeaua ruşinii, incompetenţei şi risipelilor, Monica Iacob Ritzi. Urmează Elena Udrea, Nicolae Nemirschi, probabil şi alţii.

De povara lipsei, obiectul plutitor cu pânze s-a afundat puţin în apă, linia de plutire nemaivăzându-se. La cârmă, Traian Băsescu, căpitanul, comite eroare după eroare în bătălia sa cu echipajul (şi cu motoarele) format şi din cealaltă tabără (care trebuia să stea în opoziţie, nu la putere) şi nu (mai) are capacitatea de a trasa o direcţie bună spre portul dorit de pasageri. Tabloul descoperit e un fiasco!

- Ne trebuie un alt cârmaci, domnilor! Se aud câteva voci auzite de undeva de jos.

- Jos cârmaciul! Jos mecanicul şef!

Cârmaciul, încăpăţânat nici nu vrea să audă. Continuă să ţină strâns de cârmă pistonându-şi mascota, pe Emil Boc să-şi strunească echipajul al cărui şef-adjunct este, pentru a intra, fiecare pe postul lui şi a remedia situaţia. Din păcate mecanicii şi asistenţii lui Boc, în frunte cu mecanicul şef- Gheorghe Pogea, de la finanţe, sunt incapabili să facă faţă situaţiei. Nu sunt capabili să repare motoarele. Se anunţă furtună. Remorcherul botezat FMI 2 refuză să mai ofere sprijin României. Suntem sortiţi naufragiului?

- Ce ne facem?! Alte voci…

Peisajul blogoristic

Ce se poate găsi pe blog-uri?

Este una din întrebările adresate din primele clipe în care am auzit de expresia „blog”. Acum încerc să fac un bilanţ, deloc exhaustiv, asupra blogosferei şi în care doresc să includ ce am găsit pe blog-uri.

Dacă explorezi jungla blogosferei rămâi fascinat şi totodată perplexat de fauna ce abundă acest univers.

Aici găseşti papagali multicolori ce repetă „partitura” primită, sau compusă din proprie iniţiativă. Găseşti cuci, a căror sunete ajung o prelungă şi exasperantă repetiţie monosilabică. Ciocănitoare ce te sâcâie cu loviturile aplicate cu regularitate trunchiurilor de copac. Întâlneşti ciori evoluate ce-au depăşit stadiul cra-ului şi te zgârie cu alte emanaţii asemănătoare. De domeniul tragi-comediei sunt găinile ce se dau cocoşi şi curcile ce se cred vulturi.

Nu pot să omit din acest bilanţ şerpii, pregătiţi întotdeauna să se-ncolăcească pe turiştii neavizaţi sau să-i muşte, injectândui cu venin.

Nu lipsesc din peisaj maimuţele, cele care scuipă şi îi înjură (la propriu) pe cei a căror comentarii depăşesc sfera atitudinală, decizională sau informaţională delimitată de ele.

Ar putea lipsi din tablou felinele? Nu. Găsim feline multe în jungla aceasta virtuală. În special domestice cu apucături sălbatice. Sunt acelea care nu au puterea de a băga ghiarele adânci, deşi ar vrea. Caracteristica principala a felinelor (ce primează) este acea a fidelităţii. Felinele nu cultivă fidelitatea. Sunt infidele. Astăzi este cu un partid, mâine cu altul. Patrupezi de casă sunt puţini pe aici. Câinii se întâlnesc rareori.

Cele mai puţine sunt fiinţele umane. Sunt puţini cei cărora le oţi spune Oameni. Restul, după cum vedeţi, sunt animale…

Restanţă

Am rămas cu o restanţă, stimaţi lectori. Am omis să vă spun că am fost la mare. Acum două weekend-uri. A fost o vreme superbă. Postez şi două fotografii:

P.S. Culorile sunt doar fonduri vestimentare, nu sunt membru PSD nici PDL.

P.S. 2 Mă mir cum de epava de la Costineşti nu a fost vândută şi ea odată cu flota României? Puteau intra bani… şi din vânzarea ei, fie şi ca fier vechi…