Am fost pentru o scurtă vizită, la sfârșitul acestei săptămâni, în Turcia, la Stanbul, cum spunea regretatul Jean Constantin în ecranizarea romanului ”Toate pânzele sus”, scris de Radu Tudoran. Nu am reușit să văd prea multe – mi-am promis că voi reveni la Istanbul…
Am rămas uimit de patriotismul poporului turc. Capitala Turciei se remarcă remarcat printr-o mulțime de steaguri roșii arborate cu mândrie în vântul toamnei târzii.
Istanbulul seamănă cu Bucureștiul la capitolul aglomerare urbană și rutieră. Cu Roma la capitolul străduțe înguste, pe care ambulanța stresează șoferii cu ai ei semnale specifice.
Mi-au plăcut fațadele deschise la culoare ale clădirilor înalte și foarte înalte ce oferă mega-orașului Istanbul un aspect splendid.
Primele ținte ale mele au fost acelea gastronomice. Am căutat să cumpăr șhaorma. Am cumpărat un soi de șhaorma formată din pâine, carne de pui, verdețuri și roșii. Nu am văzut șhaorma oferită în lipie și nici cu atâtea ingrediente ca cele servite de șhaormeriile autohtone. N-am ratat balclavaua, foarte dulce și foarte sățioasă. În localul unde am cumpărat baclavaua cred că lucrau două românce. Era evident că sunt românce, dar se prefăceau că nu cunosc limba română.
La un complex cu buticuri ce comercializau țoale, româncele nu negau că sunt românce, vorbind cu dezinvoltură graiul dulce românesc, refuzând să-mi vândă la auzul că nu cumpăr en-gross. M-au impresionat pleiada de buticuri și magazine cu piese auto. Nu mi-a venit să cred multitudinea de magazine ce comercializează piese auto.
Unele localuri din Istanbul seamănă cu cele provinciale sau mărginașe Bucureștiului, bărbații venind aici pentru socializare și petrecerea timpului liber la un ceai tare turcesc.
Orașul este presărat, din loc în loc, cu minarete ce se înalță maiestoase spre cerul stăpânit de Alah, având o înfățișare deosebită noaptea, când fațadele clădirilor sunt luminate cu diverse nuanțe ale luminii, fiind un adevărat paradis perceptiv în traversarea orașului.
Vă redau câteva fotografii surprinse în Istanbul: